Suferitele din Ardeal

S-ar putea cineva întreba daca reeditarea unei carti scrise la început de secol XX, mai poate prezenta interes si oportunitate la sfârsit de secol, atâta vreme cât situatia istorica a îmbracat forme atât de diverse si popoarele Europei au tre¬cut prin cel putin trei mari încercari; doua razboaie mondiale si razboiul rece, care fiecare-n parte au provocat mari transformari în situatia geo-politica a Europei.
Raspunsul poate fi gasit în însasi lectura atenta a cartii “Suferintele din Ar¬deal”, care trateaza momentele cele mai importante ale istoriei Transilvaniei, într-o lucrare de sinteza, scrisa de un bun cunoscator al evenimentelor, preocupat sa aduca putina lumina în luptele de idei duse de oameni de stiinta si diplomati pe tarâmul istoriografiei.
Vasile Stoica, autorul acestei lucrari, scriitor si diplomat, nascut în anul 1889 în Avrig (Sibiu), facându-si studiile secundare si universitare la Sibiu, Brasov, Budapesta si Paris, licentiat în litere, fost membru în delegatia româna la Liga Natiunilor, deputat de Sibiu, ministru plenipotentiar la Tirana si Sofia, apoi la Riga si Kaunas (Lituania) (1933 -1939) si la Ankara (1939 -1940), subsecretar de stat la Ministerul Propagandei Nationale (1940), si-a consacrat o buna parte din viata în lupta pentru emanciparea românilor din Transilvania.
în afara colaborarilor la diferite periodice din tara, cu opere literare originale si traduceri, Vasile Stoica si-a sustinut activitatea diplomatica cu o multime de scrieri cu caracter istoric si stiintific, din care amintim doar câteva: “Habsburgii si România” (cu T. Rusu-Abrudeanu), Buc. 1915; “Suferintele din Ardeal” (doua editii, 1916, 1917); “Basarabia”, New York, 1919; “The Roumanian question”, Pittsburg, 1919; “în America pentru cauza românilor”, 1926 si lista ar putea fi mult completata.
Aceasta scurta carte de vizita asupra autorului si operei sale, am considerat-o necesara pentru simplu motiv ca ea poate constitui un argument asupra compe¬tentei si posibilitatii unei bogate informatii, atât de necesare în elucidarea unor evenimente pe cât de controversate, pe atât de importante, vizând trecutul nostru istoric si legat de acesta, modelarea în termeni acceptabili a istoriei vii¬toare.
Se spune mereu ca trecutul istoric nu mai trebuie dezgropat, raportând totul la prezent. Asa ar fi daca evenimentele care au început sa se desfasoare dupa 1989 în zona geo-politica a tarii noastre (vezi fosta Iugoslavie), nu ne-ar da mo¬tive de îngrijorare, ele având multe puncte comune cu cele din preajma celor doua razboaie mondiale. Si astfel va trebui sa actionam precum zicea de curând rabinul de Timisoara, domnul Neuman, într-o emisiune TV în limba germana, ca: “Nu poate fi constituit un viitor fara a ne gândi la trecut”.
Iata înca un motiv în plus ca aceasta lucrare sa ajunga în mâinile generatiei tinere si nu numai, pentru a-si putea construi viitorul, bazându-se pe o ampla si corecta cunoastere a trecutului.
Dar în aceeasi masura, ea trebuie sa ajunga pe masa de lucru a marilor perso¬nalitati si organisme internationale, pentru o corecta cunoastere a istoriei Tran¬silvaniei, care azi a devenit o problema la fel de disputata ca si dupa primul razboi mondial, iar reluarea ei în considerare în termenii adevarului istoric, ar putea declansa consecinte dezastruoase nu numai în centrul Europei, ci cu ex¬tindere pe întregul continent.
Avem încredere în luciditatea si buna credinta a oamenilor politici, care prin atitudinea lor corecta si în spiritul adevarului, sa duca nu la o dezbinare si neîn¬telegere între natiuni, ci la o Europa unita si prospera, o patrie a libertatilor si a democratiei.