Colectie
de 12 dvd-uri cu filmari si transmisii pe viu prin intermediul
TVRL( televiziunii romane libere din Romania ), imagini socante,
inedite si bine pastrate timp de 32 de ani pe suport de casete
video mari VHS si apoi transferate pe 12 dvd-uri cu mare
efort si tehnologie video datorita filmarilor cu o tehnologie
veche a anului 1989 pe casetele mari
VHS.
Daca ati
participat la Revolutie si ati fost filmat este posibil sa va
aflati si dvs. in aceste imagini.
Aici
puteti vedea ce spuneau la vremea respectiva Ion Iliescu
(actualizat de
pe blogul personal)
https://www.youtube.com/watch?v=HXPWjhVhhNk&feature=share&fbclid=IwAR0pQN4GzJ5ChNa2pdAWRwMLbBxFGkXAbRZmDwaY3oqUZSrcacyO4Qr4X5M
Petre
Roman, Ilie Verdet, Silviu Brucan, Dan Voiculescu, Amiral Cico
Dumitrescu, Gen. Victor Atanasie Stanculescu, Virgil
Magureanu
Virgil
Magureanu, fost sef al SRI in perioada 1990-1997, confirma ca la
originea imensei averi a lui Dan Voiculescu se afla „banii
poporului roman”, bani insusiti din conturile secrete ale
Securitatii din strainatate.„Ati pomenit si despre domnul Dan
Voiculescu. Legea spune, nu fara temei, ca si-ar fi mostenit o buna
parte din capitalul folosit ulterior in afaceri din depunerile care
existau in afara, nu din banii Securitatii, ci din banii poporului
roman, care erau manevrati de respectiva institutie”, a declarat
Magureanu intr-un interviu pentru Europa
Libera.Informatii despre modul in care Dan
Voiculescu si-a dobandit averea au publicat ani in sir si Razvan
Savaliuc si Mugur Ciuvica. Apoi, cei doi au ajuns cei mai
inversunati aparatori ai lui Dan Voiculescu, fiind invitati
permanent la Antena 3.
Iata ce scria Savaliuc in Ziua in 2004 despre Voiculescu.
In articolul „Doua
miliarde de dolari disparute de la ICE Dunarea”, Savaliuc
mentioneaza ca „generalul Nicolae Plesita, fost sef al DIE, a
declarat ca ICE Dunarea a fost privatizata in secret de Dan
Voiculescu”.
„Serialul de dezvaluiri declansat de ZIUA, pe tema
conturilor secrete ale Securitatii si ale lui Ceausescu, disparute
ca in neant dupa decembrie 1989, a ghidat catre redactia noastra
numerosi ofiteri de Securitate, care au cunoscut foarte bine cum
functiona sistemul. Cu totii ne-au declarat ca nu cred sub
nici o forma pretentiile lui Dan Voiculescu cum ca n-ar fi fost
ofiter al Securitatii, in pozitia pe care a detinut-o. Pe de
alta parte, si alti ofiteri de prim rang ne-au confirmat ca ICE
Dunarea nu s-a desfiintat asa cum s-ar crede si ca si-ar fi
continuat activitatea, sub o alta forma, ceea ce face ca declaratia
fostului sef al DIE, generalul Nicolae Plesita (publicata in
numerele trecute), cum ca ICE Dunarea ar fi fost privatizata de Dan
Voiculescu – CRESCENT, cu acceptul Guvernului din 1990, sa capete o
greutate din ce in ce mai mare.
Surse demne de toata increderea, ne-au informat ca in
decembrie 1989, ICE Dunarea avea in conturile sale de la BRCE
aproape sase miliarde de dolari. Banii erau impartiti in doua
categorii de conturi-depozit: una economica unde se varsau banii
din contractele de export de materii prime (cunoscut ca fond
valutar special), din care Ceausescu platea datoriile externe, si
alta operativa, aflata la indemana catorva persoane din conducerea
DIE si a Departamentului Securitatii Statului. Controalele
efectuate in ianuarie 1990 de Puterea nou instalata, cu scopul
declarativ de desfiintare a ICE Dunarea, au aflat numai despre
existenta conturilor financiare, nu insa si despre existenta
conturilor operative.In acest segment operativ s-ar fi aflat
circa doua miliarde de dolari, bani disparuti fara urma si care au
fost ascunsi factorului politic. Situatia conturilor operative nu
era specifica numai la ICE Dunarea, ci pentru toate firmele de
comert exterior ale Securitatii. Din acesti bani, furati in 1990,
au rasarit marii oameni de afaceri post-decembristi si tot cu ei
s-ar fi cumparat tacerea unor politicieni, care au avut legatura cu
cele trei controale guvernamentale, interdepartementale si
parlamentare, si care au incercat in perioada 1990 – 1992 sa
depisteze banii furati din conturile lui Ceausescu si ale
Securitatii. Existenta acestor conturi operative (necunoscute de
factorii politici, ci doar de fostii capi ai Securitatii) poate fi
o explicatie pentru staruinta SIE de a reclasifica in 2003 arhiva
ICE Dunarea si de a nu duce la indeplinire, de peste un an si
jumatate hotararea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii din
10.02.2003, care a solicitat un raport amanuntit al activitatii ICE
Dunarea, fara sa cunoasca faptul ca gen. Constantin Rotaru, actual
secretar de stat al SIE, este in fapt fostul director adjunct al
ICE Dunarea”, scria Savaliuc, foarte
combativ.
,
Gen.Iulian Vlad, Gen.Stefan Gusa, Gelu Voican Voiculescu,
Dumitru Mazilu, Gen. Vasile Militaru, Ion Dinca, Gen. Tudor
Postelnicu, Manea Manescu, Corneliu Manescu, Constantin Dascalescu,
Cornel Burtica,- Nicu Ceausescu, Zoe Ceausescu - imagini cu
arestarea lor , Valentin Ceausescu, Dan Iosif, Sergiu
Nicolaescu, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, Ilie Serbanescu,
Generalul Constantin Lucescu avocatul sotilor Ceausescu, precum si
multi, multi altii de care ati auzit cu
certitudine.
Oameni-cheie ai Revolutiei au murit
suspect
In zilele
revolutiei, dar si in anii care au urmat, multi dintre
oamenii-cheie ai evenimentelor din 1989 au murit, au disparut ori
s-au sinucis in conditii ramase neelucidate. Desi in majoritatea
cazurilor anchetatorii s-au grabit sa diagnosticheze cauze naturale
sau accidentale, exista numeroase suspiciuni legate de aceste
decese. "Romania libera" a inventariat mortile suspecte si stadiul
in care se afla cercetarile in putinele cazuri investigate de
procurori. Moartea generalului Milea, dosar clasat in 2001, a fost
redeschis anul acesta de procurorul Dan Voinea. Foarte aproape de
instanta se afla dosarul mortii adjunctului de la USLA, Gheorghe
Trosca, confundat cu teroristii si macelarit alaturi de uslasii sai
in drum spre MApN. si moartea generalilor Nuta si Mihalea, al caror
elicopter a fost doborat la Alba Iulia, cauza clasata initial, este
reconstituita de Parchetul Militar.
In rest, decese naturale sau accidentale, dar si
sinucideri au scos din scena persoane-cheie ale evenimentelor din
decembrie 1989. Nu vom sti probabil niciodata care este adevarul
despre moartea generalilor Marin Ceausescu, stefan Gusa, Nicolae
Militaru, Dumitru Puiu, Gheorghe Voinea, Stelian Pintilie, Emil
Macri, Nicolae Doicaru, Gica Popa, Ion Bunoaica, Safta, Cerbu sau a
coloneilor Gheorghe Ardeleanu si Vasile
Malutan.
Dosarul Milea, redeschis in 2007
Generalul Vasile Milea, ministrul Apararii Nationale in ultimul
guvern comunist, a deschis seria deceselor suspecte. Moartea lui a
fost anuntata de catre Nicolae Ceausescu ("Tradatorul s-a
sinucis!") pe postul national de televiziune, chiar in prima
jumatate a zilei de 22 decembrie 1989, inainte sa fuga cu
elicopterul din sediul CC al PCR. Pana la data de 21 decembrie,
ministrul Milea a transmis ordinele comandantului suprem Ceausescu
de reprimare a manifestantilor si a coordonat executarea acestora
impreuna cu ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, seful
Securitatii Statului, Iulian Vlad, si seful garzilor patriotice,
generalul Corneliu Parcalabescu. Despre moartea lui Milea au
circulat doua ipoteze. Potrivit primei ipoteze, ministrul Milea ar
fi fost impuscat din ordinul lui Ceausescu pentru ca a refuzat sa
continue sa lupte impotriva propriului popor. A doua ipoteza
porneste de la premisa ca Milea chiar s-a impuscat pentru ca si-ar
fi dat seama ca Ceausescu va pierde batalia, iar el va fi pedepsit
pentru crimele comise pana la acea data. Presupusa sinucidere a
avut loc in biroul generalului garzilor patriotice, Corneliu
Parcalabescu (vazut des in preajma Elenei Ceausescu), cu o arma ce
apartinea unui subofiter din garda de corp a acestui
general.
Pana in 1998, dosarul decesului ministrului
Milea a fost inchis cu diagnosticul "sinucidere", desi in raportul
medico-legal de expertiza nu au fost consemnate urme de pulbere pe
haine si pe corp, urme specifice cazurilor de sinucidere prin
impuscare. Generalul magistrat Dan Voinea de la Sectia Parchetelor
Militare a deschis dosarul in 1998 pentru a completa cercetarile si
a stabili cu exactitate imprejurarile mortii lui Milea. Dupa
schimbarea puterii din 2001, dosarul a fost preluat de magistratii
militari Vasile Stanca si Gheorghe Oancea, care au clasat dosarul
tot cu sinucidere, fara a explica de ce in raportul medico-legal nu
au fost consemnate urmele lasate de traiectoria glontului ucigas.
Anul acesta, generalul magistrat Dan Voinea a redeschis acest dosar
pentru completarea cercetarilor.
Dosarul Trosca-USLA, la un pas de
instanta
Colonelul Gheorghe Trosca, adjunct al sefului de
Stat Major USLA, coordona, in noaptea de 22 spre 23 decembrie, trei
transportoare blindate catre Ministerul Apararii Nationale, unde i
se ordonase sa sprijine apararea. Transportoarele au fost distruse,
iar echipajele USLA macelarite de catre dispozitivele de aparare
ale MApN, care i-au luat drept teroristi (asa au fost informati
conducatorii dispozitivelor de aparare). Trosca era antrenat sa
cunoasca si sa riposteze in situatii limita gen lupte de gherila si
contracara metodele de diversiune. Era unul dintre ofiterii care ar
fi putut depista rapid "celula" transmitatoare de informatii
diversioniste despre teroristi, "fantomele" care au generat, dupa
22 decembrie, circa 1.000 de morti si 3.000 de raniti. In acest
caz, Sectia Parchetelor Militare a reconstituit cu precizie faptele
si persoanele participante, dar numele acestora si acuzatiile care
li se aduc nu sunt, inca, publice.
Nuta si Mihalea au ars de
vii
Generalul Constantin Nuta, seful Militiei, si
adjunctul sau, generalul Velicu Mihalea, au murit in seara de 23
decembrie 1989, dupa ce elicopterul care-i aducea la Bucuresti a
fost doborat la Alba Iulia.
Pana la data de 20 decembrie, cei doi au sters
urmele macelului de la Timisoara (pe data de 19 decembrie au trimis
cadavrele la Bucuresti, unde au fost incinerate, iar cenusa lor a
fost aruncata la groapa de gunoi a Capitalei), apoi s-au dus la
Arad. In dimineata zilei de 23 decembrie au luat trenul spre
Bucuresti, dar la Deva au fost arestati si dusi la sediul unui
regiment de geniu din oras. Apoi au fost urcati intr-un elicopter
(unde au fost legati cu franghii de scaune) pentru a fi dusi la
Bucuresti. In loc sa se indrepte spre Capitala, elicopterul si-a
schimbat – nu se stie de ce! – traseul spre Alba Iulia. Elicopterul
a fost doborat pe dealul Mamut din Alba Iulia de catre militarii de
la sol, care au primit ordin sa doboare tot ce zboara, deoarece ar
fi fost vorba de "teroristi". Ordinul a venit de la Bucuresti, de
la celula de comanda de la MApN (unde se aflau, intre altii,
generalul Victor Athanasie Stanculescu si Ion Iliescu), dupa cum
s-a aflat de curand in cadrul anchetelor de la Sectia Parchetelor
Militare. Au fost identificate persoanele care au transmis ordinul
de doborare "a tot ce zboara", precum si cei care le-au executat.
Considerat o adevarata biblioteca vie, Nuta a fost anterior sef la
contrainformatiile militare. Era extrem de temut si multi l-ar fi
dorit disparut.
Puiu, disparut si declarat
nebun
Generalul Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului
Otopeni, a disparut, pur si simplu, pe 24 decembrie 1989, dupa ce a
anuntat la TVR ca detine filme cu masacrul de la Otopeni. A fost
descoperit pe strazile Timisoarei, unde a fost internat la spitalul
de psihiatrie. A murit in mod suspect la inceputul lui 1990.
Casetele disparute ar fi facut lumina asupra diversiunii de la
aeroport in urma careia numai intr-o singura ora au fost ucise
circa 50 de persoane. Conditiile disparitiei generalului Puiu nu
vor putea fi elucidate niciodata, sustin surse
judiciare.
Misterul de la Viena
Generalul Marin Ceausescu (fratele dictatorului)
– seful reprezentantei comerciale a Romaniei pentru Europa de Vest
de la Viena (in fond, o centrala de spionaj) – a avut acces la
conturile familiei Ceausescu. La 28 decembrie 1989, acesta "s-a
sinucis prin spanzurare" la sediul reprezentantei, iar conturile
Securitatii au disparut. Moartea generalului Ceausescu nu a fost
anchetata.
Seful lui Pacepa si judecatorul lui Ceausescu,
"sinucisi"
Generalul Nicolae Doicaru (seful Directiei de
Informatii Externe intre 1959-1978) a murit extrem de ciudat la o
partida de vanatoare din 1992, verdictul anchetatorilor fiind cel
de "sinucidere prin impuscare". Toti participantii la vanatoare
aveau cartuse cu alice, dar Doicaru a fost ucis de un glont care nu
se stie din arma cui a "pornit". Doicaru a fost prieten cu Pantiusa
Bodnarenko, fostul sef al generalului Mihai Pacepa (generalul de
Securitate, "defectat la americani"), iar dupa 1990 a fost
consilierul lui Gelu Voican Voiculescu. Dosarul a fost
clasat.
Judecator militar, generalul Gica Popa,
presedintele completului de judecata in procesul Ceausestilor, cel
care a pronuntat condamnarea la moarte a acestora, s-a sinucis prin
impuscare intr-o unitate militara la data de 1 martie 1990, dupa ce
a cerut trimiterea la o ambasada in strainatate, pentru protectie.
Potrivit unor surse judiciare, generalul Popa, pana la sinucidere,
a fost asaltat de telefoane de amenintare cu moartea. Dosarul a
fost inchis.
seful USLA, intoxicat
Colonel Gheorghe Ardeleanu, fost sef USLA, fost
sef de contraspionaj pe spatiul european, a murit in iunie 1993,
cand s-a "intoxicat cu insecticid, stropind cartofi" la Petrani
(langa Oradea). Diagnosticul: "moarte
accidentala".
Bunoaica si Malutan au plecat cu
elicopterul
Generalul Ion Bunoaica, fost sef al
comandamentului Trupelor de Securitate Timisoara, implicat in
reprimarea de pana la data de 21 decembrie, numit ulterior sef al
noii Jandarmerii Romane, s-a prabusit cu un elicopter in 1995,
impreuna cu generalul de politie Ion Eugen Sandu (fost la Militie).
Bunoaica era un martor incomod, deoarece putea spune cine si ce
ordine de reprimare a dat la Timisoara. Dosarul mortii a fost
clasat.
Locotenent-colonelul de Securitate Vasile
Malutan, fost pilot al lui Nicolae Ceausescu, s-a prabusit cu
elicopterul de la inaltimea de 12 metri "in timp ce uda
vita-de-vie" la Fundulea ("moarte accidentala"). Cu o zi inainte de
a muri, el a sustinut in fata unei comisii parlamentare ca "la
plecare, in 22 decembrie, Nicolae Ceausescu avea cu el o valiza
plina cu documente".
Militaru si Gusa, morti "natural" de cancer
galopant
Generalul Nicolae Militaru, primul ministru
postdecembrist al Apararii, a murit de cancer galopant ("moarte
naturala") in 1996, la scurt timp dupa ce a anuntat ca va fi
contracandidatul lui Ion Iliescu la presedintia Romaniei. Militaru
a fost deconspirat ca agent sovietic. Cunostea in detaliu reteaua
KGB din Romania, din care facea parte.
Generalul stefan Gusa, seful Marelui Stat Major
General al Armatei, a participat la reprimarea demonstrantilor de
la Timisoara pana la data de 19 decembrie 1989. A murit de cancer
galopant ("moarte naturala") in martie 1994. Membrii familiei sale
au declarat presei ca boala i-a fost provocata intentionat pentru a
fi impiedicat sa spuna tot adevarul despre cei implicati in crimele
din decembrie 1989. z
In numarul de maine "Romania libera" va prezinta
10 ipoteze despre cine sunt si in numele cui au actionat
teroristii.
DECESE NATURALE
» Cinci generali prea bine informati
» Generalul Gheorghe Voinea, comandantul Armatei
I , a coordonat represiunea din Bucuresti si se presupune ca a
cunoscut imprejurarile "sinuciderii" ministrului Milea. A fost
gasit mort in birou la inceputul lui 1990. Nu s-a anchetat decesul
generalului, moartea fiind considerata
"naturala".
» Generalul Safta, seful dispozitivului de
aparare al sediului MApN, mort la inceputul lui 1990. El i-a
cunoscut pe toti membrii "celulei de comanda" din sediul MApN, de
unde au plecat toate informatiile diversioniste, generatoare de
victime. Imprejurarile mortii generalului Safta nu au fost
anchetate ("moarte naturala").
» Generalul Cerbu, seful centralei
Transmisiunilor MApN, a detinut controlul asupra circulatiei
informatiilor si ordinelor. El este cel care a anuntat la TVR ca
"s-au intrerupt legaturile cu Securitatea…". A stiut cine si ce
ordine a transmis. Ca si fiul sau, tot ofiter, Cerbu a murit de
cancer galopant ("moarte naturala").
» Generalul de Securitate Stelian Pintilie,
seful tuturor transmisiunilor militare si civile din Romania (sef
al generalului Cerbu), cu sediul la Palatul Telefoanelor din
Bucuresti, a murit in conditii suspecte, dar decesul a fost
consemnat ca "natural". La revolutie, din centrala, s-a ocupat de
intreruperea legaturilor unitatilor Ministerului de Interne si ale
Securitatii si a creat o linie directa, securizata intre centrul de
comanda de la MApN cu celulele aflate in sediul CC al PCR si cu
TVR.
Generalul Pintilie a stiut cu exactitate cine a
facut diversiunea, care au fost verigile de transmisie, cine le-a
executat si cu ce scop.
» Generalul Emil Macri, seful Directiei a II-a
de contraspionaj economic a Securitatii, specializat in inabusirea
revoltelor (inclusiv a revoltelor din 1977 si 1987), a fost arestat
si inchis dupa revolutie. Macri nu a apucat sfarsitul procesului
sau. El a murit in aprilie 1991. Diagnosticul oficial a fost
"infarct", dar s-a sustinut si ipoteza intoxicarii sale in masina
care il transporta de la un spital la altul. Diagnostic: "moarte
naturala".
REȚEAUA G.R.U. ȘI
K.G.B. CARE A CONDUS ROMÂNIA IMEDIAT DUPĂ REVOLUȚIE ( SCHIȚĂ
)
1). GEN. NICOLAE
MILITARU ( 64 ANI, ÎN FOTO ) - MINISTRUL APĂRĂRII NAȚIONALE - agent
G.R.U. dovedit.În 1978 a fost scos din Armată din cauza activității
sale intense în slujba URSS/Rusiei.Candidează în anul 1996 la
funcția de Președinte al Republicii;
2). GEN. VASILE
IONEL ( 62 ANI ) - ȘEFUL MARELUI STAT MAJOR AL ARMATEI - trecut în
rezervă în 1980 ca urmare a relațiilor sale cu sovieticii/rușii, a
fost reactivat și adus pe poziția a doua în Armata Română pe 28
Decembrie 1989, în locul generalului Ștefan Gușă ( cel care se
opusese vehement chemării trupelor sovietice/rusești ).Generalul
Victor Atanasie Stănculescu a sugerat că Vasile Ionel ar fi fost
chiar „ REZIDENTUL K.G.B. ÎN ROMÂNIA ”, ADICĂ ADEVĂRATUL ȘEF AL
REȚELEI;
3). GEN. GHEORGHE
LOGOFĂTU - ȘEFUL STRUCTURILOR SECURITĂȚII - sută la sută dovedit în
slujba serviciilor de spionaj sovietice/rusești, retrogradat în
1985, a fost numit în Ianuarie 1990 de Militaru la conducerea
structurilor fostului Departament al Securității Statului, intrat
în subordinea Armatei.A activat în această funcție până În Martie
1990, când a fost înființat Serviciul Român de Informații ( SRI
);
4). GEN. MARIN
PANCEA - ȘEFUL CENTRULUI DE INFORMAȚII EXTERNE ( C.I.E. ) - fost
atașat miltar la Paris și Belgrad, documentat clar în serviciul
GRU/KGB, „ exilat ” în funcția de comandant al Centrului Militar
Brăila, în Decembrie 1989, a fost printre primii chemați de
Militaru și numit în fruntea „ Informațiilor Externe ”, numit
ulterior tot de acesta la șefia Direcției de Informații a Armatei (
D.I.A. );
5). GEN. MIHAI
CARAMAN - ȘEFUL CENTRULUI DE INFORMAȚII EXTERNE - trecut în rezervă
în 1979, Caraman a fost reactivat de prim-ministrul Petre Roman în
Ianuarie 1990.ESTE SINGURUL OFIȚER AL SECURITĂȚII DECORAT DE K.G.B.
PENTRU MERITE EXCEPȚIONALE ÎN LUPTA
ANTIIMPERIALISTĂ;
6). GEN. MIHAI
EFTIMESCU - PRIM-ADJUNCT AL ȘEFULUI MARELUI STAT MAJOR - a fost
menținut de Militaru în funcție ca urmare a legăturilor sale
speciale cu generalii sovietici/ruși, cu care lucra în cadrul
Tratatului de la Varșovia;
7). GEN. HORIA
OPRUȚĂ - COMANDANTUL AVIAȚIEI MILITARE - conform datelor obținute
de Securitate și acesta fusese recrutat de serviciile secrete
sovietice/rusești.Opruță a avut un puternic ascendent la Militaru,
care, pentru a-i face loc într-o poziție-cheie, a renunțat la
generalul Iosif Rus, cel care-i fusese părtaș la multe dintre
crimele Revoluției.Dar nici Rus nu a rămas al nimănui: a fost
recuperat de noul președinte, Ion Iliescu, în echipa de consilieri
de la Cotroceni.
Alți generali de pe
„ lista lui Militaru ”, aflați în vizorul Securității pentru
legăturile suspecte cu G.R.U./K.G.B.: - PAUL ROMANO CHELER; - JEAN
MOLDOVEANU; - DUMITRU PLETOS; - MARIN NICOLESCU; - MARIN GHEORGHE
BĂLTEANU; - IOAN BUCUR BORDEI: - LIVIU TRAIAN CIUBĂNCAN: - GHEORGHE
CONSTANTIN POPESCU; - ȘTEFAN KOSTYAL ȘI CONTRAAMIRALUL NICOLAE
GHEORGHE HÂRJEU. ( ... )
( ... ) Valentin
Raiha, fost ofițer de contrainformații militare, explică în
volumul: „ K.G.B. a aruncat în aer România cu complicitatea unui
grup de militari ”, Ed. Ziua, București,
1995:
„ - RUPEREA
UNITĂȚII DE COMANDĂ A MAPN: ACEST LUCRU LE-A REUȘIT DATORITĂ
IZOLĂRII ÎN C.C. A GENERALILOR ȘTEFAN GUȘĂ ȘI IULIAN VLAD.CEI DOI
GENERALI AU FOST IZOLAȚI DEOARECE, CUNOSCÂND DESPRE TRĂDAREA „
ECHIPEI MOSCOVITE ” AR FI PUTUT PRELUA PUTEREA ÎN STAT, ZĂDĂRNICIND
PLANURILE „ EMANAȚILOR ” ÎN ACAPARAREA PUTERII.PENTRU REUȘITĂ,
AGENTURA SOVIETICĂ/RUSEASCĂ AVEA NEVOIE, ÎN PRINCIPAL, DE DOUĂ
ELEMENTE: NEUTRALIZAREA SECURITĂȚII ȘI PRELUAREA COMENZII
MAPN.AMBELE LE-AU REUȘIT.ÎN DIRECȚIA DE ÎNZESTRARE A ARMATEI ȘI ÎN
D.I.A. S-A REALIZAT CEA MAI MARE DENSITATE DE AGENȚI K.G.B./G.R.U.
PE METRU PĂTRAT.ÎN ACESTE STRUCTURI A FUNCȚIONAT CEA MAI NUMEROASĂ,
BINE ORGANIZATĂ ȘI AGRESIVĂ REȚEA DE SPIONAJ
SOVIETICĂ/RUSEASCĂ.AGENȚII EI AU JUCAT UN ROL ESENȚIAL ÎN REUȘITA
LOVITURII DE STAT DIN 1989, PRIN IMPLICAREA D.I.A. ȘI A M.AP.N.,
CONCOMITENT CU PRELUAREA COMENZII ACESTORA ÎN DIVERSIUNEA „
SECURIȘTILOR-TERORIȘTI ”, MENITĂ ACCEDERII LA PUTERE A TRIO-ULUI
ILIESCU-MILITARU-BRUCAN. ” ( ... )
( ... ) Istoricul
Alex Mihai Stoenescu are o concluzie
tranșantă:
„ - Armata, ca
instituție și ca oameni, a fost victima acelor trădători de țară,
precum și a unor comandanți din vârful ierarhiei militare care,
pentru a se proteja de consecința ordinelor ilegale de represiune
pe care le-au executat, au trecut rapid în slujba trădătorilor, în
principal a lui Nicolae Militaru.Nu numai sutele de civili omorâți
după 22 Decembrie 1989, dar și sutele de militari care au pierit
după această dată sunt victimele fenomenului diversionist-terorist
declanșat de sovietici/ruși, indiferent dacă au fost împușcați
direct sau ca urmare a focului necontrolat.
”
Sursă text: „ -
CRIMELE REVOLUȚIEI - SÂNGEROASA DIVERSIUNE A KGB-IȘTILOR DIN FSN ”
DE GRIGORE CARTIANU, EDITURA ADEVĂRUL HOLDING, BUCUREȘTI, 2010, 541
PAG.
A murit Gorbaciov cel mai mare dusman al
Poporului Roman alaturi de criminalul Ion Iliescu care urmeaza sa
moara si el tot ca un tradator de neam si tara.
A murit Mihail Gorbaciov! Acesta avea 91 și s-a stins din viață
după o grea și îndelungată luptă cu o boală
incurabilă.
Mihail Gorbaciov, primul și singurul președinte al Uniunii
Sovietice, a murit la vârsta de 91 de ani, pe 30 august
2022.
Gorbaciov a condus Uniunea Sovietică din 1985 până în 1991 ca
secretar general al Comitetului Central al PCUS și apoi ca
președinte al URSS.…
Gorbaciov a condus Uniunea Sovietică din 1985 până în 1991 ca
secretar general al Comitetului Central al PCUS și apoi ca
președinte al URSS.
El va fi amintit ca părintele
„perestroikei”, dar și pentru că a produs căderea Uniunii
Sovietice.
Pentru occident acesta a jucat un rol esențial în încheierea
Războiului Rece, în timp ce adversarii l-au acuzat că a orchestrat
căderea Uniunii Sovietice. De la mandatul său până la moartea sa,
Mihail Gorbaciov a rămas unul dintre cei mai importanți politicieni
ai Rusiei. A urcat în rândurile Partidului Comunist Sovietic pentru
a deveni singurul președinte ales al Uniunii Sovietice. El a fost
cel mai cunoscut pentru ideile sale de „perestroika” (tradusă din
rusă ca reconstrucție) și „glasnost” (deschidere), pentru că a pus
capăt Războiului Rece, pentru că a scos trupele sovietice din
Afganistan și pentru că a condus URSS în timpul crizei
politico-economică de după catastrofa nucleară de la Cernobil din
anul 1986.
Născut în 1931 într-o familie de țărani din sudul Rusiei, în
adolescența sa, Gorbaciov a exploatat combine agricole în ferme
colective. Cariera sa de partid a început la începutul anilor
studenției, când a studiat dreptul la Universitatea de Stat din
Moscova Lomonosov. Ascensiunea sa în rândurile Prtidului a fost
relativ rapidă, iar în 1985 Gorbaciov a devenit secretarul general
al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice,
cel mai înalt rang oficial din URSS.
În timpul mandatului său, Gorbaciov și-a propus să revigoreze
economia sovietică blocată, plină de ineficiență, cheltuieli
exagerate pentru apărare și corupție. El a cerut reorganizare și
modernizare urgentă, dar în curând și-a extins reforma la structura
politică și socială a întregii națiuni.
Politica „perestroikei” a fost anunțată în 1986 ca o încercare de
reorganizare a economiei. Aceasta a fost mai mult o mișcare
politică iar „restructurarea” a urmărit să ofere mai multă
independență ministerelor și marilor întreprinderi de stat. De
asemenea, a introdus unele reforme în stilul pieței libere. În
1988, Gorbaciov a permis înființarea de întreprinderi private în
țară pentru prima dată de la „Noua politică economică” a lui
Vladimir Lenin din anii 1920.
O altă politică proclamată a fost „glasnost”. Gorbaciov și-a propus
să aducă transparență în societate, să relaxeze controlul
Partidului Comunist asupra presei și să elibereze prizonierii
politici. Aceasta a fost o schimbare radicală, deoarece controlul
asupra discursului public fusese anterior o parte esențială a
regimului sovietic.
Gorbaciov a propus, de asemenea, o schimbare constituțională a unui
sistem prezidențial și a creat un nou organism politic numit
Congresul Deputaților Poporului. Cei 2.250 de membri au fost aleși
la primele alegeri parlamentare semi-democratice din Uniunea
Sovietică. La 15 martie 1990, în urma unui vot în Congresul
Deputaților Poporului, Mihail Gorbaciov a devenit președinte al
URSS.
Retragerea sovietică din Afganistan, sfârșitul Războiului Rece
Politica externă a lui Gorbaciov, cunoscută și sub numele de „noua
gândire”, a marcat o perioadă de îmbunătățire semnificativă a
relațiilor dintre Uniunea Sovietică și țările occidentale,
înlocuind epoca ostilităților Războiului
Rece.
În 1986, el a anunțat planurile de retragere a trupelor sovietice
din Afganistan, dar a fost nevoie de încă trei ani pentru a
finaliza retragerea. Războiul sovietico-afgan a fost un subiect
major de critică pentru Occident. De asemenea, a costat Uniunea
Sovietică cel puțin 15.000 de victime, a pus presiuni suplimentare
asupra unei economii planificate birocratice deja șubrede și a
umplut țara cu veterani care sufereau de stres de
luptă.
Pentru eforturile care au condus la încheierea Războiului Rece, la
eliberarea statelor comuniste care se aflau în Cortina de Fier, dar
şi pentru eliberarea deţinuţilor politici şi iniţierea reformelor
în sensul unui sistem politic pluralist, Mihail Gorbaciov a fost
distins cu Premiul Nobel pentru Pace în octombrie
1990.
El a anunțat încetarea activităților sale în calitate de președinte
după semnarea Acordurilor de la Belovezhskaya în decembrie 1991.
După demisie, Gorbaciov a creat Fundația Internațională pentru
Studii Socio-Economice și Politice (Fundația Gorbaciov), Crucea
Verde Internațională, a fondat Forumul pentru Noua Politică și a
fost unul dintre inițiatorii creării Forumului Laureaților
Premiului Nobel pentru Pace.
Mihail,
stai sa vin si eu, ca doar impreuna l-am dat jos pe Ceausescu si
l-am impuscat
A mai cazut " o stea..."
A murit generalul Andrei Kemenici - Comandatul
care i-a păzit pe soții Ceaușescu înainte de execuție avea 85 de
ani
Comandatul garnizoanei militare din Târgoviște,
unde soţii Ceauşescu au fost ținuți prizonieri, a încetat din
viață.
Generalul
Andrei Kemenici a condus garnizoana din Târgoviște în decembrie
1989, în momentul în care au fost reținuți și executați soții
Ceaușescu. Vestea decesului acestuia a fost confirmată de familia
sa, care a transmis un mesaj de condoleanțe, scrie
româniatv.net
„A
fost, este şi va rămâne în sufletele noastre. La bine şi la greu,
ne-a fost tată, bunic, străbunic, soț, comandant, camarad. A ales
să părăsească această lume la fel de demn cum a trăit. În linişte.
Golul rămas în urma lui nu se poate măsura în cuvinte. Se simte şi
se trăieşte cu fruntea sus, bărbăteşte şi demn, aşa cum ne-a
învățat întotdeauna. Rămas bun! Să ne veghezi în
continuare!”, au transmis membrii familiei îndurerate,
potrivit romaniatv.net.
Generalul
în rezervă Andrei Kemenici s-a născut pe 25 noiembrie 1936 la
Bicaz, în judeţul Neamţ. El a asolvit şcoala de ofiţeri de
Antiaeriană de la Braşov, iar în decembrie 1989 era ofițer activ în
cadrul Armatei Române, cu grad de
colonel.
În
perioada în care dictatorul Ncolae Ceaușescu s-a aflat
prizonier în unitatea sa, Andrei Kemenici a dat ordine militarilor
din subordine să riposteze împotriva unor presupuse ținte. Acesta a
motivat că ar fi vorba despre elicoptere care atacau unitatea,
pentru a-l elibera pe fostul dictator.
De
asemenea, din același motiv, a dat ordin de tragere cu armamentul
uşor împotriva unor presupuse ţinte din liceul din vecinătatea
unității militare. Incidentul a apărut și în relatările presei
locale:
„După
procesul şi execuţia Ceauşeştilor, Kemenici este autorul unei
decizii cu iz comic. În perioada 22 – 25 decembrie a consumat zeci
de lăzi cu muniţie pentru a se bate cu un inamic inexistent. Liceul
din vecinătatea UM01417, de pe Aleea Trandafirilor, a fost ciuruit
de jos şi până sus. Unitatea sa nu avea însă nicio urmă de
glonţ.
Aşa
că a dat ordin ca pe faţada comandamentului să fie pictate anumite
semne care să dea impresia că asupra unităţii s-a tras. Iscusinţa
meseriaşilor l-a dat de gol pentru că semnele de gloanţe au fost
pictate numai până la înălţimea scării zugravului”, se arată
într-un articol aladevarultargoviste.ro, citat de
Româniatv.net
A
intrat in Istorie ca un inalt tradator de neam si tara,
coparticipant la Marea Crima a Craciunului din 25 Dec.1989 alaturi
de ceilalti tradatori si criminali anticrestini si antiortodoxi pe
care-i stim cu totii.... Blestemele vor cadea pe cei nevinovati,
dar vor cadea, si-l vor razbuna pe cel mai iubit fiu al poporului
roman, Nicolae Ceausescu.
Povestirile
lui Andrei Kemenici despre ultimele clipe ale soților
Ceaușescu
Fostul
comandant al U.M. 01417 Târgoviște a povestit, în cartea „Ceaușescu
la Târgoviște”, scrisă de Viorel Domenico, modul în care au
reacționat cei doi
dictatori, informează Adevărul.
„Vă
spun că cel mai greu moment pe care l-am trăit în această perioadă
l-a constituit clipa în care i-am văzut pe paraşutişti cum se zbat
şi se chinuie să-i lege în sfori pe Nicolae şi pe Elena Ceauşescu.
Elena cerea îndurare, se împotrivea chiar. Nicolae Ceauşescu nu s-a
opus. A acceptat inclusiv această umilinţă. Însă plângea. Îi
şiroiau lacrimile pe obraz. Şi suspina. În acel moment, când l-am
văzut suferind sincer şi profund, m-am retras, m-am ascuns de ochii
şi privirile lui. Mi-era ruşine, o imensă ruşine. Dacă el a plâns
până la zid, în momentul când a căzut, strigând „Trăiască Republica
Socialistă România, liberă şi independentă”, mi-au dat mie
lacrimile. M-am trezit cu obrazul ud!… Poate şi de sudoare… Oricum,
nu ştiu dacă eroii comunişti mureau strigând lozinci, cum încerca
să susţină literatura din epocă, dar Nicolae Ceauşescu a murit
exact ca în cărţile alea, ca în filme… Şi această moarte, în mine
cel puţin, a lăsat urme…“, spunea
Kemenici.
În
aceeași carte, el a povestit și care a fost ultimul dialog
dintre Nicolae și Elena
Ceaușescu.
„La
ieşirea din comandament, Nicolae Ceauşescu era în faţă, flancat de
doi paraşutişti, iar în spate, la circa un metru, tot astfel era
condusă spre zid Elena Ceauşescu. Când a dat cu ochii de
Stănculescu, aflat deja afară, lângă scări, a întrebat într-un fel
ambiguu, viclean: «Nicule, în România se împuşcă oameni?» Eu eram
lângă general şi întrebarea fusese pusă atât de provocator încât mă
aşteptam să răspundă acesta, dar a intervenit Nicolae Ceauşescu,
care, săgetându-l cu privirea pe Stănculescu, a răspuns: «Încă o
trădare naţională!»”, a povestit
generalul.
Ce
spuneau acele regulamente militare ale vremii despre modul de dare
si executare al ordinelor, sa vedem : Relațiile dintre militari -
Darea și executarea ordinelor -
Art.
11. -
(1)
Ordinul este o cerință imperativă, dat în conformitate cu actele
normative și stă la baza oricărei acțiuni/activități militare; el
este cel mai important act al funcționării structurii militare și
de aceea implică cea mai mare
responsabilitate.
(2)
Comandantul dă ordine și este obligat să controleze executarea lor;
el poartă întreaga răspundere pentru legalitatea și urmările
ordinelor sau dispozițiilor date; ordinul dat nu trebuie să
contravină obiceiurilor războiului, convențiilor și tratatelor
internaționale la care România este
parte.
(3)
Comandantul care dă ordinul este obligat să se convingă că
subordonatul l-a înțeles și să asigure toate condițiile pentru a fi
executat. Relațiile dintre militari - Darea și executarea ordinelor
-
Art.
12. -
(1)
Pe linie de subordonare, ordinele se dau, de regulă, prin
comandantul nemijlocit; șeful de modul poate da ordine numai pe
linia atribuțiilor sale.
(2)
Dreptul de a anula sau a schimba un ordin îl are numai persoana
care l-a emis ori comandantul acestuia, cu obligația de a-l informa
pe comandantul care l-a dat.
(3)
Când un comandant dă un ordin unui subordonat, trecând peste
comandantul nemijlocit al acestuia, subordonatul care a primit
ordinul îl execută și îi raportează despre aceasta comandantului
său nemijlocit. Comandantul care a dat ordinul este obligat să îl
informeze pe comandantul nemijlocit al militarului care execută
ordinul. (4) După primirea ordinului, militarul răspunde: "Am
înțeles!", apoi trece la executarea lui. Dacă nu a înțeles ordinul
primit, raportează: "Nu am înțeles. Vă rog să repetați ordinul!"
sau numai ce nu a înțeles din ordin. După executarea ordinului
primit, militarul este obligat să îi raporteze de îndeplinirea lui
comandantului de la care a primit ordinul.(5) În cazul în care
militarul constată că nu poate executa ordinul, nu poate executa
ordinul la timp sau așa cum a fost dat, este obligat să îi
raporteze imediat această situație comandantului care i-a dat
ordinul.
05.09.2021... A
mai cazut " o stea " Ion Caramitru, urmeaza
altele....
https://www.youtube.com/watch?v=xqaXYFo6218&t=1s
Generalul(r) Constantin Lucescu: ”Am solicitat ca soţii Elena
şi Nicolae Ceauşescu să nu fie condamnaţi la moarte”
Generalul în rezervă, Constantin Lucescu, a fost
avocatul soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu în procesul de
condamnare la moarte a cuplului prezidenţial. El a acordat un
interviu pentru Jurnalul Naţional în care susţine că revoluţia din
România a fost o piesă de teatru scrisă de autori străini, cu
regizori străini, actori predeterminaţi de posturile străine de
propagandă şi cu populaţia nemulţumită pe post de figuraţie. Legat
de rolul de avocat pe care l-a avut în procesul familiei Ceauşescu,
Constantin Lucescu a precizat că a solicitat atunci ca aceştia să
nu fie condamnaţi la moarte.
Jurnalul Naţional: În acest moment, credeţi că
România a meritat şi/sau merită sacrificiul tinerilor de acum 25 de
ani?
Constantin Lucescu: Lupta pentru o democraţie adevărată, care
să ducă la o viaţă mai bună şi la speranţe pentru viitor, merită
orice sacrificiu. Jertfa de sânge din decembrie ’89 ar trebui să
fie onorată prin normalizarea unei vieţi politico-sociale multi
partite, bazată pe principii doctrinare neviciate, pe respectarea
valorilor reale ale societăţii, şi nu pe oportunismul politic
generalizat manifestat în momentul de
faţă.
■ Care dintre sloganurile Revoluţiei au
rămas în actualitate şi de ce?
■ Rămâne şi astăzi în actualitate
întrebarea “Cine a tras în noi în 21-22?” Oportunismul găsirii unor
căi de acces spre valorile euroatlantice ne-au făcut şi ne fac încă
incapabili de recunoaşterea faptului că în decembrie 1989 factorul
extern a fost determinant în strategia scoaterii în stradă a
maselor de manifestanţi, folosindu-se în acest scop acte de
diversiune calificată. Decembrie 1989 a fost o piesă de teatru
scrisă de autori străini, cu regizori străini, actori
predeterminaţi de posturile străine de propagandă, şi cu populaţia
nemulţumită pe post de figuraţie. Cu atât mai mult este regretabilă
pierderea de vieţi omeneşti civili şi militari. Un act important al
acestei piese a fost perfect jucat la Televiziunea publică, de unde
s-a transmis pentru prima oară o revoluţie în
direct.
■ Ce măsuri luate atunci nu le-aţi mai lua
cum? (sau ce greşeli s-au făcut şi nu le-aţi mai
repeta?
Deschiderea graniţelor în plin conflict intern,
manipularea televiziunii naţionale şi implicit a populaţiei,
lăsarea în zonele de impact a unor întregi rezidenţe străine, lucru
observat chiar şi de doamna Doina Cornea, care nu credea că ostaşii
Armatei Române pot fi trăgătorii de elită responsabili pentru
victimele împuşcate profesionist, exact în
frunte.
■ A lămurit trecerea timpului controversa
revoluţie/lovitură de stat?
Aceasta nu a fost niciodată o controversă
întrucât, din punct de vedere istoric şi politic, este cert că
momentul ’89 reprezintă o lovitură de stat în care factorul militar
a avut un rol hotărâtor în înlăturarea conducătorilor regimului
dictatorial. Entuziasmul populaţiei şi dorinţa fierbinte de
răsturnare a unei dictaturi prin ieşirea în stradă reprezintă
acordul deplin al românilor la actul istoric înfăptuit, dar nu
poate fi o revoluţie pentru că nu a fost organizată conform
unui plan prealabil intern de acţiune pentru preluarea puterii.
?ntâlnirea de la Malta a dat undă verde dispariţiei Cortinei de
Fier şi reformării guvernelor din Europa de Est, urmările fiind
cele pe care le simţim acum pe pielea noastră. Preşedintele Iliescu
a reprezentat atunci singurul factor de adiţie a voinţei maselor şi
de iniţiere a formării unor noi organisme de preluare a puterii în
stat, pentru a se pune capăt haosului şi riscului de pierdere a
unei părţi din teritoriul statului
român.
■ După 25 de ani de democraţie şi stat de
drept, mai credeţi că soţii Ceauşescu trebuiau împuşcaţi sau nu? De
ce?
La această întrebare am răspuns în cadrul
procesului soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu, moment în care am
solicitat să nu fie condamnaţi la moarte. Actul condamnării nu a
respectat nici o procedură penală aplicabilă în speţă, iar dosarul
întocmit poartă numărul 1/1990. Referirea la statul de drept şi la
democraţie cred că este normal să o cantonăm în afara ultimilor 10
ani de dictatură băsistă şi de injustiţie
politică.
■Dacă aţi faţă în faţă cu părinţii tinerilor
morţi la Revoluţie, ce le-aţi spune acum, după 25 de ani, despre
pedepsirea celor vinovaţi de moartea
lor?
Spre familiile care şi-au pierdut fiinţe dragi
în acele evenimente din decembrie ’89 nu pot decât să-mi îndrept
întreaga mea compasiune creştinească pentru acele momente tragice
şi să le doresc din tot sufletul aflarea adevărului şi pedepsirea
vinovaţilor, pentru că până acum, cu rare excepţii, au fost
condamnaţi numai “acari Păun”.
■Dacă ar fi vorba despre o ultimă soluţie, aţi
mai participa la încă o revoluţie?
Da, dar la
o revoluţie care să conducă la evoluţia spirituală a românilor, la
unitate naţională şi progres social, şi nu la încă un scenariu pus
la cale de neprielnici care urmăresc deznaţionalizarea poporului,
ruperea teritoriului şi impunerea unor aşa zise valori robotice
care distrug credinţa, învăţământul, cultura şi obiceiurile naţiei
noastre.
Sinteza zilei. Avocatul soților Ceaușescu: Acela nu a fost un
proces, a fost o crimă! • 04 DEC 2019
• 22:08
La 30 de ani de la căderea comunismului, românii
află în sfârșit adevărul despre procesul soților
Ceaușescu.
Avocatul lui Nicolae și al Elenei Ceaușescu din
procesul de la Târgoviște, generalul în rezervă Constantin Lucescu,
este invitatul lui Mihai Gâdea, la Sinteza
zilei.
Ce nu s-a
știut niciodată despre procesul și execuția Ceaușeștilor aflați, în
premieră națională, la Antena 3.
"Sunt 30 de ani de la momentul în care a căzut
comunismul, 30 de ani în care am încercat să aflăm răspunsul la
întrebările esențiale, să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat
atunci și să înțelegem mai bine ce am greșit în toți acei ani", a
spus Mihai Gâdea, la începutul
emisiunii.
Mihai Gâdea: Domnule general, când vedeți acum
acele imagini ce simțiți?
Gen.(R) Constantin Lucescu: Domnule Gâdea, ce
poate simți un om care participă la o crimă, care crede că prin
actul lui de cruzime și al celorlalți poate deschide porțile
democrației. Românul simplu. românul neacademician, spune un lucru
esențial: cine seamănă vânt, va culege
furtună.
N-am făcut în '89 decât să semănăm vânt. Toată
lumea vorbește de un proces. Vă rog să scoateți din conotația
acestei discuții cuvântul proces. Pentru a discuta de un proces, am
fi avut nevoie de un rechizitoriu. Pentru a putea să avem un
rechizitoriu valid, trebuia să avem incriminări, o expertiză
medico-legală, pe care noi am complinit-o cu doctorul Verdeș pe
care l-ați văzut că l-a prezentat colonelul Boieru și care le-a
luat o tensiune. Este de râs.
Pentru a fi avut proces pentru o revoluție,
trebuia să avem o revoluție. Și dacă stau bine să mă gândesc, eu
sunt doar jurist - nu am calitatea de istoric, de politolog -, da,
din puțina carte pe care am învățat-o, ca să avem o revoluție
trebuia să am un program, o subvenție și mijloace de realizare. Am
avut un singur lucru: 'ce-ai făcut în ultimii cinci ani?' și 'hai
să ne batem care să punem mâna pe
putere'.
Mihai Gâdea: În opinia dvs., dacă nu a fost
revoluție, ce a fost?
Gen.(R) Constantin Lucescu:Lovitură de stat cu o
crimă oribilă. Este opinia a mea, însă, și nu pot să-mi arog
dreptul de a da un verdict definitiv. (...) După crima umană pe
care noi am făcut-o am făcut a doua și cea mai importantă crimă
care duce la desconsiderarea statului și a instituțiilor statului.
Instituția cea mai importantă este
justiția.
Toată străinătatea a criticat modul în care nu a
existat proces. Iar noi am căutat în continuu să-i spunem proces.
La ce să-i spunem proces? Domnul Gelu Voican, ca și rechizitoriu,
făcea acele acte prim martie 1990. Păi cum am făcut noi dosar 1/90,
pe 25 decembrie? Aveam elemente de premoniție?
(...)
Mihai Gâdea: Când i-ați văzut pe cei din
elicopter, Măgureanu, Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, v-ați
gândit că ar putea să fie vorba chiar de soții
Ceaușescu?
Gen.(R) Constantin Lucescu: Nu m-am gândit
niciun moment. Ba, mai mult, am și întrebat. Colonelul Boieru
primise ordin nici să nu ne băgăm, nici să nu întrebăm, nici să
facem gesturi puțin ieșite din comun, pentru că putea să conducă la
executarea noastră imediată.
Mihai
Gâdea: V-ați dat seama că sunteți de fapt avocatul
Ceaușeștilor.
Gen.(R) Constantin Lucescu: Cum să fiu avocat
dacă nu aveam delegație, nu aveam nimic, iar rechizitoriul l-am
încropit noi...
Mihai Gâdea: Deci, teoretic erați avocatul lui
Ceușescu, dar, practic, știați că este o
impostură.
Gen.(R) Constantin Lucescu: Real impostură! La
momentul acela - e prima oară când o declar - mi-am dat seama cine
erau teroriștii din România. Noi eram teroriști! Noi n-am respectat
legea, noi n-am respectat condiția umană. Noi n-am respectat modul
în care voiam să mergem spre o
democrație.
Mihai Gâdea: Când spuneți 'noi', la cine vă
referiți?
Gen.(R) Constantin Lucescu: La cei care am fost
acolo: eu, judecătorul, procurorul. Eu îmi asum însă numai mie
aceasta... Era vorba de moartea unui om - cum puteam să primesc un
ordin pentru care nu aveam niciun act care să justifice moartea?
Sau să justifice o infracțiune?
Mihai Gâdea: Atunci înțelegeați aceste lucruri?
Sau le înțelegeți doar acum? Ce gândeați în momentul în care v-ați
dat seama. Realizați că sunteți chemat acolo ca să fiți avocatul
Ceaușeștilor, realizați, probabil. ca dacă este toată această
desfășurare probabil că nu are cum să fie un proces - ce ați gândit
atunci în mod real?
Gen.(R) Constantin Lucescu: La 80 de ani, cu un
cancer și în situația în care mă aflu, nu-mi pot permite să mint.
Atunci, nu pot să spun că am fost un erou. Și poate că și din cauza
mea - cu toate că m-am opus la pedeapsa cu moartea - și din cauza
mea, a slăbiciunii și a lașității mele, au fost condamnați la
moarte. Am simțit frică!
Mihai
Gâdea: Cine avusese ideea acestor capete de
acuzare?
Gen.(R) Constantin Lucescu: 'Subminarea
economiei naționale'. La momentul acela, țara era industrializată,
își plătise datoriile, făcea export, ba chiar își permitea să
înființeze o bancă cu arabii. Plus bomba
atomică.
Numai din asta vedeți minciuna. Nu vă trebuie
altceva. Țara nu avea 5 bani datorie.
Mihai Gâdea: Ce era adevărat din capetele de
acuzare:?
Gen.(R) Constantin Lucescu: Absolut nimic! Dacă
luăm imaginile lor din timpul procesului veți vedea grija cu care
Nicolae Ceaușescu o oprește pe Elena Ceaușescu să facă greșeli. Vă
rog să mă credeți că acest om, iubindu-și familia. a avut ceva
bun.
La ea este invers - veți observa reacția
psihică: prima dată e grandoare, e trufie, e orgoliul prin modul în
care răspunde. Vedeți la sfârșit - 'mamă, mă doareț' - revine în
normalitatea comportamentală. Dar era prea
târziu.
Gen.(R) Constantin Lucescu: Am convingerea că
niciun moment nu a crezut. De fapt, nu am vrut să mă conving de
lucrul acesta pe care îl credeam. Acesta e motivul pentru care nu
apar la ultima parte, e numai colegul
meu.
La pronunțarea sentinței nu
apar.
Mihai Gâdea: De ce?
Gen.(R) Constantin Lucescu: Pentru că știam ce
se întâmplă. (...) Eram cu doctorul Verdeș în cabinet la comandant.
Acela e momentul în care nu mi-am dat seama că trebuia să fiu
împușcat, pentru că am ieșit din sală. L-am trimis pe Verdeș,
trebuia să constate decesul, a venit oripilat, strigând. Nu a mai
putut să profeseze vreo 3-4 ani pentru că a căzut într-o stare
cunplită de depresie.
Îl vedeți când se face execuția, e în halat alb.
Ce era să facă? Nici nu trebuia să constate vreun puls pentru că
poziția cadavrului îi indica în mod cert moartea: genunchii erau
îndoiți sub corp! Lucrul acesta nu se întâmplă decât după
moarte!
”Lovitură de stat cu o crimă oribilă! La
momentul acela mi-am dat seama cine erau teroriștii din România:
noi eram teroriști! Era vorba de moartea unui om - să mă credeți că
acest om a avut ceva bun”
BUCUREȘTI, 5 dec - Sputnik, Dragoș
Dumitriu. Unul dintre avocații puși din oficiu să-i apere pe
Nicolae și al Elenei Ceaușescu în așa zisul proces de la
Târgoviște, generalul în rezervă Constantin Lucescu a fost
invitatul lui Mihai Gâdea, la Sinteza
zilei.
De ce face aceste declarații acum, generalul? Un
proces de conștiință înainte de final… ”La 80 de ani, cu un cancer
și în situația în care mă aflu, nu-mi pot permite să mint”.
Coincidență sau nu, acest interviu vine în ajun de Sfântul
Nicolae…
Vom reproduce câteva secvențe din interviul de o
însemnătate excepțională, care dovedește falsitatea
acuzațiilor.
Primul răspuns, cel la întrebarea ”Domnule
general, când vedeți acum acele imagini ce simțiți?” este
relevant.
”Domnule Gâdea, ce poate simți un om care
participă la o crimă, care crede că prin actul lui de cruzime și al
celorlalți poate deschide porțile democrației”, a spus generalul,
referindu-se la imaginile procesului. ”Românul simplu. românul
neacademician, spune un lucru esențial: cine seamănă vânt, va
culege furtună”.
N-am făcut în '89 decât să semănăm vânt, spune
generalul. ”Vă rog să scoateți din conotația acestei discuții
cuvântul proces.
”Pentru a discuta de un proces, am fi avut
nevoie de un rechizitoriu - pentru a putea să avem un rechizitoriu
valid, trebuia să avem incriminări, o expertiză medico-legală, pe
care noi am complinit-o cu doctorul Verdeș pe care l-ați văzut că
l-a prezentat colonelul Boieru și care le-a luat o tensiune - este
de râs”, declară generalul Lucescu.
A fost sau nu revoluție? Opinia generalului e
fermă: ”Lovitură de stat cu o crimă oribilă - este opinia a mea,
însă, și nu pot să-mi arog dreptul de a da un verdict
definitiv”.
”După crima umană pe care noi am făcut-o am
făcut a doua și cea mai importantă crimă care duce la
desconsiderarea statului și a instituțiilor statului - instituția
cea mai importantă este justiția”, spune generalul, referindu-se la
proces.
Generalul Lucescu atrage atenția că” toată
străinătatea a criticat modul în care nu a existat proces. Iar noi
am căutat în continuu să-i spunem
proces”.
La ce să-i spunem proces? – întreabă acum
generalul ”Domnul Gelu Voican, ca și rechizitoriu, făcea acele acte
prin martie 1990. Păi cum am făcut noi dosar 1/90, pe 25 decembrie?
Aveam elemente de premoniție?”
Pe de altă parte, generalul Lucescu reneagă acum
și calitatea avută, de ”avocat” – are un adevărat proces de
conștiință: ”Cum să fiu avocat dacă nu aveam delegație, nu aveam
nimic, iar rechizitoriul l-am încropit noi... real impostură!”.
Iată o mărturisire cutremurătoare:
”La momentul acela - e prima oară când o declar
- mi-am dat seama cine erau teroriștii din România: noi eram
teroriști! Noi n-am respectat legea, noi n-am respectat condiția
umană. Noi n-am respectat modul în care voiam să mergem spre o
democrație. (…) Era vorba de moartea unui om - cum puteam să
primesc un ordin pentru care nu aveam niciun act care să justifice
moartea? Sau să justifice o infracțiune?”
Generalul s-a opus inițial pedepsei cu moartea –
”nu pot să spun că am fost un erou”. Îl mustră conștiința – ”poate
că și din cauza mea - cu toate că m-am opus la pedeapsa cu moartea
- și din cauza mea, a slăbiciunii și a lașității mele, au fost
condamnați la moarte. Am simțit frică!”.
Acele capete de acuzare, cine a avut
ideea?
”'Subminarea economiei naționale' - la momentul
acela, țara era industrializată, își plătise datoriile, făcea
export, ba chiar își permitea să înființeze o bancă cu arabii -
plus bomba atomică”, expune generalul argumentele falsului. ”Numai
din asta vedeți minciuna. Nu vă trebuie altceva - țara nu avea 5
bani datorie”.
Ce era adevărat din capetele de acuzare? –
insistă profesionist Mihai Gâdea.
”Absolut nimic!”, spune ferm generalul Lucescu,
care mărturisește: ”Dacă luăm imaginile lor din timpul procesului
veți vedea grija cu care Nicolae Ceaușescu o oprește pe Elena
Ceaușescu să facă greșeli. Vă rog să mă credeți că acest om,
iubindu-și familia, a avut ceva bun”.
Vom reveni cu acest interviu epocal – pentru că
el marchează cu adevărat o epocă a minciunii în care am trăit 30 de
ani - și poate scoate la iveală adevărul despre unul dintre
cei mai importanți conducători ai României, Nicolae Ceaușescu, ucis
după un simulacru de proces.
”Doctorul Verdeș trebuia să constate decesul, a
venit oripilat, strigând - nu a mai putut să profeseze vreo 3-4 ani
pentru că a căzut într-o stare cumplită de
depresie”.
Imaginile sunt socante si
necesita a fi vizionate de persoane mature, de aceea va recomand,
ca sa nu spun va interzic, sa nu fie vizionate de copii si minori,
care, oricum nu inteleg nimic din aceste evenimente sangeroase, dar
le pot crea stari de groaza, teama si
frica.
Deci :
INTERZIS MINORILOR !!!
Aveti
intregul proces cu sotii Ceausescu si finalizarea procesului cu
sentinta condamnarii la moarte si executia lor prin impuscare. In
prima poza este o captura din momentul executiei
lor.
La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de
Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepţional.
Completul de judecată a fost format din doi judecători militari,
coloneii Gică Popa (preşedinte) şi Ion Nistor, şi trei asesori
populari, căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel
Candrea şi locotenentul Ion Zamfir. Grefierul era
plutonierul-major Jan Tănase.
Acuzarea a fost reprezentată de procurorul militar Dan
Voinea, iar apărarea a fost asigurată de avocaţii din oficiu
Constantin Lucescu (avocat) şi Nicolae Teodorescu. Procesul a
început pe 25 decembrie ora 13:20 şi s-a terminat în jurul orei
14:40.
Capetele de acuzare erau:
1.- Genocid – peste 60.000 victime ???...
;
2.-
Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni
armate împotriva poporului şi a puterii de stat.Infracţiunea de
distrugere a bunurilor obşteşti, prin distrugerea şi avarierea unor
clădiri, explozii în oraşe, etc;
3.-
Subminarea economiei naţionale ???...;
4.-
Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste
un miliard de dolari ???...depuse la bănci în străinătate
???...
Împuşcaţi la 5 minute după proces
Sentinţa de condamnare la moarte a fost pronunţată la ora
14:45, şi a fost executată cinci minute mai târziu, în curtea
garnizoanei, lângă clădirea corpului de gardă. Înaintea execuţiei
Elena Ceauşescu a afirmat, fiind pusă în faţă cu executarea
separată a fiecăruia,referindu-se la soţul ei „Împreună am luptat, împreună
murim!”
În drum spre locul execuţiei Nicolae Ceauşescu a intonat
câteva versuri din Internaţională, şi a strigat „Trăiască Republica Socialistă România, liberă
şi independentă!”
Cadavrele lor au fost transportate cu elicopterul la
Stadionul Ghencea, unde s-au rătăcit, găsite a doua zi, şi duse la
morga Spitalului Militar Central. De acolo au fost transportate la
Cimitirul Ghencea, şi înmormântate în secret. Fragmente din
filmarea cu procesul şi finalul execuţiei au fost difuzate în
aceeaşi zi la televiziunea naţională.
Comenzile lui Ceauşescu înainte de a fi
împuşcat.
Stenograme neştiute din timpul
Revoluţiei:
„Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi
băgaţi în beci”Cu câteva zile înainte de a fugi din Bucureşti,
Nicolae Ceauşescu spera ca, prin intervenţia în forţă a
autorităţilor, să oprească manifestările de amploare ce izbucniseră
în decembrie 1989 pe teritoriul
României.
Ordinele prin care Nicolae Ceauşescu spera că îi va
determina pe subalterni să oprească din faşă protestele ce
începuseră în decembrie 1989 sunt cuprinse într-o serie de
stenograme ataşate la dosarul în care anchetatorii români
investighează evenimentele de acum 27 de
ani.
Dosarul vizează decesul a 709 persoane, rănirea prin
împuşcare a 1.855 de persoane, rănirea prin alte mijloace a 343 de
persoane şi reţinerea a 924 de români, ce s-au petrecut în
decembrie 1989, în timpul Revoluţiei. În octombrie 2015, dosarul
Revoluţiei a fost clasat de Parchetul General însă cauza a fost
restituită procurorilor, pentru refacere, urmare a unei decizii
luate de judecători.
Mai jos, stenograme din ordonanţa de clasare:
Având în vedere că şedinţa C.P.Ex al P.C.R din data de 17.12.1989 a
marcat evoluţia ulterioară a evenimentelor, redăm în continuare
discuţiile purtate, conform stenogramei existente la dosarul
cauzei:
Nicolae Ceauşescu: Nu sînt toţi
tovarăşii?
Silviu Curticeanu: Lipsesc tovarăşii Coman Ion şi
Ilie Matei, care sînt la Timişoara şi tovarăşa Suzana
Gâdea.
Nicolae Ceauşescu:
Uite, tovarăşi, de ce am convocat Comitetul Politic
Executiv. La Timişoara au avut loc aseară unele evenimente, care
s-au reluat astăzi la prînz. Pretextul l-a format aşa zisul preot
reformat, care a fost sancţionat pe linia lor, l-au mutat din
Timişoara în alt judeţ şi trebuia să plece din casa pe care o
ocupa. N-a vrut să elibereze casa. Episcopul s-a adresat
tribunalului, care a hotărît să-l evacueze. Lucrurile s-au
tărăgănat mult. Ieri s-au dus să pună în aplicare hotărîrea
tribunalului. El şi-a organizat un grup. Aici este amestecul
cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj, începînd cu
Budapesta, pentru că el a dat şi un interviu. De fapt lucrurile
sînt cunoscute. De altfel este cunoscut şi faptul că atît în
răsărit cît şi în apus toţi discută că în România ar trebui să se
schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din răsărit şi cei din apus
să schimbe şi folosesc orice. Aseară organele noastre au
reuşit să pună ordine. A fost evacuat şi trimis acolo unde a fost
dat de Episcopie. Aceasta era, practic, o problemă strict a lor şi
trebuia să se aplice o hotărîre judecătorească de evacuare a casei,
ceea ce era ceva normal. Astăzi, spre prînz, de altfel au fost şi
ieri, dar tovarăşii n-au înţeles că vor reveni astăzi. O serie de
elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine, au
intrat în sediul Comitetului judeţean de partid. Organele noastre
de interne s-au purtat slab, pentru că normal era să nu lase să
intre pe nimeni în sediul Comitetului judeţean de partid. Trebuia
pusă pază, pentru că asta este o regulă generală. Au avut o
atitudine defetistă, capitulardă, atît organele Ministerului
Apărării Naţionale cît şi ale Ministerului de Interne. Aseară am
discutat cu ei şi le-am spus ca în cursul zilei de astăzi să facă
demonstraţii cu unităţi de tancuri. Să fie în centrul oraşului, să
facă demonstraţie. Aceasta presupune că unităţile trebuiau să se
găsească în centru. Eu am dat ordin să se facă acest lucru, iar voi
aţi făcut o plimbare. Nu era posibil să se întîmple ce s-a
întîmplat dacă unităţile se găseau în centru. Trebuia lichidat
repede toate aceste lucruri. Le-a trebuit o oră şi jumătate pînă
s-au mişcat unităţile militare. Unde a fost demonstraţia de care am
vorbit, pentru care am dat ordin?
Milea Vasile: Am executat deplasarea din est către
vest.
Nicolae Ceauşescu: Nu deplasare de la est către vest!
Unităţile transportoare de tancuri trebuia să se afle în centru.
Asta înseamnă ce am ordonat, nu să se ducă de la est către vest. Am
menţionat bine de aseară ce trebuie să faci, demonstraţia
unităţilor de bază, a tanchetelor, unităţile motorizate, toate
trebuiau să fie în centrul oraşului, nu în cazarme. De aceea am
spus să faceţi demonstraţie, că demonstraţia presupune ca toate
unităţile să fie în centru. Asta înseamnă demonstraţie! Adevărat că
n-am dat toate detaliile, dar cînd spui să fie demonstraţie,
trebuie să fie demonstraţie, nu să se plimbe spre Jimbolia sau
Arad. Trebuia să fie în oraş, pentru că străzile sînt destul de
largi. Acolo trebuiau să fie staţionate unele unităţi. Acelaşi
lucru şi cu trupele Ministerului de Interne. Impresia mea este că
unităţile Ministerului de Interne n-au fost
înarmate.
Elena Ceauşescu: Au fost
neînarmate.
Nicolae Ceauşescu: Neînarmaţi au
fost.
Tudor Postelnicu: Cu excepţia celor de la grăniceri.
Restul nu au fost înarmaţi.
Nicolae Ceauşescu: Păi, de ce? V-am spus să fie toţi
înarmaţi. De ce i-aţi trimis neînarmaţi? Cine a dat asemenea ordin?
Cînd am înţeles că merg trupele de securitate, era clar că merg
înarmate, pentru că au armament, au totul în dotare, şi auto şi
tot, nu-i trimiteţi să se bată cu pumnul! Ce fel de unităţi de
interne sînteţi voi!? De unde aveţi asemenea
lucruri.
Curticeanu, să vină imediat şi Vlad Iulian. Cine a
dat asemenea dispoziţie? De ce ţinem trupe de grăniceri? Şi mi-aţi
dat asigurări că aveţi 9 plutoane de securitate, ceea ce înseamnă
aproape 1.000 de oameni. Unde erau? I-aţi trimis neînarmaţi?! Ce
înseamnă sistemul acesta?! Şi am discutat aseară, am spus: luaţi
măsuri şi voi, măsuri ferme. Nu mi-aţi spus că îi trimiteţi să se
bată cu bastonul! Nu am nevoie de asemenea unităţi de securitate.
Şi miliţia trebuia să fie înarmată. Aşa este
legea.
Tudor Postelnicu: Vă raportez, tovarăşe secretar
general, miliţia este înarmată.
Nicolae Ceauşescu: Dacă era înarmată trebuia să
tragă, nu să se lase să fie bătută şi să-i lase să intre în sediul
comitetului judeţean. Două ore le-a trebuit unităţilor ca să
ajungă, deşi sînt în centru, cînd trebuiau să fie acolo, pentru că
au fost mobilizate să facă demonstraţie în stradă. Ele trebuiau să
fie în zonă. Am discutat cu voi şi azi noapte, am discutat de mai
multe ori şi la 2 şi la 3 şi la 4 dimineaţa, ce aveţi de
făcut.
Elena Ceauşescu: Trebuie să-l chemăm la telefon pe
tovarăşul Coman cînd soseşte acolo.
Nicolae Ceauşescu: Curticeanu, ia legătura şi Coman
să-mi dea imediat telefon.
Silviu Curticeanu: Am înţeles. Iau imediat legătură
cu Timişoara.
Nicolae Ceauşescu: Voi n-aţi executat ordinul dat, că
am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin
care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unităţile, atît ale
Ministerului Apărării cît şi ale Ministerului de Interne. Cum este
posibilă o asemenea situaţie?! Nişte derbedei să intre în sediul
comitetului judeţean de partid, să bată pe soldaţi, pe ofiţeri şi
ei să nu intervină!? Ce au făcut ofiţerii tăi Milea, de ce nu au
intervenit imediat, de ce nu au tras? Trebuia să tragă să-i lase
jos, să someze şi pe urmă să tragă în
picioare.
Vasile Milea: Nu le-am dat
muniţii.
Nicolae Ceauşescu: De ce nu le-aţi dat? Am dat ordin
să se tragă în aer, să someze? De ce nu le-aţi dat muniţii? Dacă nu
le-ai dat muniţii mai bine îi ţineai acasă! Ce fel de ministru al
apărării eşti tu? Ce fel de ministru de interne eşti tu Postelnicu?
Spuneaţi că le-aţi dat muniţii de manevră! Ei au primit sarcină de
luptă nu de manevră. Nu aţi spus adevărul. De abia acum spuneţi,
pînă acum aţi dezinformat. Aţi spus că aţi dat ordin să tragă. De
ce aţi dezinformat?! Dacă trimiteţi unităţile de securitate să se
bată cu bastonul mai bine le trimiteaţi acasă; era mai bine atunci
să mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în Bucureşti
în 1945, în faţa celor care erau în piaţa aceasta, cînd au tras,
eram cu Doncea, cu Pătrăşcanu şi n-am fugit. Se poate una ca asta?!
De ce atunci oamenii au ştiut ce să facă, acum stau cu băţul în
mînă, deci nici nu se sinchisesc.
Elena Ceauşescu: Situaţia este foarte gravă şi
neplăcută.
Nicolae Ceauşescu: Este gravă şi voi sînteţi
vinovaţi, pentru că aţi împins la această situaţie. De unde aţi
primit ordin să nu daţi armament la trupele de securitate?
A ajuns Coman la Timişoara?
Silviu Curticeanu: Încă
nu.
Nicolae Ceauşescu: Ia legătura imediat şi cum ajunge
la sediul Comitetului judeţean să ia legătura cu noi. Toţi
comandanţii militari să se găsească şi să fie chemaţi la
teleconferinţă. În 5 minute să fie
găsiţi.
Elena Ceauşescu: Nu se poate aşa, n-a acţionat cum
trebuie nici ministrul apărării naţionale, nici ministrul de
interne.
Nicolae Ceauşescu: O mînă de derbedei, puşi la cale
de cei care vor să distrugă socialismul şi voi de fapt le faceţi
jocul. Asta este realitatea. Are deplină dreptate Castro, în cele
spuse în activul de partid, pentru că nu se poate una ca asta.
Aceasta este de fapt mentalitatea şi la gărzile patriotice şi în
activul de partid. De ce nu au fost scoase gărzile patriotice cu
armament, că au armament? În felul acesta punem oamenii să stea cu
mîna în sîn, iar ceilalţi vin cu răngi, iar noi stăm şi le ţinem
predici. Duşmanul nu cu predici îl potoleşti, ci trebuie să-l arzi.
Socialismul nu se construieşte cu dezinformare, cu închinăciune, ci
cu luptă. Cu luptă trebuie să-l construim. Acum în Europa este o
situaţie de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru
lichidarea socialismului.
Elena Ceauşescu: Este
laşitate.
Nicolae Ceauşescu: Mai mult decît laşitate. Am
discutat cu voi toată noaptea de cîteva
ori.
Tudor Postelnicu: Aşa este, de cel puţin 15
ori.
Nicolae Ceauşescu: Iar în cursul dimineţii, iar de
cîteva ori. Am fost aici la sediu, după aceea am plecat să văd ce
este în oraş, şi mi s-a transmis că s-au adunat din nou în centru.
Şi ştiau ce trebuie să facă. Cum putem califica acest lucru. Să
discutăm în Comitetul Politic Executiv această situaţie, iar eu, în
calitate de comandant suprem, consider că aţi trădat interesele
ţării, interesele poporului, ale socialismului şi n-aţi acţionat cu
răspundere.
Vlad Iulian: Aveţi dreptate, tovarăşe secretar
general, aşa este.
Nicolae Ceauşescu: Au spus că au scos trupele de
securitate, dar erau neînarmate. Vlad Iulian: Aşa este. Au fost cu
bastoane de cauciuc şi cu gaze
lacrimogene.
Nicolae Ceauşescu: De ce nu au mers
înarmaţi?
Vlad Iulian: Am crezut că nu este
cazul.
Nicolae Ceauşescu: De ce n-aţi raportat, să spuneţi,
că am vorbit toată noaptea cu voi? Din momentul de faţă, dacă
Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul
apărării naţionale şi pe ministrul de interne şi pe comandantul
trupelor de securitate. Din acest moment preiau comanda armatei,
să-mi pregătiţi decretul. Convocaţi Consiliul de Stat, ca să facem
totul legal, în seara asta. Nu mai am încredere în asemenea oameni.
Nu se poate merge mai departe aşa. Toată noaptea am stat şi am
discutat cu ei din 10 în 10 minute, ca apoi să-mi dau seama că ei
nu fac ce le-am ordonat. De abia pe urmă mi-am dat seama că ei nu
fac ce le-am spus. Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată
ei. Tu crezi că huliganii aceia n-au ştiut care este situaţia cu
voi, de au intrat în sediu? Intrarea în sediul organului de partid
nu este admisă! Cine v-a dat dreptul să vă consultaţi voi şi să nu
luaţi măsurile care se impun, pentru că eu am discutat cu voi şi
v-am dat ordin? Ştiţi ce ar trebui să vă fac, să vă pun în faţa
plutonului de execuţie! Asta meritaţi, pentru că ceea ce aţi făcut
voi se numeşte pactizare cu inamicul! Ai făcut armata, Milea, aşa
se cheamă, nu?
Vasile Milea: Da, tovarăşe secretar
general.
Nicolae Ceauşescu: Nu se poate una ca asta! Să se
convoace Consiliul de Stat, imediat!
Silviu Curticeanu: Da, am
înţeles.
Nicolae Ceauşescu: Deci, tovarăşi, avînd în vedere
situaţia care s-a creat, acum de fapt, îmi dau seama, că aşa cum
este, nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat şi
teleconferinţa. Voi da ordin ca imediat să se primească, acum,
armament, toţi să fie înarmaţi şi să aplice ordinul. Cînd am dat
ordin să aplicaţi starea de necesitate, cu ce o aplicaţi, cu bîta?!
Cînd am spus “stare de necesitate”, ce înseamnă pentru voi “stare
de necesitate”, “cu bîta”. Tu, care conduci trupele de securitate,
nu ştii ce înseamnă stare de necesitate.
Vlad Iulian: Ştiu, tovarăşe secretar general, am dat
ordin.
Nicolae Ceauşescu: Nici acum nu spuneţi adevărul,
pentru că cei de la sediul comitetului judeţean de partid n-au avut
cu ce trage. Soldaţii au luptat cu ce au avut, cu bîta, şi au
reuşit să facă faţă. Unul dacă trăgea ar fi fugit ca potîrnichile.
Voi nu vedeţi unde aţi adus situaţia? Am spus să trageţi în aer,
somaţi, şi dacă nu, trageţi în picioare.
Elena Ceauşescu: Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe
urmă luaţi şi băgaţi în beci. Nu vi s-a spus aşa? Unul să nu
iasă.
Nicolae Ceauşescu: Deci, măsuri imediate, să lichidăm
repede ce este la Timişoara, să punem trupele în stare de alarmă,
în stare de luptă, atît unităţile ministerului de interne, cît şi
cele ale apărării naţionale, şi oriunde se încearcă vreo acţiune,
lichidată radical, fără nici un fel de discuţie. Şi desigur, să
atragem atenţia gărzilor patriotice, că nu se poate lupta cu
ciomagul. Toată situaţia să se dezbată serios cu întregul activ de
partid, cu UTC-ul. Ce fel de educaţie comunistă faceţi voi
tineretului? Ce fel de UTC-işti sînt aceştia, care au fost în
rîndul huliganilor? De altfel, au fost şi cîţiva membri de partid,
dar mulţi UTC-işti. Ce educaţie revoluţionară faceţi voi?! Uite
tovarăşi, eu pun problema unor măsuri ferme. Dacă aveţi altă părere
vă rog s-o spuneţi aici, că trebuie stabilite acţiunile şi măsurile
ce trebuie luate, pentru că aici sînt acţiuni puse la cale atît din
est cît şi din vest, care s-au unit pentru a distruge socialismul,
că vor un “socialism uman capitalist”. Ce părere aveţi
voi?
Manea Mănescu: Sîntem de acord cu dumneavoastră
şi cu toate măsurile luate.
Nicolae Ceauşescu: Dacă are cineva altă părere, vă
rog să spuneţi?
Elena Ceauşescu: Trebuie luate măsuri radicale,
pentru că aici nu se poate merge cu îngăduinţă, pentru că asta ar
însemna să capitulăm.
Nicolae Ceauşescu: Vom lupta pînă la ultimul şi
trebuie să supunem aprobării partidului, pentru că independenţa şi
suveranitatea se cucereşte şi se apără cu luptă, pentru că dacă în
1968 nu am fi acţionat şi nu adunam aici poporul, nu înarmam
gărzile patriotice, ar fi venit şi peste noi, cum au făcut în
Cehoslovacia, pentru că atît sovieticii cît şi bulgarii erau la
graniţă. Nu am dezarmat poporul. Am pus şi am votat în Marea
Adunare Naţională, ca totul să se apere cu arma în mînă. De ce nu
apăraţi legile, socialismul, că legile socialismului sînt legile
ţării.
Elena Ceauşescu: Acestea sînt legi, care nu se
discută.
Nicolae Ceauşescu: Că acum aţi discutat voi cum să
faceţi şi aţi trimis cu mîna goală, pentru că asta înseamnă ce aţi
discutat voi?! Ce facem cu ministrul apărării? Ce spui tu,
Milea?
Vasile Milea: Dacă aţi ordonat aşa, aşa transmitem
imediat. După aceea sînt la dispoziţia
dumneavoastră.
Nicolae Ceauşescu: De ce n-au ieşit unităţile cu
arme, pentru că cu puşca în mînă, fără armament nu se poate apăra
şi nici bate. Elena Ceauşescu: Trebuie să spună ce este în
concepţia lor, care este poziţia lor.
Vasile Milea: Vă raportez, altă poziţie nu am nici eu
şi nici ceilalţi tovarăşi.
Nicolae Ceauşescu: Tu să vorbeşti în numele
tău.
Vasile Milea: Repet, tovarăşe secretar general, altă
poziţie şi altă concepţie nu am.
Nicolae Ceauşescu: De ce nu aţi luat
măsuri?
Vasile Milea: Sînt vinovat. Am gîndit că nu va lua
amploare.
Nicolae Ceauşescu: Tu trebuia să te temi de amploare.
Ştiaţi care este situaţia la Timişoara, în loc să luaţi măsuri aţi
trimis neînarmată armata. Trebuia să fi luat măsuri imediat şi să
fi lichidat de ieri, dar n-aţi făcut acest lucru şi aţi ajuns pînă
astă seară.
Tudor Postelnicu: Mult stimate tovarăşe secretar
general, Mult stimată tovarăşe Elena Ceauşescu, Raportez în faţa
Comitetului Politic Executiv, în faţa dumneavoastră, că sînt
întrutotul de acord cu măsurile care vor fi luate împotriva mea.
Vreau să vă mărturisesc în modul cel mai sincer, ca activist al
partidului, trimis să-mi desfăşor activitatea în acest sector de
activitate, că nu vreau să mă desculp cu nimic. Port întreaga
răspundere şi, repet, nu vreau să mă desculp, că nu puteam să facem
şi mai mult. Vă raportez că sînt un ostaş cinstit şi devotat al
partidului, dar vă mărturisesc, eu nu am cunoscut că unităţile
trebuie să iasă cu armament, cu cartuşe de război. Indiferent ce
măsuri se vor lua asupra mea, aceasta este situaţia. Nu odată am
auzit discutîndu-se, s-a discutat în consiliul de conducere, cu
cadrele de cîteva ori, am asistat la asemenea discuţii şi nu am
reţinut că trebuie ca unităţile să fie scoase cu armament. Eu vreau
să vă spun că am acţionat cu fermitate, pe baza orientărilor şi
indicaţiilor date de dumneavoastră în noaptea care a trecut. Am
făcut tot ce a fost cu putinţă…
Elena Ceauşescu: N-ai făcut
nimic.
Nicolae Ceauşescu: Din momentul cînd te duci cu bîta
la aşa ceva, înseamnă că n-ai făcut
nimic.
Elena Ceauşescu: Dacă nu v-a fost clar, de ce nu aţi
întrebat? Trebuia să întrebaţi dacă ies trupele înarmate sau
neînarmate.
Tudor Postelnicu: Vă raportez că nici într-un
act normativ nu am găsit acest lucru şi nu mi s-a comunicat că
trebuie să iasă cu cartuşe de război.
Nicolae Ceauşescu: Nici grănicerii nu sînt înarmaţi,
că sînt pe graniţă?
Vasile Milea: Cei care sînt la paza frontierei au
cartuşe de război.
Nicolae Ceauşescu: Postelnicu şi Vlad n-au cunoscut
acest lucru?
Tudor Postelnicu: V-am raportat şi vă raportez
că în dotarea unităţilor noastre sînt cartuşe de
război.
Nicolae Ceauşescu: Atunci de ce n-au ieşit cu
ele?
Vlad Iulian: Gîndurile noastre au fost că este o
acţiune de mică amploare şi că putem să rezolvăm fără cartuşe.
Nicolae Ceauşescu: De ce n-aţi întrebat.
Vlad Iulian: Este o greşeală fundamentală a
noastră.
Nicolae Ceauşescu: Am spus să trageţi de avertisment,
dacă nu se retrag să trageţi în picioare. Nu m-am gîndit că trageţi
cu gloanţe de manevră. Este apă de ploaie. Cei care au intrat în
sediul comitetului judeţean de partid nu trebuiau să mai iasă de
acolo, trebuiau să fie jos, la pămînt.
Tudor Postelnicu: Au acţionat prost generalii şi
forţele trimise acolo.
Nicolae Ceauşescu: Voi le-aţi dat ordinul
acesta.
Vasile Milea: Aşa este, noi sîntem
vinovaţi.
Nicolae Ceauşescu: De ce să-i acuzăm pe ei, pentru că
voi le-aţi dat ordinul acesta. Aşa reese acum, foarte clar. Să
hotărască Comitetul Politic Executiv.
Tudor Postelnicu: Închei spre a vă spune că sînt de
acord cu măsurile luate de dumneavoastră, cu măsurile luate de
Comitetul Politic Executiv. Eu, ca activist al partidului, ca fost
activist al partidului, vă mulţumesc pentru sprijinul primit în
toată această perioadă şi vă asigur că voi fi în continuare un
ostaş credincios al partidului, indiferent că voi rămîne cu
calitatea sau fără calitatea de membru de partid, rămîn în
continuare un om, un muncitor cinstit partidului şi patriei,
indiferent că voi rămîne în funcţia pe care o am sau
nu.
Nicolae Ceauşescu: Ce părere aveţi, tovarăşi,
trebuie să hotărîm ce facem?
Gheorghe Rădulescu: Părerea mea acum, în legătură cu
ministrul apărării naţionale şi cu ministrul de interne, consider
că nu este cazul, că nu este momentul potrivit pentru acest
lucru.
Tudor Postelnicu: Tovarăşe secretar general, dacă
aveţi încredere în mine vă asigur că nu voi precupeţi zi şi noapte
şi îmi voi face datoria, aşa cum voi putea şi cum vor dovedi
faptele.
Constantin Dăscălescu: V-aş ruga, tovarăşe
secretar general, să analizaţi cu multă grije. Acum s-au auzit
indicaţiile şi ordinele date, dar să nu ne grăbim să luăm nişte
măsuri care n-ar fi bine studiate. Vă rog să analizaţi cu
discernămîntul dumneavoastră acest lucru. Eu sînt pentru măsuri
ferme, dar este bine să gîndim ceea ce
facem.
Nicolae Ceauşescu: Ce zici
Manea?
Manea Mănescu: Tovarăşe preşedinte, zic să rezolvăm
situaţia care este acum şi după aceea să luăm
măsuri.
Nicolae Ceauşescu: Cu cine să rezolvăm? Este o
problemă care se putea rezolva de ieri de dimineaţă în două ore,
dar nu s-a rezolvat. S-a imprimat acest spirit de a da înapoi, de a
nu lupta, ci de a capitula. Asta este
problema.
Gheorghe Oprea: Tovarăşe secretar general, cred că
sarcinile sînt foarte clare. Cred că tovarăşii au înţeles bine ce
au de făcut şi vă rog să le acordaţi încrederea să se ocupe în
continuare. Acum le este clar ce au de făcut. Cred că acum au
înţeles, le este foarte clar. Cred încă o dată că putem să le
acordăm încrederea să acţioneze aşa cum aţi ordonat
dumneavoastră.
Nicolae Ceauşescu: Ştiţi cum aţi procedat acum? Cum
aţi trimite pe front unităţi să le nimicească duşmanul, dezarmate,
să fie nimicite de duşman. Asta aţi făcut. Aţi pus unităţile
militare într-o situaţie foarte proastă. Ce garanţii există că voi
toţi nu veţi proceda la fel ca pînă
acum?
Tudor Postelnicu: Vă asigur, tovarăşe secretar
general, că nu se va mai repeta o asemenea situaţie. Vă rog să-mi
acordaţi această încredere şi să lăsăm să vorbească faptele pînă
cînd dumneavoastră, conducerea superioară de partid, Comitetul
Politic Executiv vor aprecia.
Vasile Milea: Garanţia pentru mine este că n-am
înţeles primejdia de la început, acum îmi este clar, cînd aţi spus
că este „stare excepţională”.
Vlad Iulian: Vă asigur, tovarăşe secretar
general, că ascultînd sarcinile care mi le-aţi dat, voi face în aşa
fel să merit încrederea dumneavoastră.
Nicolae Ceauşescu: Bine, să mai încercăm tovarăşi?
Toţi tovarăşii sînt de acord? Să amînăm această hotărîre, să vedem
cum acţionează şi apoi să reluăm această discuţie. Toţi tovarăşii
sînt de acord?
Nicolae Ceauşescu: Am dat, de altfel indicaţia să se
întrerupă orice activitate de turism. Nu trebuie să mai vină nici
un turist din străinătate, pentru că toţi s-au transformat în
agenţi de spionaj. De asemenea, să se întrerupă şi micul trafic de
frontieră imediat. Am data ordin la Ministerul de Interne, dar
trebuie chemaţi şi cei de la turism imediat, iar locurile neocupate
să fie date la cetăţenii români. Nici din ţările socialiste să nu
mai vină, în afară de Coreea, de China şi din Cuba, pentru că toate
ţările socialiste vecine nu ne prezintă încredere. Cei din ţările
socialiste vecine sunt trimişi ca agenţi. Întrerupem orice
activitate de turism. La toate judeţele se va declara stare de
alarmă. Unităţile militare ale Ministerului de Interne, ale
securităţii sunt în stare de alarmă. Să dăm la teleconferinţă
indicaţia ca să se ia toate măsurile faţă de orice încercare,
pentru că trebuie să apărăm independenţa patriei şi a socialismului
împotriva oricăruia, indiferent cine este. Acestea sunt problemele
care se pun acum. Am impresia că nu s-au înţeles la Congres
lucrurile cum trebuie. Hotărîrile nu au fost de paradă. Toţi
trebuie să ştie că suntem în stare de război. Tot ce s-a întîmplat
şi se întîmplă, în Germania, în Cehoslovacia şi în Bulgaria acum şi
în trecut în Polonia şi Ungaria, sunt lucruri organizate de Uniunea
Sovietică cu sprijinul american şi al occidentului. Trebuie să fie
foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a întîmplat în ultimele trei
ţări – R. D. Germană, Cehoslovacia, Bulgaria au fost lovituri de
stat organizate şi cu sprijinul plevei societăţii, cu pleava
societăţii cu sprijin străin. În acest fel trebuie înţelese
lucrurile. Nu se pot judeca altfel. Este clar tovarăşi, sînteţi de
acord?
- Toţi tovarăşii sînt de
acord.
Elena Ceauşescu: În felul acesta vom
acţiona.
Nicolae Ceauşescu: Voi aveţi altă
părere?
Niculescu, tu eşti de
acord?
Paul Niculescu Mizil: De acord, tovarăşe secretar
general.
Nicolae Ceauşescu: Vreau să fie clar. Vom trece de
acestă situaţie. Am mai avut şi situaţia din 1968, dar acum este
mai rău decît în 1968, pentru că se face demagogie, se înşeală
poporul cu lozinci anticomuniste, pentru că se urmăreşte de fapt
lichidarea socialismului. Aceasta este realitatea. Uite, aşa să
facem, dacă sunteţi de acord?
- Toţi tovarăşii sînt de
acord.
Nicolae Ceauşescu: Cu acesta ridicăm şedinţa.”
____________________________________________________________________________
În cadrul măsurilor de reprimare a mişcărilor de
protest din mun. Timişoara şi de împiedicare a extinderii
manifestaţiilor în alte localităţi, adoptate la nivelul conducerii
politice, se înscrie şi teleconferinţa din data de 17 decembrie
1989, ora 17.30, care a fost convocată de fostul preşedinte înainte
de şedinţa C.P.Ex. al P.C.R.
Nicolae Ceauşescu:
Începem teleconferinţa,
tovarăşi!
Bună seara!
Am convocat această teleconferinţă, având în vedere
unele evenimente foarte grave care s-au întâmplat în ziua de ieri
şi de astăzi la Timişoara.
Aparent, totul a pornit de la un proces de evacuare a
unui preot care a fost mutat de cultul respectiv şi nu vroia să se
evacueze, care, însă, anterior, a făcut declaraţii antiromâneşti la
Budapesta şi s-a aliat cu cercurile revizioniste, ostile
integrităţii României. S-au făcut greşeli pentru că normal problema
trebuia rezolvată într-o oră-două, conform legilor ţării şi
normelor care sînt în toată lumea, dar, în loc de aceasta, s-au dus
discuţii inadmisibile şi s-a dat ocazia cu acest prilej să strîngă
elementele pe care le-a pregătit din
timp.
Acum reiese clar că aceasta a fost un pretext, că a
fost pregătit din timp de agenţii din străinătate şi de cercurile
antisocialiste şi
din Est şi din Vest.
Repet cu toată seriozitatea, încă la Timişoara nu s-a
pus ordine pentru că s-au făcut unele greşeli inadmisibile în
aplicarea măsurilor stabilite şi primul lucru care a fost, a fost
acela că unităţile care au fost destinate să aplice unele măsuri,
de fapt au fost puse în imposibilitate să acţioneze - au fost
trimise dezarmate. La Timişoara sînt acum toţi comandanţii. Am spus
ca la teleconferinţă să fie prezenţi şi marii comandanţi militari
de acolo. Am transmis cu câteva minute înainte tovarăşului Coman,
care a sosit acum cu alţi generali la Timişoara, ordinul - toate
trupele primesc imediat muniţie de război, de front şi somează pe
oricine nu se supune. Se socoteşte stare de necesitate şi se aplică
legea! În Timişoara a fost atacat şi sediul comitetului judeţean de
partid şi nu s-a reacţionat cum trebuie, s-a întors şi obrazul
celălalt, parcă ar fi fost Isus Cristos!
Începând de astăzi, toate unităţile Ministerului de
Interne, inclusiv Miliţia, trupele de securitate, unităţile de
grăniceri vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe. Fără
discuţie! Cu respectarea regulamentelor şi normelor legale, de
somaţie, conform legilor ţării. Oricine atacă un soldat, un ofiţer,
trebuie să primească ripostă! Oricine intră într-un consiliu
popular, sediu de partid, sparge geamurile la magazine, trebuie să
primească riposta imediat! Nici un fel de
justificare!
Menţionez: umanismul nu înseamnă capitularea în faţa
duşmanului! Umanismul înseamnă apărarea poporului, integrităţii
ţării şi socialismului. De asemenea, toate unităţile militare sunt
în stare de alarmă şi au în această situaţie şi armamente de luptă,
de dotare de luptă, înseamnă inclusiv muniţie! Nu pleacă nicăieri
fără muniţie de luptă! Unităţile de motorizate toate merg cu
armamentul din dotare uşor, cu armamente uşoare din dotarea de
luptă. Se interzice orice acţiune! Orişicine încearcă vreo
manifestare este imediat somat, arestat şi pe urmă stăm de vorbă să
clarificăm, fără nici un fel de discuţie! Acesta este prima
problemă. Dacă s-a înţeles bine, şi întreb întâi la Timişoara? Dacă
sunt prezenţi, să-mi răspundă primul secretar care îndeplineşte şi
calitatea de comandant al judeţului, şi tovarăşul Coman, dacă sunt
prezenţi ofiţerii acolo?
Bălan Radu (n.r. prim-secretar al Comitetului
Judeţean Timiş al PCR): Să trăiţi tovarăşe comandant suprem. Sunt
aici cu tovarăşul Ion Coman. S-au luat măsuri pentru executarea
ordinului dat de dumneavoastră.
Nicolae Ceauşescu: Am întrebat dacă ofiţerii sunt în
sală?
Ion Coman: Nu sînt în sală. Organizăm ce aţi spus
dumneavoastră.
Nicolae Ceauşescu: Am cerut să fie în sală! De ce nu
sînt în sală? Vă rog, transmiteţi ordinul meu! Acţionaţi în
calitatea pe care o aveţi în raport de situaţie, în calitatea de
situaţie de luptă! Activitatea fiecăruia o judecăm ca atare şi
într-o oră trebuie restabilită complet ordinea în Timişoara. Te
rog, chemaţi-i şi daţi-le ordin şi când sunt la voi mi-i daţi şi
mie să vorbesc cu ei la telefon! S-a
înţeles?
Ion Coman: Capătul a 3 coloane intră în
Timişoara. Am trimis să dirijeze în centrul oraşului. Am ordonat să
se tragă foc!
Nicolae Ceauşescu: Comandantul diviziei din Timişoara
unde este? Comandantul diviziei?
Ion Coman: Este la divizie, tovarăşe Nicolae
Ceauşescu!
Nicolae Ceauşescu: De ce la divizie? Ceilalţi
generali din Bucureşti unde sunt? Imediat să vină împreună cu voi
să fie la locul de comandă şi locul de comandă este comitetul
judeţean al partidului. Acesta este punctul de comandă! Generalii
care au mers cu tine unde sunt? Generalii care au venit din
Bucureşti - şeful marelui stat major, ministrul adjunct şi ceilalţi
unde sînt?
Ion Coman: Acum am mers cu ei şi merg să vadă
cele 3 coloane.
Nicolae Ceauşescu: Te rog, acţionează în numele
meu şi preiei comanda şi îmi raportezi din 15 în 15 minute cum se
soluţionează problemele! Pe toţi, îi chemi şi le dai ordin să
execute! Toate unităţile să fie în centru şi să pună ordine! S-a
înţeles?
Ion Coman: Am înţeles tovarăşe Nicolae
Ceauşescu!
Nicolae Ceauşescu: Poftim! Nici acum nu au sosit
unităţile, deşi mi s-a raportat că au
sosit!?
Vasile Milea (ministrul apărării naţionale):
Punctul de comandă a fost la comandantul diviziei. Au legătură prin
radio cu tancurile.
Nicolae Ceauşescu: Trebuie să fie strânse
împreună. Dar nici unităţile n-au sosit.
Vasile Milea: Sînt la intrarea în oraş. Cei din Arad,
Lugoj. Ceilalţi sînt în oraş!
Nicolae Ceauşescu: Dacă celelalte judeţe au înţeles
măsurile care trebuie luate din acest punct de vedere sau au ceva
nelămuriri sau de întrebat ceva? Cluj, s-a
înţeles?
Ioachim Moga (n.r. prim-secretar al Comitetului
Judeţean Cluj al PCR): S-a înţeles tovarăşe secretar
general!
Nicolae Ceauşescu: Iaşul, s-a
înţeles?
Prim secretar de la Iaşi (n.r. Maria Ghiţulică): S-a
înţeles!
Nicolae Ceauşescu: Vă rog, imediat chemaţi toţi
comandanţii şi aplicaţi măsurile. Nu aşteptaţi de la Bucureşti alte
dispoziţii! Acestea sunt dispoziţii care sînt obligatorii pentru
toată lumea! Oricine este, raportaţi; imediat să fie destituit cine
nu acţionează în mod corespunzător!
*************************************************************************************
Din
ordinul generalului Victor Stănculescu, opt paraşutişti de la
Boteni au fost îmbarcaţi în două elicoptere pentru o „misiune de
gradul zero“. Căpitanul Ionel Boeru şi cei şapte subofiţeri din
subordinea sa nici nu bănuiau că merg să execute pe
cineva.
În
dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989, unitatea militară 01842 din
Boteni, judeţul Dâmboviţa, se afla în stare de război. Marea
majoritate a ofiţerilor, subofiţerilor şi militarilor în termen
erau plecaţi la Bucureşti, în misiuni de apărare a unor obiective
strategice (Televiziune, Radiodifuziune, Ministerul Apărării
etc.).
Ordin
de la Stănculescu
În
acea zi de Crăciun, imediat după masa de dimineaţă, comandantul UM
01482 şi al micro-garnizoanei Boteni, colonelul Ioan Suciu, a scos
la raport tot personalul militar şi civil pe care-l avea la
dispoziţie în acel moment. Unitatea militară găzduia un regiment de
elicoptere, unul de paraşutişti şi un divizion de rachete.
Colonelul Suciu primise ordin de la Bucureşti, de la generalul
Stănculescu, să pregătească două elicoptere, cu cele mai bune
echipaje, precum şi opt paraşutişti pentru o „misiune specială”.
Comandantul mini-garnizoanei Boteni i-a recrutat pe loc, pe bază de
voluntariat, pe cei opt paraşutişti solicitaţi de
Stănculescu.
50 de
militari, 20 de voluntari, 8 aleşi
Dintre
cei opt militari aleşi de colonelul Suciu, unul singur era ofiţer:
căpitanul Ionel Boeru (31 de ani). Automat, ceilalţi şapte au
intrat în subordinea lui. Într-o reconstituire făcută pentru
„Adevărul”, căpitanul Ionel Boeru (acum colonel în rezervă) îşi
aminteşte: „Ne-a fost ordonată o adunare pe platou, la care au
participat toate cadrele militare şi personalul civil al unităţii.
Civilii au fost lăsaţi liberi, iar comandantul ne-a zis nouă,
militarilor, că are nevoie de opt voluntari pentru o misiune
specială. S-au oferit în jur de 20 de militari, din totalul de 50
câţi eram. Comandantul i-a ales pe cei opt, dintre voluntari, în
funcţie de nevoile urgente ale unităţii. Am avut această şansă să
particip la misiune”. Militarii de la Boteni nu ştiau că „misiunea
specială” sau „de grad zero”, cum a numit-o colonelul Suciu, era o
operaţiune complexă care avea să se încheie cu execuţia soţilor
Ceauşescu.
Printre
cei opt paraşutişti selecţionaţi se afla şi plutonierul Dorin
Cârlan. Acesta a rememorat evenimentele acelei dimineţi: „Am urcat
în elicoptere pe la ora 8.00. Ne-au pregătit puţin piloţii şi
mecanicii de bord. Ne-au arătat cum funcţionează mitralierele de
12,7 milimetri, care erau instalate pe elicoptere. Nu ni s-a spus
încotro ne îndreptăm şi nici ce misiune avem. Patru paraşutişti am
urcat într-un elicopter, patru în celălalt. Am făcut cunoştinţă cu
comandanţii de aeronave, am mers într-o direcţie care urma să ne
fie precizată pe parcurs. Pe la opt şi ceva am decolat”. Cei 8
paraşutişti de la Boteni pentru „Misiunea Târgovişte” erau: Ionel
Boeru (căpitan), Dorin Cârlan (plutonier), Constantin Bărănguţă
(plutonier), Octavian Gheorghiu (sergent-major), Laurenţiu
Ştefănescu (sergent-major), Teodor Gheorghe (sergent-major), Marian
Forjan (sergent-major), Dumitru Iliescu
(sergent-major)
Execuţia
Aranjarea locurilor în timpul procesului
1.)
|
|
Elena Ceauşescu (inculpat)
|
2.)
|
|
Nicolae Ceauşescu (inculpat)
|
3.)
|
|
Mugurel Florescu (spectator)
|
4.)
|
|
Trifan Matenciuc (adjutant general Stănculescu, spectator)
|
5.)
|
|
General Victor Atanasie Stănculescu (spectator, reprezentant
FSN)
|
6.)
|
|
Gelu Voican-Voiculescu (spectator, reprezentant FSN)
|
7.)
|
|
Virgil Măgureanu (spectator, reprezentant FSN)
|
a 8-a.)
|
|
Daniel Condrea, arbitru, cosemnatar al pedepsei cu moartea
|
9.)
|
|
Ioan Nistor (judecător)
|
10.)
|
|
Gică Popa (judecător, președinte de instanță)
|
11.)
|
|
Ion Zamfir, judecător, cosemnatar al pedepsei cu moartea
|
12.)
|
|
Corneliu Sorescu, asesor judiciar, cosemnatar al pedepsei cu
moartea
|
13.)
|
|
Dan Voinea (procuror)
|
14.)
|
|
Nicolae Teodorescu, apărător obligatoriu al Elenei
Ceauşescu
|
15.)
|
|
Constantin Lucescu, fundaş de serviciu pentru Nicolae
Ceauşescu
|
16.)
|
|
Jan (sau Jean) Tănase (funcționar)
|
17.)
|
Fara poza
|
Ion sau Ionel Baiu (cameraman)
|
18.)
|
|
Gheorghe Ştefan, soldat de pază
|
19.)
|
|
Ion (sau Ionel) Boeru, gardian, comandantul plutonului de
execuție
|
|
EXCLUSIV. Documente şi fotografii în premieră din dosarul
sinuciderii lui Gică Popa, magistratul care i-a condamnat pe
Ceauşeşti la moarte
Autor: S. A.
În urmă cu 30 de ani, România şi-a luat libertatea înapoi, după ce
stătuse vreme de aproape 40 de ani sub dictatură comunistă. În 25
decembrie 1989, când străzile, în locul zăpezii, erau roşii de
sângele celor ucişi care se revoltaseră împotriva cuplului
dictatorial Nicolae şi Elena Ceauşescu, la garnizoana de la
Târgovişte avea loc procesul intempestiv al judecării
lor.
În
Sfânta zi a Crăciunului. Completul a fost condus de magistratul
Gică Popa. Nici el nu ştiuse, la plecarea din Bucureşti, pe cine va
judeca şi pe cine va condamna. O ţară întreagă a aflat, prin
intermediul televiziunii, ce fel de proces a fost atunci. Cu un
rechizitoriu pe genunchi, făcut de procurorul militar Dan Voinea,
cu un avocat care a devenit cel mai aprig acuzator, Constantin
Lucescu, trei asesori nevoiţi să fie prezenţi şi camarilla de
reprezentanţi ai puterii CFSN nou instalate, în frunte cu Gelu
Voican Voiculescu, gen. Atanasie Stănculescu şi Mugurel Florescu.
După o sentinţă dată definitiv, fără recurs, Elena şi Nicolae
Ceauşescu a fost mitraliaţi în curtea
garnizoanei.
Magistratul
Gică Popa s-a sinucis în data de 1 martie 1990, la două luni după
ce a dat necruţătorul verdict. Moartea lui a stârnit ani de-a
rândul, controverse, fiind trecut pe lista morţilor
suspecte. La Parchetul General, dosarul morţii lui Gică Popa a
fost, de multă vreme, tranşat definitiv, prin clasare. Toate
probele au condus spre această soluţie, întrucât nu s-a găsit nicio
probă care să indice altceva decât suicid. Acest dosar nu a mai
ajuns la instanţă.
Monitorul
Justitiei publica, în exclusivitate, documente esenţiale din
dosarul morţii lui Gică Popa.
Primul
document, care reprezintă baza unei anchete, este procesul
verbal de cercetare la faţa locului. Din data de 01.03.1990,
realizat de procurorii militari col. de justiţie Popa Mihai şi
mr.de justiţie Carp Dumitru, ambii de la Procuratura Militară
Bucureşti.
“Azi,
data de mai sus, ora 12.00, fiind sesizaţi de către procurorul
militar lt.col. de justiţie Stanca V. din Direcţia Procuraturilor
Militare, că într-un birou din Ministerul Justiţiei a fost găsit
împuşcat generalul maior de justiţie Popa Gică ne-am deplasat la
faţa locului, împreună cu col. Timaru Octavian din cadrul
Serviciului criminalistic al Poliţiei Municipiului Bucureşti, unde
în conformitate cu prev.art.129 şi art.131 C.pr.pen, am constatat
următoarele: (…) La pătrunderea în încăpere s-a constatat că atât
fereastra cât şi uşa de acces la balconul dinspre B-dul Gheorghe
Gheorghiu Dej erau închise, asigurate şi intacte. (..) La
interiorul biroului se constată prezenţa mai multor piese de
mobilier dispuse în următoarea ordine (…) Pe parchet, în zona de
colţ alcătuită din peretele lateral stîng şi peretele cu fereastră,
în porţiunea din faţa fişetului descris şi respectiv până în
dreptul caloriferului se află o baltă sangvinolentă de culoare
roşie-brună , marcată prin existenţa unor cheaguri parţial
coagulate.
Balta
are un contur sinuos, cu dimensiuni maxime de cca 35 cm/25 cm, iar
în exterior este marcată prin existenţa unor zone de contur,
parţial dinamice (mânjituri) şi un grupaj distinct, către
calorifer, de stropi cu contur circular şi margini uşor zimţate (…)
Primul dintre aceste birouri-cel dinspre interiorul camerei – pe
care se află aşezate, în ordine, de la stânga la dreapta, un
ghiveci cu o plantă ornamentală, un toc pentru ochelari, două
bucăţi de hârtie, iar către cealaltă extremitate o scrumieră care
este marcat prin existenţa a două grupaje distincte de urme sânge
sangvinolente, localizate spre zona mediană şi respectiv porţiunea
limită a marginii interioare a acestui birou (orientată spre
centrul camerei). Ambele grupaje sunt orientate oblic de la stânga
spre dreapta , primul având un traiect liniar, constituit dintr-un
număr de cinci stropi, parţial alungiţi, iar cel de al doilea are o
formă arcuită.
Din
ambele extremităţi ale acestei urme, pe muchie, sunt câteva dâre cu
aspect de prelingere. Ziarul de pe birou este <Romania
libera> din ziua de joi, 1 martie 1990, şi este marcat prin
existenţa unei caricaturi reprezentându-l pe Nicolae Ceauşescu sub
forma unui bust scufundat într-un lac şi ancorat la nivelul gâtului
printr-un lanţ (…) Caricatura este semnată de ing. Marcel Tapu,
apărută la rubrica <Am şi eu ceva de spus> şi este marcată
prin textul <Încă mai atîrnă greu>. Deasupra ziarului se află
aşezat un pix metalic (…) În dreptul fişetului localizat în
porţiunea dinspre calorifer şi respectiv peretele lateral
stâng-zonă marcată prin balta de singe- iar colţul covorului este
uşor pliat (..) Pe această bucată (preş de culoare
albastru-gri)se află aşezat un pistolet MAKAROV-9 m
(..)”.
Referitor
la pistoletul cu care Gică Popa s-a împuşcat, în acest document se
menţionează că “pistoletul are seria EL.5288, prezintă urme de
tragere recent, încărcătorul a fost găsit în locaş, un cartuş în
camera cartuşului şi restul de şase cartuşe în încărcător, pârghia
siguranţei se afla în poziţia dezasigurat. Am procedat la ridicarea
acestui pistolet pentru examinări ulterioare de ordin balistic
(…)Jos, pe mocheta din faţa fişetului şi în imediata vecinătate a
acestuia a fost găsit un proiectil ce pare să provină dintr-o armă
– pistolet calibru 9 mm. Către peretele din dreapta , în colţul
dinspre acest perete al celuilalt fişet, jos pe parchet la o
distanţă de 6-7 cm de acesta, a fost găsit un tub tras ce pare să
provină dintr-un pistolet calibru 9 mm, cu urme de percuţie la
nivelul capsei şi următoarele inscripţii pe rozeta tubului
38/70. S-a procedat la ridicarea proiectilului şi a tubului
tras în scopul examinării balistice ulterioare. Am luat la
cunoştinţă despre faptul că la faţa locului, până la sosirea
noastră, au intervenit următoarele
schimbari:
-ridicarea
victimei aflată în stare de inconştienţă şi transportarea ei la
Spitalul Militar Cnetral Bucureşti-Secţia Neurochirurgie;
deplasarea din poziţia iniţială a biroului marcat precum şi
existenţa unor pete de sânge şi aşezarea lui în plan paralel cu
celălalt birou aflat la nivelul peretelui din dreapta, în poziţia
descrisă anterior.
Am
procedat la ridicarea unor urme sanghinolente din balta de sânge
pentru stabilirea apartenenţei specific de grup. În continuarea
cercetărilor, ne-am deplasat la Spitalul Militar Central
Bucureşti-secţia neurochirurgie , unde am obţinut următoarele
relaţii: victima a fost internată cu F.O. nr.03163 la
1.03.1990 ora 12.15 cu diagnosticul <plagă transfixiată cranio
–cerebrală produsă prin glonţ>. S-a intervenit operator de
urgenţă practicându-se craniectomie şi constatându-se o zonă de
dilacerare cerebrală tubulară cu hemoragie arterială consecutivă.
În timpul intervenţiei, la ora 13,50, în pofida terapiei intensive
instituite s-a instalat decesul prin stop
cardio-respirator”.
Procurorii
militari care au efectuat cercetarea la faţa locului au ridicat
piesele vestimentare care prezentau mai multe urme de sânge,
printre care şi cămaşa care prezenta urme de sânge la nivelul
gulerului în stânga pe umărul stâng, mâneca stângă şi reverul drept
(1/3 superioară). S-au efectuat fotografii judiciare de orientare,
schiţă şi detalii cu film color. De la spital s-au mai ridicat
permisul de armă al lui Gică Popa, legitimaţia militară emisă de
Tribunalul Militar Bucureşti în 29.12.1989, permisul de intrare în
U.M. 01026 Bucureşti, suma de 622 lei, un ceas de mână, o verighetă
de aur cu inscripţia <Nora-12.03.1959>, iar din geanta
existentă în birou s-au ridicat buletinul, permisul de conducere, o
factură pentru autoturismul Dacia 1300, un toc pistol şi un
port-vizit de culoare neagră. Gen. Mr. Prună Liviu a înmânat
anchetatorilor un înscris ridicat din buzunarul hainei victimei la
Spitalul Militar Central Bucureşti şi din care rezultă următoarele
: „Scrisoarea către soţie se află în fişet la Tribunal,
compartimentul de sus, precum şi un plic cu bani. Rog să i se dea
imediat scrisoarea. Cheile de la fişet sunt în buzunarul
hainei”. Procurorii au primit de la generalul Prună şi cheile
fişetului. Acest fişet a fost deschis în prezenţa unei
comisii formată din.gen.mr. Nistor Ioan, gen.mr.Prună Liviu,
lt.col. Voinea Coriolan şi mr. Ursu Doru
Viorel.
Conform
procesului verbal făct la cercetarea de la faţa locului, prezentat
în exclusivitate de Monitorul Justiţiei, un alt bilet a fost
găsit în fişet, pe capacul unui borcan de ness, care avea următorul
conţinut: “N-am găsit altă soluţie pentru a mă elibera de
teama şi spaima care mi-au făcut insuportabilă viaţa pe care aş mai
fi avut-o de trăit. Nu doresc ferpare şi nici coroane din partea
colegilor, numai unul din partea familiei. Nu reproşez nimic
nimănui, i-am iertat pe toţi. Scrisoarea pentru familie se află în
fişet. Doamne ajută-mă să trec această grea cumpănă. Soţia să fie
anunţată cu menajamente”.
Anchetatorii
de atunci au făcut şi expertiză grafoscopică, din care a reieşit că
înscrisurile sunt ale lui Gică Popa, întrucât scrisul şi semnătura
îi aparţin. Această expertiză se află la dosarul clasat.
Scrisoarea adresată soţiei şi suma de bani găsită în fişet au fost
luate de cei din comisie pentru a fi remise ulterior familiei
magistratului. Cercetarea la faţa locului s-a finalizat după cinci
ore, în jurul orei 17.00 din data de
01.03.1990.
Iată
şi căteva fragmente importante din declaraţia de martor dată
de col. Gheorghe Şerbănescu, ofiţer de justiţie militară, care avea
funcţia de consilier la serviciul instanţelor militare la data
sinuciderii magistratului Gică Popa: “ (…) În dimineaţa zilei
de 1.03.1990 l-am întâlnit pe gen.mr. Popa Gică în biroul
şefului Serviciului Instanţe Militare – respectiv dnul gen.mr.
Prună. Cred că era ora 8,30. Nu am sesizat la dnul gen.mr.Popa Gică
vreo stare de agitaţie, ci doar o stare de apatie, de lipsă de
interes. Era foarte tăcut în ultimul timp, vorbea foarte rar (…) în
jurul orei 11, am plecat la D.S. pentru a rezolva unele probleme cu
plt.Dinuică. Aici am rămas circa ¼ oră, după care am coborât la
atelier să vorbesc cu electricianul ministerului. Negasindu-l, am
urcat la etajul IV şi când am deschis uşa biroului am auzit un
horcăit care m-a înspaimîntat şi am văzut scaunul pe care se
aşezase anterior gen.mr. Popa Gică-liber. Am făcut un pas, l-am
văzut căzut cu faţa spre parchet, într-o baltă de sânge. M-am
îngrozit. L-am anunţat imediat pe şeful serviciului că gen.mr.Gică
Popa este căzut într-o baltă de sânge (…). Am anunţat colegii, i-am
raportat ministrului şi s-a anuţat salvarea şi procuratura. Victima
a fost transportată, în 10-15 min la S.M.C unde, ulterior, am aflat
că ar fi decedat (…)
Toate
probele de la dosarul morţii magistratului Gică Popa au condus la o
singură concluzie, sinucidere prin impuşcare. Deşi s-a intervenit
chirugical, Gică Popa a intrat în stop cardio-respiator ireversibil
şi a decedat. În timp ce Romania se afla în convulsiile instaurării
democraţiei de tranzitie, după ce cuplul dictatorilor Nicolae şi
Elena Ceauşescu fuseseră ucişi în urma verdictului dat de completul
condus de Gică Popa, magistratul a ales să sfârşească socotelile cu
viaţa prin acelaşi mod în care muriseră cei condamnaţi de el la
Târgovişte în urmă cu fix 30 de ani. Prin
împuşcare.
Pistoletul lui Gică Popa
Din fişa medicală de la Spitalul Militar Central
Declaraţie de martor a col. Şerbănescu
Sentinţa
Tribunalului Militar Excepţional a fost executată la 25 decembrie,
ora 14.50, în cazarma de la Târgovişte. Aşa cum plănuise generalul
Stănculescu încă de la sosirea sa acolo, paraşutiştii din plutonul
de execuţie i-au împuşcat pe dictatori lângă zidul Corpului de
Gardă.
Plutonul
de execuţie al Ceauşeştilor a fost constituit de Victor Athanasie
Stănculescu înaintea procesului de la Târgovişte. Generalul a
selectat trei dintre cei opt paraşutişti veniţi de la Boteni. E
vorba de căpitanul Ionel Boeru, plutonierul Dorin Cârlan şi
sergentul-major Octavian Gheorghiu.
sg.maj.
OCTAVIAN GHEORGHIU
Execuţia a fost făcută în grabă. Era tensiunea momentului, dar şi
insistenţa cu care generalul Nicolae Militaru (de două zile
ministru al Apărării Naţionale) suna de la Bucureşti, în timpul
procesului, pe telefonul din biroul comandantului UM 01417
Târgovişte, colonelul Andrei Kemenici. Paraşutiştii, conduşi de
căpitanul Boeru, i-au executat pe Ceauşeşti scurt, fără a aştepta o
eventuală comandă de genul „Foc!”.
„Ai dat de dracu’, Leano!”
Drumul către zidul de execuţie a fost unul de groază pentru cei
care aveau misiunea de a-i lichida pe Ceauşeşti. Paraşutiştii îşi
făceau tot felul de probleme. „Trecusem de colţul clădirii. Priveam
zidul din faţă care, deşi aflat la 20 de metri, era atât de
departe. Eram într-o stare de surescitare maximă, încordat până la
extenuare. Spaimă, mânie, nerăbdare, teama de a nu rata, chinul
înaintării spre zid. Parcă mergeam la spânzurătoare. Parcă eu
însumi eram condamnatul. Mă aşteptam să cadă cerul pe mine, să
crape pământul, să fiu înghiţit. Nu vedeam decât zidul, zidul care
parcă se clătina, parcă se depărta, parcă se prăbuşea. Trebuia să
omor, iar gândul ăsta mă paraliza şi-mi era teamă să nu-mi cedeze
nervii, să nu-mi explodeze inima, să nu-mi pierd minţile”,
rememorează Ionel Boeru.
cpt. IONEL BOERU
Un alt component al plutonului de execuţie, plutonierul Dorin
Cârlan
, se temea să nu fie chiar ei, paraşutiştii, ţintele. „Odată ieşiţi
în curtea cazărmii, ne-am trezit cu sute de arme îndreptate spre
noi. Mii de gloanţe puteau porni spre cei doi condamnaţi sau spre
însoţitorii lor. Dar nu puteam da înapoi. Un soldat pe lângă care
au trecut i-a spus Elenei cu ranchiună: «Ai dat de dracu’,
Leano!»”.
În cartea După execuţie a nins, căpitanul Ionel Boeru îi povestea
lui Viorel Domenico: „Când m-am apropiat de zid, am tresărit
surprins. Deşi plecase în urma mea, deşi nu-l văzusem trecând pe
lângă mine, sergentul-major Teodor Gheorghe mă aştepta acolo cu
Elena. I l-am dat în primire şi pe Nicolae, m-am retras câţiva paşi
înapoi, de-a-ndărătelea, şi i-am făcut semn să se retragă lateral.
Nu mai aveam glas. Apoi am deschis focul”.
Tot Boeru îşi mai aminteşte că, după execuţie, în încărcător i-a
mai rămas un singur glonţ.„Le-am zis colegilor: «Foc automat şi, la
comanda mea, trageţi de la şold!». Eu când am zis «Foc!», am şi
apăsat. Eram cel mai stresat dintre toţi. Eu am tras trei salve.
Din 30 de gloanţe, am tras 29 de bucăţi, în trei salve. Prima
salvă, la picioare, l-a îngenuncheat. A doua salvă l-a lovit în
piept şi a căzut pe spate. Următoarea salvă a fost pe ea. Şi a
picat undeva lateral, în dreapta”. În acel moment, ceilalţi doi
paraşutişti au tras şi ei. Octavian Gheorghiu a tras o singură
rafală, în timp de Dorin Cârlan, un glonţ. De emoţie, când a armat,
a fixat pistolul-mitralieră în poziţia „foc cu foc”, deşi primise
ordinul să-l pună pe „foc automat”.
„M-a cuprins o spaimă cumplită”
După ce au fost executaţi, soţii Ceuşescu au fost înveliţi în
pături militare şi foi de cort, pentru a fi transportaţi spre
Bucureşti, cu elicopterul. Comandantul de atunci al UM 01417,
colonelul Andrei Kemenici, îşi aminteşte momentele de după
execuţie: „Bucuria asta a «eliberării» a durat poate cinci minute,
apoi m-a cuprins o spaimă cumplită, înfiorătoare. Pentru că, după
execuţie, totul s-a precipitat iarăşi. S-au luat cadavrele, s-au
urcat în elicopter şi gata. Niciun om din delegaţia venită în
unitate n-a dat mâna cu mine, să-mi fi spus c-am făcut bine sau
rău. M-au ignorat cu toţii. Ca şi când n-aş fi existat. S-au urcat
în elicopter şi şi-au luat tălpăşiţa. Nici măcar generalul
Militaru, pe atunci ministru al Apărării, care m-a sunat a patra
oară, întrebându-mă dacă «s-a terminat», nu mi-a spus nimic, nici
de bine, nici de rău. I-am confirmat că au plecat şi el a spus: «În
sfârşit!», apoi a închis telefonul. Am rămas, aşadar, singur, cu
obsesiile şi cu spaimele mele. Abia după ora 15.00, deci după
plecarea comandoului, începusem să aflu fel de fel de treburi care
se întâmplaseră în unitate: conspiraţii, nemulţumiri, acuzaţii. Aşa
că spaima s-a amplificat. Şi eram marcat de ideea că Iliescu nu
ştia ce făcuse Stănculescu la Târgovişte. Mă gândeam că voi fi eu
însumi asasinat. Poate de oamenii lui Iliescu... Poate de oamenii
lui Ceauşescu...”
„Suvenirul” căpitanului Mateescu
După terminarea execuţiei şi după ce cadavrele Ceauşeştilor au fost
duse la elicopter, iar o parte din personalul unităţii s-a strâns
în apropierea zidului la care s-a făcut execuţia, căpitanul Ion
Mateescu şi-a luat o mică „amintire” din zid: un glonţ. „Acest
glonţ a trecut, cu probabilitate de 100%, prin Nicolae Ceauşescu,
pentru că are scame de culoare închisă. Ceauşescu a fost îmbrăcat
într-un palton de culoare închisă, negru sau bleumarin închis, iar
pe interior avea blăniţă de miel de culoare închisă. Soţia sa,
Elena, a avut haină de culoare bej, deci deschisă. Se poate
reproduce ADN-ul, dacă e cineva curios să vadă dacă cel de acolo a
fost sau n-a fost Ceauşescu, deşi nu cred că mai există dubii. E un
document istoric, dacă putem să-i spunem aşa”.
Upgrade *
5 dec.2017, Majestatea Sa, Regele Mihai I de
Romania a incetat din viata la 96 de ani. Ce rol a jucat Majestatea
Sa pentru poporul roman gasiti detalii pe Wikipedia.
Dumnezeu sa-l ierte pentru moartea Maresalului
Antonescu si pentru fuga sa din tara. Ceausescu a murit demn ca un
erou strigand
- " Traiasca Republica Socialista Romania,
libera si independenta ".
No comment !
Upgrade *** A mai cazut o " stea
"....Tudor Postelnicu, fostul sef al Securitatii in perioada
comunista, a murit la varsta de 86 de ani
Upgrade
*** 18 ian.2019 A mai cazut o " stea " ....Amiral Emil
Cico Dumitrescu, a murit la varsta de 84 de ani, chiar de ziua
lui....N.B. Ce noroc ....trebuie sa ai sa mori chiar de ziua ta de
nastere ?
Emil
„Cico” Dumitrescu a murit joi seară, la vârsta de 84 de ani, chiar
de ziua sa de naștere. Amiralul a fost inculpat în dosarul
Revoluției, împreună cu Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și
Iosif Rus.
El
a fost acuzat că în timpul Revoluției din 1989 ar fi fost
responsabil în mod direct de manifestarea fenomenului diversionist
existent în intervalul 22 - 30 decembrie
1989.
Parchetul General a
transmis că procurorii militari au dispus punerea în mișcare a
acțiunii penale faţă de inculpaţii Ion Iliescu (membru și
președinte al C.F.S.N.), Gelu Voican Voiculescu (membru C.F.S.N. și
fost vice prim-ministru al Guvernului României), Iosif Rus (fost
comandant al Aviației Militare) și Emil (Cico) Dumitrescu (fost
membru CFSN), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor contra
umanităţii. Prin punerea în mișcare a urmăririi penale suspecții au
deveni inculpați, aceasta fiind o fază premergătoare trimiterii în
judecată.
Amiralul Emil „Cico” Dumitrescu a murit, joi, la vârstă de 84 de
ani, chiar de ziua sa, deși, după cum declara la un moment dat, își
dorea să trăiască 120 de ani. Potrivit surselor din anturajul
familiei, suferea de probleme cronice de sănătate, anunță Sursa
Zilei. A fost membru în Consiliul Frontului Salvării
Naționale.
La data de 4 februarie 1990, căpitanul de rangul I Emil Dumitrescu
a fost înaintat la gradul de contraamiral. A fost avansat la 11 mai
1993 la gradul de viceamiral (cu 2 stele).
În ședința Guvernului din 28 decembrie 1995, este numit în funcția
de secretar de stat, șef al Departamentului de logistică din cadrul
Ministerului de Interne, deținând această funcție până în decembrie
1996. El a fost de mai multe ori acuzat de acte de corupție, însă
nici o cercetare asupra sa nu a fost dusă la bun sfârșit. În
perioada 1996-2000, a fost cercetat pentru "subminarea puterii de
stat" prin modul în care s-a implicat în mineriada din 13-15 iunie
1990.
În timpul Revoluției din decembrie 1989, căpitanul de rangul I Emil
Dumitrescu s-a deplasat la TVR, pe 22 decembrie 1989, unde a făcut
un apel la comandanții unităților militare din județele învecinate
cu Bucureștiul pentru a se deplasa să apere capitala: "Comandanți
ai unităților apărării naționale din orașele Târgoviște, Râmnicu
Sărat, Buzău, Focșani, Galați, Brăila - vă transmit ordinul șefului
Marelui Stat Major, general Gușă Ștefan, ca în cel mai scurt timp
să îndreptați unitățile dumneavoastră către București (...) din
ordinul șefului Marelui Stat Major general Gușă Ștefan și a
generalului locotenent Stănculescu v-a transmis acest ordin căpitan
de rangul I Dumitrescu".
În cărţile sale de memorii, Cornel Dinu îi atribuie amiralului Emil
Dumitrescu un rol capital în desfăşurarea Revoluţiei. Fostul
fotbalist Dinu mărturiseşte că viitorul amiral a ajutat la
protejarea „doamnei Nina“, soţia tovarăşului Iliescu Ion, pe care
Cico l-a chemat, atât de călduros, la Televiziune.
Pe Cornel Dinu l-a dus mintea să meargă ţintă la Televiziunea
Română în după-amiaza de 22 decembrie. A fost introdus în cercul
puterii de Dan Marţian: „Am intrat împreună într-un birou de la
etajul doi, unde se redactau ştirile lansate pe post. Înăuntru era
şi Ion Iliescu. I-am amintit cum îmi ratasem intrarea în politică
în 1968 (n.r. - în acel an, Dinu nu a mai apucat să ţină o
alocuţiune la un congres UTC dirijat de Ion Iliescu, pe atunci
ministru al Tineretului). Iliescu mi-a zâmbit larg (n.r. - cum
altfel?!) m-a îmbrăţişat şi mi-a spus să-l ajut pe prietenul său,
Dan Marţian". „Teroristul" Dinu Ion Iliescu a înroşit telefonul
care făcea legătura cu Moscova Dinu a cizelat câteva ore la ştirile
care intrau pe post, apoi Ion Iliescu l-a trimis să o ia de acasă
pe „doamna Nina" şi să i-o aducă la Televiziune. Alături de soţia
viitorului preşedinte a trăit Cornel Dinu emoţiile Revoluţiei. Nina
s-a ascuns câteva nopţi în casa „Procurorului" şi pe la rudele
acestuia. De frică, Dinu le-a cerut „emanaţilor Revoluţiei" un pic
de protecţie într-una dintre nopţile de zbucium. I-a oferit-o
amiralul Cico Dumitrescu, cu care se împrietenise la Televiziune,
trimiţându-i în faţa casei o maşină de la Circa 2 de Miliţie. „Cu
Cico Dumitrescu m-am înţeles doar din priviri. Amiralul Cico
Dumitrescu a fost o rotiţă foarte importantă din angrenajul acelor
evenimente. Era unul dintre executanţii planului. Masele, provocate
şi dirijate de profesionişti ai unor asemenea cataclisme istorice,
pregătiţi pentru aşa ceva, doar se mişcau şi făceau zgomote". Tot
Cico Dumitrescu l-a salvat pe Cornel Dinu şi la 24 decembrie,
seara, când fostul sportiv a fost depistat cu arme în portbagajul
maşinii şi catalogat de un locotenent drept terorist.
În luna iunie, Klaus Iohannis a avizat începerea urmăririi penale a
lui Emil Cico Dumitrescu, cercetat în dosarul Revoluţiei. Șeful
statului a informat Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înştiinţat cu privire la
formularea acestei cereri. În acest dosar, este urmărit penal şi
fostul preşedinte Ion Iliescu, pentru
infracţiuni contra umanităţii, el fiind acuzat că a acceptat şi
oficializat măsuri cu caracter militar, dintre care unele au avut
“un evident caracter diversionist”.
Ghici ghicitoarea mea,
cine urmeaza oare ?.....
Tudor
Postelnicu, fostul sef al Securitatii in perioada 1978 - 1987, a
murit la varsta de 86 de ani. Vestea decesului a fost confirmata de
sotia lui Tudor Postelnicu pentru Digi 24. Fostul sef al
Securitatii din perioada comunista era internat de cateva saptamani
la Spitalul Militar, cu grave probleme
respiratorii.
Tudor Postelnicu a facut parte din Comandamentul
de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului din anul 1977,
fiind numit apoi seful Departamentului Securitatii
Statului.
Tudor Postelnicu a fost membru al Comitetului
Central al PCR si ministru de Interne (1987-1989). In perioada 1978
- 1987 a fost seful Securitatii.
Numele lui Tudor Postelnicu este legat de
urmarirea si persecutarea mai multor disidenti, printre care Paul
Goma, Ion Caraion, George Constantin si Gheorghe
Ursu.
Postelnicu a fost arestat in timpul Revolutiei,
iar pe 2 februarie 1990 a fost judecat de Tribunalul Militar
Teritorial Bucuresti alaturi de Emil Bobu, Manea Manescu si Ion
Dinca.
A fost condamnat la inchisoare pe viata, i-a
fost confiscata averea si a fost privat de unele drepturi civile. A
facut recurs si, in urma acestuia, i-a fost schimbata incadrarea
din genocid in omor deosebit de grav. El a primit o pedeapsa de 14
ani de inchisoare.
In 1997 a fost din nou condamnat la 18 ani de
inchisoare, pentru omor deosebit de grav, in dosarul Autobuzul,
privind trei tineri omorati din ordinul Securitatii, dupa ce i-au
luat ostatici pe calatorii unui autobuz, in incercarea de a fugi in
Occident.
Tudor Postelnicu a executat doar 7 ani de
inchisoare. In 2009, el a fost cercetat de procurori si pentru
finantarea teroristului Carlos Sacalul.
In timpul unei sedinte publice din cadrul unuia
dintre procesele sale, Tudor Postelnicu si-a justificat deciziile
si actiunile spunand "Am fost un dobitoc!", fraza ramasa celebra si
folosita de saptamanalul Academia Catavencu drept subtitlu al unei
rubrici, sub care in fiecare saptamana apareau unul sau mai multe
citate prin care diverse personalitati politice isi justificau in
mod similar unele greseli.
******
Upgrade...a mai cazut " o stea
"......tot la 86 de ani ca si Tudor
Postelnicu...
Iulian Vlad a murit. A fost ultimul şef al Securităţii lui
Ceauşescu
Fostul şef al Securităţii Iulian Vlad a murit
sâmbătă, la vârsta de 86 de ani.
Născut în 23 februarie 1931, Iulian Vlad a fost
ultimul şef al Securităţii comuniste înainte de evenimentele din
1989.
El a fost membru al Partidului Comunist din
1946, iar din 1948 până în 1951 a ocupat mai multe funcţii, de la
cea de secretar de clasă şi de judeţ, până la cea de şef de secţie
al Comitetului Central al Uniunii Tineretului
Muncitoresc.
În perioada 1952-1974, Iulian Vlad a lucrat la
Ministerul de Interne, ca specialist în învăţământ militar, iar din
1974 până în 1977 a fost comandantul Şcolii Militare de Ofiţeri. A
rămas în continuare în Ministerul de Interne, unde din 1977 până în
1984 a fost secretar de stat, apoi adjunct al ministrului de
Interne, până în 1987, când a preluat funcţiile de ministru
secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului,
până în 6 ianuarie 1990, când a fost trecut în
rezervă.
După căderea regimului comunist, Iulian Vlad a
fost arestat şi condamnat la 25 ani de închisoare, ca urmare a
implicăriii sale în represiunile care au avut loc la Timişoara şi
la Bucureşti în decembrie 1989, dar a executat din pedeapsă doar
patru ani.
În luna martie, Andrei Ursu, fiul disidentului
anticomunist Gheorghe Ursu, a depus la Secţia Militară a
Parchetului instanţei supreme, o plângere penală împotriva lui
Iulian Vlad, fost şef al Securităţii în decembrie 1989, pe care-l
acuză de cercetare abuzivă, torturare şi instigare la persecuţii
politice faţă de tatăl său, decedat în 1985 în Spitalul Penitenciar
Jilava.
********************************
Scopul
acestei licitatii este o forma de distributie a
filmarilor reale si a adevarului pur, natural, asa cum a fost el,
doar in imagini reale, bine pastrat si cu imagini needitate (
netaiate, neadaugite ) fara comentarii sau interpretari "
inteligente ".
Document
istoric de importanta deosebita !!!
A se
pastra in arhiva dvs. personala !!!
Pentru a
combate, trebuie sa cunosti adevarul pur
!!!
Probabil
ultimul interviu al domnului general Victor Atanasie Stanculescu in
viata :
**** Statistica interesanta
****
Romania, de-a lungul istoriei, s-a aflat mereu
la rascruce de vanturi, intre 3 mari imperii
:
1. De la 1393 la 1877 (484 ani) Muntenia, Moldova si Transilvania
au platit Imperiului Otoman 1.066.305.780 lei-aur, sau 341.021
kg aur (341 tone
aur);
2. Imperiul Habsburgic a tinut sub ocupatie Transilvania, intre
1687 si 1918 (231 ani), Banatul, intre 1718 si 1918 (200 ani),
Oltenia, intre 1718 si 1739 (21 ani) si Bucovina, intre 1775
si 1918 (143 ani) si a stors aceste provincii de 2.450.000000
lei-aur, sau 857.500 kg aur (858 tone aur);
3. In perioadele de ocupatie ruseasca, intre 1769 si 1854 (85
ani), Moldova si Muntenia au fost stoarse de 200.000.000
lei-aur, sau 64.516 kg. aur (65 tone
aur).
Cu alte
cuvinte, Imperiul Habsburgic, stapanind 231
ani Transilvania si 100 ani Bucovina, a
jecmanit de doua ori
mai mult decat turcii (484 ani) si de patru ori mai
mult decat rusii (85 ani).
Fara a mai pune la socoteala tezaurul trimis spre pastrare rusilor
si nici uriasele despagubiri de razboi impuse Romaniei la
sfarsitul WW2, inseamna o paguba de 1.264 tone aur, care
astazi ar fi valorat peste 63
mld. EURO.
Interesant :
INTERVIUL : Victor Atanasie Stanculescu, 85 de
ani, marturiseste ca avea legaturi cu reprezentanti ai serviciilor
secrete occidentale in perioada 1980-1990, pe vremea cand conducea
Departamentul Inzestrarii din MApN.
General si fost
ministru al Apararii in ziua in care Ceausescu a fugit, Stanculescu
se afla acum in penitenciarul din Jilava, condamnat pentru omor
deosebit de grav savarsit prin reprimarea revolutiei de la
Timisoara. Stanculescu recunoaste ca Ion Iliescu l-a protejat in
perioada in care era presedinte, iar procurorul general al Romaniei
din acea perioada a jucat in favoarea sa.
Victor
Atanasie Stanculescu a preluat puterea, ca ministru al Apararii
inainte de fuga lui Ceausescu, in dimineata de 22 decembrie, cand
le-a si cerut soldatilor sa revina in cazarmi. Aceasta lovitura de
stat avea mai multi clienti politici in acele zile: „Puteam sa aleg
intre Ion Iliescu, aflat pe pozitii, Ilie Verdet, care era dispus
sa faca repede un guvern reconditionat, Constantin Dascalescu,
despre care aveam informatii ca vrea sa cheme Marea Adunare
Nationala. Eu ma gandisem insa la Mihai Botez, dar nu stiam de unde
sa il iau“.
De ce
l-ati tradat pe Ceausescu?
V.A.S.: Pentru ca in acele momente Romania era
in pragul unei iugoslavizari, din cauza presiunii externe, chiar
inaintea dezmembrarii propriu-zise a Iugoslaviei, dar si pentru ca
eram in pragul unui razboi civil. In al treilea rand, tara era
plina de agenti straini.
Deci
v-ati hotarat sa-l tradati pe 22 decembrie?
V.A.S.: Da, am vazut ca alta solutie nu era, fie
continuam actiunile care fusesera amplificate si din exterior, dar
si de dorintele unora de a se reabilita, fie incercam sa oprim
dezastrul.
Cine
voia sa se reabiliteze?
V.A.S.: Va dau exemplul cel mai relevant:
generalul Nicolae Militaru, care fusese dat afara din armata si
facut, din comandantul Armatei Bucuresti, adjunctul ministrului
Constructiilor, in momentul in care s-a aflat ca fusese partizan al
GRU –Directoratul principal de spionaj, structura de spionaj
militar a Moscovei din 1918 pana acum (n.a).
Acest
lucru s-a intamplat dupa incercarea de rasturnare a lui Ceausescu
din 1978 in care a fost implicat, dar, potrivit WikiLeaks, intr-o
telegrama clasificata a Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti se
descrie si o alta incercare de asasinare a lui Nicolae Ceausescu
din 23 mai 1974. Va aduceti aminte de aceste
lucruri?
V.A.S.: Stiu despre miscarea din armata condusa
de Militaru si de alti cativa generali, care erau legati de
structurile rusesti, dar nimic despre ce s-ar fi intamplat in
1974.
Vreti
sa spuneti ca singurul complot impotriva lui Ceausescu despre care
ati auzit este cel la care a participat Militaru?
V.A.S.: Am auzit si despre Scrisoarea celor
6.
Dvs.
v-ati gandit vreodata la posibilitatea rasturnarii lui
Ceausescu?
V.A.S.: Nu.
In
afara de Nicolae Militaru, care intr-un fel a fost adversarul dvs.
personal, cine ar mai fi vrut sa se reabiliteze in decembrie
1989?
V.A.S.: Ceilalti pe care i-a adus Militaru langa
el, este vorba despre 25 de generali care fusesera pensionati toti
pe criteriu de varsta, nu politic, dar care aveau in comun faptul
ca studiasera la Moscova.
Generalul Militaru a fost numit ministru al
Apararii imediat dupa condamnarea la moarte a cuplului Ceausescu de
catre Ion Iliescu, pe atunci sef al Frontului Salvarii Nationale,
care a preluat puterea politica. Facea si el parte din grupul celor
care studiasera la Moscova.
V.A.S.: Da, s-a si vazut care au fost
consecintele imediate.
Pana
in 22 decembrie 1989, cand l-ati tradat pe Ceausescu imediat ce v-a
numit ministru al Apararii, i-ati fost loial?
V.A.S.: Eu am fost loial
Romaniei.
Pana
pe 22 decembrie 1989 ati fost de acord cu tot ceea ce facea
Ceausescu si i-ati respectat ordinele?
V.A.S.: Nu.
Vreti
sa spuneti ca ati avut momente in care v-ati
revoltat?
V.A.S.: Da, cand m-am dus la Timisoara si am
vazut ce se intampla acolo nu am mai fost de acord cu
el.
Ati
fost trimis la Timisoara pe 17 decembrie 1989?
V.A.S.: Da, dar nu de Ceausescu, ci de ministrul
Apararii, Vasile Milea.
Care
respecta un ordin dat de Ceausescu.
V.A.S.: El m-a trimis sa vad nu doar care este
influenta miscarii de la Timisoara, ci si pentru lucruri mai
tehnice, fiindca se incheia anul bugetar si trebuia sa vedem care
este stadiul livrarilor de catre industria din
Timisoara.
Dupa
sedinta din 17 decembrie a Comitetului Politic Executiv, unde
Ceausescu si ceilalti au luat decizia reprimarii revoltei de la
Timisoara, dvs., impreuna cu alti generali de armata, militie si
Securitate, ati fost trimisi sa puneti in aplicare acest
ordin.
V.A.S.: Acest ordin nu exista nicaieri, mai
putin in hotararile justitiei, fiindca nu exista nici un martor
care sa fi spus ca eu am primit ordin sa trag.
Inainte de 22 decembrie au murit la Timisoara 73
de oameni si au fost raniti mai mult de 300. Nu va simtiti in nici
un fel responsabil fata de ceea ce s-a intamplat
atunci?
V.A.S.: Ba da. Ma simt responsabil ca nu am
putut sa opresc acest lucru. Prea multe nu aveam de facut. Cand am
ajuns la Timisoara, ni s-a spus sa nu intram in oras ca se trage.
Ordinul se daduse deja de la Bucuresti.
Dvs.
sunteti inocent, nu va aduceti aminte de nimic?
V.A.S.: Imi aduc foarte bine aminte ca nu am
putut ajunge la Comandamentul Diviziei din Timisoara pentru ca
fusese atacat.
Aveti
remuscari pentru cei care au murit la Timisoara in perioada in care
dvs. ati fost trimis acolo?
V.A.S.: Am remuscari si imi pare
rau.
Dar
pentru inabusirea miscarii studentesti din 1956 de la
Timisoara?
V.A.S.: Nu, pentru ca atunci nu am fost implicat
deloc.
Dar
erati la Timisoara in perioada represiunii din
‘56.
V.A.S.: Am fost trimis la Timisoara in 1952,
eram seful Statului Major Artilerie nr. 38, si eram intr-adevar la
Timisoara in ’56, dar generalul Dragnea era seful Corpului 38
Armata, care s-a ocupat nemijlocit de aceasta
activitate.
Au
fost agresati si dusi la inchisoare aproape 3.000 de
studenti.
V.A.S.: Eu nu am fost
implicat.
Generalul Dan Voinea povesteste ca i-ati fi spus
ministrului Milea, inainte sa plecati, urmatoarele: “Lichidez tot,
ca in 1956”.
V.A.S.: Inventii.
Ati
avut o cariera de succes in perioada regimului
comunist.
V.A.S.: Am avut fiindca atunci cand au fost
adusi multi oameni noi pentru refacerea armatei, eu eram deja un om
cu un trecut politic bun pentru dosar, pentru ca trecusem pe la
Santierul Tineretului Bumbesti-Livezeni.
De ce
v-a inaintat in grad Ceausescu in timpul invaziei sovietice din
Cehoslovacia, in 1968?
V.A.S.: Pentru ca la Marele Stat Major eram
seful Directiei Organizare, Mobilizare, Planificare, Inzestrare,
Incorporare si raspundeam de mobilizarea armatei. Am condus 12 sau
13 variante de mobilizare partiala si doua variante de mobilizare
totala pentru a face fata celor 22 de divizii ale Bulgariei,
Ungariei si URSS. Fiecare din aceste state ar fi avut interesul sa
vina in Romania.
Cand
ati fost contactat pentru prima data de serviciile secrete
straine?
V.A.S.: Dupa ce am devenit seful Directiei
Economice din MApN, deci intre 1980 si 1989. Reprezentantii acestor
servicii straine veneau la mine sub forma unor
industriasi.
Era
deci vorba despre servicii secrete occidentale?
V.A.S.: Da, voiau sa vada ce pot
cumpara.
Discutati cu ei si altceva?
V.A.S.: Erau destul de ermetici in ceea ce
priveste colateralele pentru care venisera.
Va
trageau de limba?
V.A.S.: In general voiau sa afle daca sunt pro
sau contra. Si nu cred ca au reusit sa afle.
Pana
cand n-au aflat nimic despre optiunile dvs.?
V.A.S.: Pana pe 22 decembrie, dar nici eu nu am
avut incredere in nimeni in jurul meu. Am fost un fel de lup
singuratic.
In
anii ’80 erati in amicitii cu atasatii militari occidentali
acreditati la Bucuresti. Aceste relatii erau incurajate sau
tolerate de conducerea politica?
V.A.S.: Ambele. Eram in relatii bune cu atasatii
militari din SUA, din Franta, din Japonia, din Marea Britanie etc.
Toti atasatii militari isi faceau program sa se vada cu seful
departamentului Inzestrare pentru a afla ce producem, cat vindem,
ce vindem, cui vindem, cu ce pret vindem. Ii invitam la expozitiile
pe care le organizam ca sa nu fiu nevoit sa le fac expuneri
individuale.
Totusi, legaturile cu ei erau permanente,
discutati si politica?
V.A.S.: Si nu doar cu ei, si cu ambasadorii,
fiindca eram maestru de ceremonii al vanatorilor pe care le
organiza MApN. Organizam vanatori pentru corpul diplomatic si
atasatii militari.
Era
deci o politica sa-i cultivati pe diplomatii
occidentali?
V.A.S.: Nu. Asa se intampla.
Securitatea va urmarea in aceasta
perioada?
V.A.S.: Da. Eu nu m-am ferit de Securitate, ci
de cercetarea celor din exterior.
Dupa
ce va intalneati cu acesti diplomati din state membre NATO, deci
adversare, faceati rapoarte despre discutiile
avute?
V.A.S.: Nu eram obligat.
Nu
trebuia sa le spuneti nici superiorilor dvs. despre aceste
discutii?
V.A.S.: Vorbeam despre aceste discutii cu seful
Marelui Stat Major si cu ministrul.
Diplomatii straini pe care-i intalneati nu erau
interesati inainte de 1989 sa afle amanunte despre politica interna
sau despre ideile lui Nicolae Ceausescu?
V.A.S.: Poate, dar nu cu mine.
Inaintea ultimului Congres al PCR din toamna
anului 1989 erati pe lista celor propusi sa faca parte din
Comitetul Central (CC), dar ulterior ati fi fost retras pe baza
unui raport al Securitatii din care ar fi rezultat ca ati fi avut
legaturi cu un serviciu secret strain. Dvs. ati vorbit la un moment
dat de MI-6, serviciul secret britanic.
V.A.S.: Da, m-am intalnit cu unii reprezentanti,
care au venit aici sa faca afaceri si care au intrat in cercurile
inalte din Bucuresti si au participat inclusiv la vanatorile
organizate de MApN.
Generalul Pacepa, care era convins de implicarea
masiva a sovieticilor in Revolutia din 1989, spunea ca Nicolae
Ceausescu a fost impuscat in stil KGB.
V.A.S.: Nu stiu ce inseamna stilul
KGB.
Adica
dupa un proces sumar.
V.A.S.: Nu e singurul caz in
istorie.
Va
faceti reprosuri pentru felul in care ati organizat procesul lui
Ceausescu?
V.A.S.: Acum e prea tarziu, nu trebuia facut
asa.
Cand
v-ati intalnit prima data cu Ceausescu?
V.A.S.: In 1968, cand m-a
avansat.
Il
admirati?
V.A.S.: Era comandantul Armatei
Romane.
Va era
frica de el?
V.A.S.: N-am avut niciodata senzatia de frica,
nici macar aici in inchisoare.
Cine a
declansat Revolutia, grupul disidentilor lui Iliescu, agentii
Securitatii, forte din afara sau a fost o revolta
populara?
V.A.S.: Au intrat in tara 4.000 de turisti rusi
in 1989, iar 1.000 din ei au plecat abia la finele anului
1990.
Nici
Armata, nici Militia, nici Securitatea nu au facut nimic atunci
cand si-au dat seama de numarul mare al acestor
turisti?
V.A.S.: Invazia era mai mare decat fortele
implicate in represiune. 4.000 de oameni erau prea multi pentru
capacitatea Securitatii de urmarire operativa.
Din
datele existente, de fapt, dvs. ati dat in 1989 o lovitura de
stat.
V.A.S.: Asa spun unii
istorici.
Pentru
cine ati dat aceasta lovitura de stat?
V.A.S.: Intrebati-i pe cei care spun
asta.
Este
evident ca ati dat o lovitura de stat, pentru ca dvs. ati preluat
puterea chiar inainte de fuga lui Ceausescu, in dimineata zilei de
22 decembrie, dupa ce ati fost numit ministru si ati ordonat
retragerea armatei in cazarmi.
V.A.S.: Da, dar nu aveam pe cine sa ma
sprijin.
La
cine v-ati gandit atunci cand ati pus mana pe putere? Cum v-ati
imaginat ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mai departe? Aveati
un scenariu?
V.A.S.: Eu puteam sa aleg intre Ion Iliescu,
aflat pe pozitii, Ilie Verdet, care era dispus sa faca repede un
guvern reconditionat, Constantin Dascalescu, despre care aveam
informatii ca vrea sa cheme Marea Adunare Nationala. Eu ma gandisem
la Mihai Botez, dar nu stiam de
unde
sa il iau.
Asa ca
l-ati lasat pe Ion Iliescu sa se aseze la
butoane.
V.A.S.: S-a intamplat.
Dupa
22 decembrie 1989, deci dupa fuga lui Ceausescu, au mai murit 1.000
de oameni. Ion Iliescu e responsabil pentru acesti
morti?
V.A.S.: In primul rand Militaru, care avea deja
ordinele si planurile facute de la Moscova.
Si
abia apoi Iliescu?
V.A.S.: Da.
Ion
Iliescu a jucat atunci pe cartea Rusiei?
V.A.S.: Da, din momentul in care m-a inlocuit pe
mine cu Militaru. Dupa aceea, in februarie m-a rechemat, de teama
sa nu fie dat jos tot de armata.
Ati
ramas in relatii bune cu Ion Iliescu.
V.A.S.: Da, mi-a trimis cu o dedicatie frumoasa
cartea lui Dupa 20 de ani, in care scrie ca eram „cel mai“; ca
dovada ca eram „cel mai“ sunt la inchisoare.
Totusi, Ion Iliescu v-a protejat cat a fost la
putere.
V.A.S.: Da, intr-adevar: dupa prima condamnare,
procurorul general Tanase Joita, imi imaginez ca la indicatia lui
Iliescu, a facut recurs in anulare in care scrie pe 45 de pagini
realitatea intamplarilor de la Timisoara, adica faptul ca am dat
doar ordin sa nu sune sirenele sau ca am trimis pe cineva sa se
intereseze de numarul mortilor si ranitilor. Joita cerea achitarea
sau inapoierea dosarului la parchet.
Deci
Iliescu v-a protejat.
V.A.S.: Da.
Cine a
fost impotriva dvs.?
V.A.S.: Procesul care m-a adus la inchisoare a
avut loc dupa ce adevaratii actori care au condus efectiv
represiunea, pentru fiecare arma in parte, erau deja
morti.
In
1997?
V.A.S.: Da.
Mai
exista cele 10 casete cu secrete cu care ati amenintat odinioara?
Pe cine incrimineaza?
V.A.S.: Nici nu mai stiu pe unde sunt, nu
incrimineaza pe nimeni, e o trecere in revista a lucrurilor, un fel
de jurnal pe care l-am filmat.
Ce fel
de lucruri nu puteti spune?
V.A.S.: Diverse; de la moartea lui Kennedy au
trecut mai multi ani si inca nu se spune tot, de ce sa ne grabim?
Deocamdata eu sunt aici in inchisoare si mai am 9 luni de
stat.
Ati
cerut gratierea.
V.A.S.: Cei de-acasa au insistat. In cererea
catre presedinte am scris in final ca „desi nu am facut…“, rog sa
fiu gratiat. N-as fi vrut sa cer sa fiu iertat pentru ceea ce nu am
facut.
Ati
avut relatii bune cu familia Ceausescu, dovada ca ati avut o
cariera de succes. De care dintre ei erati mai
apropiat?
V.A.S.: Vorbeam cu ei doar in cadru
oficial.
Ce fel
de relatii ati avut cu Elena Ceausescu?
V.A.S.: Nici una, nu stiu cine a inventat
zvonurile si propozitia „Ai grija de copii“.
Circula pe internet poze cu dvs. si Elena
Ceausescu, in care dvs. erati foarte curtenitor.
V.A.S.: Totdeauna cand venea la expozitiile
militare ii sarutam mana.
Avea ea vreo slabiciune fata de
dvs.?
V.A.S.: Nu stiu, imi pare rau ca n-ati apucat sa
o intrebati
********************************** sfarsitul
interviului
Up Grade :
Generalul Victor Atanasie Stănculescu
a murit într-un azil de bătrâni, duminică, 19 iunie 2016, la vârsta
de 88 de ani.
"Generalul Victor Atanasie Stănulescu
a încetat din viaţă la 18.30 la un azil de bătrâni din Săftinca jud
Ilfov", a declarat pentru MEDIAFAX avocatul acestuia, Cătălin
Dancu.
Potrivit sursei citate, acesta
suferise un atac cerebral în urmă cu mai multe săptămâni, şi de
atunci avea grave probleme de sănătate.
Trupul acestuia va fi incinerat
marţi.
Victor Atanasie Stănculescu s-a
născut la data de 10 mai 1928, în oraşul Tecuci (judeţul
Galaţi).
La data de 17 decembrie 1989, având
funcția de ministru adjunct al apărării naționale, a fost trimis de
Vasile Milea la Timișoara pentru a reprima Revoluția. Ceauşescu a
fost foarte mulţumit de activitatea lui, întrucât l-a numit
comandant militar unic al Timişoarei.
Întors la Bucureşti în noaptea de
21-22 decembrie, s-a deplasat la Spitalul Militar din Bucureşti,
unde l-a rugat discret pe comandantul spitalului, un bun prieten
de-al lui, să-i pună un picior în ghips, pentru a se sustrage în
acest fel de implicarea pe mai departe în reprimarea
Revoluţiei.
Totuşi s-a prezentat la Comitetul
Central al PCR, la chemarea lui Nicolae Ceauşescu, şi a fost numit
de acesta ministru al apărării naţionale în locul lui Vasile Milea,
care s-a sinucis în jurul orei 9.30 dimineaţa (pe 22 decembrie).
Stănculescu a ocupat funcţia de ministru până în anul
1991.
În anul 1990, o comisie
guvernamentală de anchetă a evenimentelor din 1989 condusă de
Viorel Oancea a propus trimiterea sa în judecată pentru participare
la reprimarea revoluției. Acest lucru s-a întâmplat abia în 1997.
În anul 1999 a fost condamnat de Curtea Supremă la 15 ani
închisoare pentru omor deosebit de grav săvârșit prin reprimarea
revoluției din Timișoara, hotărâre confirmată în 2000 în urma
recursului.
Pe 20 mai 2014, după ispășirea a
cinci ani din cei 15 ani de închisoare la care a fost condamnat,
Victor Stănculescu a fost eliberat condiționat. În 24 martie 2015,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerea lui
Victor Stănculescu și a coinculpatului său din proces, Mihai
Chițac, cu privire la pretinsele nereguli din procesul prin care au
fost condamnați.
***********************************
Ceausescu a fost ucis de Trilaterala. Ofiterii
de informatii vorbesc. Stelian Octavian Andronic, primul ofiter
care a raportat la Bucuresti constituirea Trilateralei si
obiectivele Clubului de la Roma si ale Grupului
Bilderberg.
“În politică,
nimic nu se întâmplă accidental. Dacă se întâmplă, puteţi paria ca
a fost planificat sa aiba loc în acest
fel.” – Franklin
Roosevelt. Intrebarea unui cititor: Deci, ce
spui atunci când o bună parte a unui guvern european este ştearsa
într-un singur accident de avion?
Eliminat
de Trilaterala
Stelian Octavian
Andronic, ofiterul DSS care a supravegheat activitatea societatilor
secrete internationale, ne-a oferit, anul trecut, in exclusivitate,
o informatie bomba: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu
inca din 1971. “In 1971, inainte de constituirea Trilateralei, in
1973, cineva care facea parte si din serviciile secrete, si membru
al Grupului Bilderberg, a incercat sa-l racoleze pe Ceausescu. Nu
pot sa dezvalui identitatea acestuia, dar este o persoana foarte
cunoscuta pe plan mondial”, ne spune fostul spion. “Reactia lui
Ceausescu a fost categoric impotriva. Daca ar fi fost de acord
soarta lui si a Romaniei, poate, ar fi fost cu totul alta. El a
fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de
catre Trilaterala. Informatiile noastre au
fost clare: in ianuarie 1989, reprezentantii
Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valery Giscard
d’Estaing, si Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au intalnit
la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Dupa
care Gorbaciov, la ultima intanire cu Ceausescu, i-a spus: ‘ne
vedem in decembrie… daca ne mai vedem!’“ Informatia a fost
publicata anul trecut in Ziua (care acum are Arhiva stearsa de pe
net) si pe acest blog, sub titlul:CEAUSESCU a refuzat Grupul Bilderberg. Altii s-au asezat
cuminti in anticamerele lui, Trilaterala, Clubul de la Roma, ARCOR,
etc…
Jurnalista Miruna
Munteanu a intregit aceasta informatie intr-o sinteza publicata in
suplimentul Jurnalului National – 1989. Soarta lui Ceausescu, pe
care acum, Gorbaciov, il plange cu lacrimi de crocodil la
Bucuresti, s-a decis de catre Trilaterala, la Moscova, in ianuarie
1989 si a fost parafata de Gorgaciov si Bush tatal in decembrie
1989, la Malta. Oare opozantul “noii ordini mondiale”, Lech
Kaczynski, sa fi avut aceeasi soarta?
Întâlnirea de taină
între Gorbaciov şi reprezentanţii Noii Ordini
Mondiale
În ziua
de 17 ianuarie 1989, soseau discret la Moscova trei personaje
politice de primă mărime: fostul secretar de stat american Henry
Kissinger, fostul preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing şi
fostul premier nipon Yasuhiro Nakasone.
de Miruna Munteanu
Cei trei veneau
să discute cu Mihail Gorbaciov în numele Comisiei Trilaterale, una
dintre cele mai influente (şi controversate) organizaţii
globaliste. Detaliile acestei întâlniri, multă vreme secrete, au
generat numeroase teze conspiraţioniste. Celebrul disident
sovietic Vladimir Bukovski, care a avut acces la documente secrete
din arhivele Kremlinului încă din 1992, crede că a găsit aici
dovada unui vast complot vizând instaurarea unei Noi Ordini
Mondiale.
Nu există (cel
puţin nu în spaţiul public) vreo stenogramă a discuţiilor purtate,
în ianuarie 1989, între Mihail Gorbaciov şi delegaţia Trilateralei.
Există însă raportul liderului sovietic, prezentat în faţa
Biroului Politic al PCUS la doar patru zile de la această
întrevedere.
Înfiinţată în
1973, Comisia Trilaterală este o organizaţie nonguvernamentală
care reuneşte cei mai de seamă reprezentanţi ai elitelor politice
şi economice din America de Nord, Europa şi Japonia.
Potrivit lui
Gorbaciov, oaspeţii săi “voiau să ştie, în primul rând, cum se va
integra Uniunea Sovietică în economia mondială”. Această integrare
avea să fie “extrem de dificilă” atât pentru URSS, cât şi
pentru
Occident şi trebuia
pregătită din vreme, a avertizat Valery Giscard
d’Estaing.
O altă remarcă a
fostului preşedinte francez a inflamat, mai târziu, imaginaţia
conspiraţioniştilor: “În 10-20 de ani, va exista o federaţie de
state numită Europa”. Această premoniţie i s-a părut foarte
suspectă lui Vladimir Bukovski. Fostul disident a avut probabil
acces şi la alte documente, pentru că el oferă o relatare mai
amplă cu privire la intervenţia lui Giscard d’Estaing decât cea
furnizată de stenograma şedinţei Biroului Politic de la 21
ianuarie 1989. Potrivit lui Bukovski, cuvintele lui d’Estaing ar fi
fost: “Domnule preşedinte, nu vă pot spune exact când se va
întâmpla, probabil în 15 ani, dar Europa va fi un stat federal şi
trebuie să vă pregătiţi pentru asta. Trebuie să lucraţi cu noi şi
cu liderii europeni (să stabiliţi) cum veţi reacţiona, cum le veţi
permite celorlalte state est-europene să interacţioneze cu ea (cu
Europa unită – n.r.) sau cum să deveniţi o parte a ei; trebuie să
fiţi pregătiţi”.
Vladimir Bukosvki
subliniază: “Asta se întâmpla în ianuarie 1989, într-o vreme în
care Tratatul de la Maastricht nu exista nici măcar în proiect. Cum
naiba ştia Giscard d’Estaing ce se va întâmpla peste 15 ani? Şi,
surpriză, surpriză, cum de a devenit tocmai el autorul
Constituţiei Europene, în 2002?” (“The Brussels Journal”,
27.02.2006).
Evident, ceea ce
unii privesc drept dovada unei conspiraţii globaliste, alţii
consideră doar proba unui spirit vizionar. Dar, chiar citită
într-o cheie mult mai puţin senzaţionalistă, întrevederea dintre
Mihail Gorbaciov şi delegaţia Trilateralei rămâne extrem de
interesantă.
Unitate
socialistă în diversitate europeană
“Cum veţi reacţiona
dacă Europa de Est doreşte să se alăture Comunităţii Europene?”,
l-a întrebat Henry Kissinger pe Gorbaciov. Relatând episodul în
faţa Biroului Politic, liderul sovietic comenta patru zile mai
târziu: “Întrebarea nu a fost întâmplătoare. Ei ştiu că prietenii
noştri le bat deja la uşă. Şi noi ar trebui să fim, la rândul
nostru, atenţi la ce procese – economice şi politice – se petrec
acum acolo şi spre ce alunecă”.
Explicaţiile
oferite de Gorbaciov sunt extrem de grăitoare pentru viziunea
liderului de la Kremlin cu privire la transformările din blocul
sovietic:
“Ce se întâmplă, de
exemplu, în Ungaria? Acolo a apărut un partid de opoziţie, condus
de (Miklos) Nemeth. Ungaria se află în pragul unei alegeri
importante. Desigur, va fi diferită. Şi cred că fiecare ţară
trebuie să aibă, şi are, propriul ei chip. Vom continua să fim
prieteni, fiindcă baza socialistă va fi păstrată în toate (aceste
ţări). Căile dezvoltării noastre vor fi foarte diferite, dar ne
vom păstra numitorul comun. Avem nevoie de un mecanism care să
asigure înţelegerea mutuală şi interacţiunile reciproce. Se vor
ridica multe întrebări de natură politică, economică şi
militară.”
Paradoxal,
Gorbaciov credea că, oferind o libertate fără precedent sateliţilor
sovietici din Europa de Est, va reuşi să păstreze aceste ţări în
sfera de influenţă a Moscovei: “Fiindcă noi nu le putem oferi mai
mult decât le dăm deja. Şi ele au nevoie de tehnologii noi. Dacă nu
vor rezolva această problemă, se va produce o ruptură şi vor fugi
de noi”.
Mihail Gorbaciov
era ferm convins că raporturile dintre URSS şi celelalte state ale
Pactului de la Varşovia nu mai puteau funcţiona la fel ca în
trecut. Schimbarea era inevitabilă, chiar dacă semnalele lansate de
Kremlin erau încă privite cu neîncredere. Neîncredere de care
Gorbaciov era perfect conştient: “Popoarele acestor ţări se vor
întreba: ce va face PCUS? Ce fel de lesă va folosi pentru a ne ţine
înăuntru? Ele pur şi simplu nu ştiu că, dacă s-ar opinti mai tare,
această lesă s-ar rupe”.
Mesajul
lui Kissinger şi scrisoarea lui Bush
Mihail Gorbaciov
le-a mai spus membrilor Biroului Politic că a avut impresia că
Henry Kissinger i-a bătut apropouri cu privire la posibilitatea
unui nou pact SUA-URSS în Europa: “A sugerat că Japonia, Germania,
Spania şi Coreea de Sud sunt în ascensiune, aşa că să facem noi o
înţelegere ca «europenii să nu-şi ia nasul la purtare»”.
Liderul sovietic
s-a arătat prudent faţă de propunerea fostului secretar de stat
american: “Ar trebui să ne ocupăm şi de aceste chestiuni, dar
astfel încât să nu se afle, fiindcă în Europa se tem cel mai tare
de ceea ce cred ei că înseamnă summit-ul de la Reykjavik. Aşa cum
vă amintiţi, în Reykjavik ei au văzut semnele unei conspiraţii
între URSS şi SUA îndreptată asupra Europei”.
Înţelesese, oare,
corect Gorbaciov mesajul lui Kissinger? Sau “citise printre
rânduri” mai mult decât intenţionase să spună interlocutorul său
american? În numele cui vorbea fostul secretar de stat
atunci când lansa
propuneri atât de îndrăzneţe? În SUA, Administraţia Reagan îşi
trăia ultimele ore. Preşedintele ales George H.W. Bush se pregătea
să-şi preia, oficial, mandatul. Ceremonia de depunere a
jurământului era programată pentru 20 ianuarie.
Pentru a formula
o poziţie proprie. Henry Kissinger îi adusese lui Gorbaciov o
scrisoare personală din partea lui Bush. Aceasta nu conţinea însă
decât un apel la răbdare. Noul preşedinte american explica, la 17
ianuarie 1989, că are nevoie de timp “pentru a analiza întreaga
problematică a relaţiilor bilaterale”.
“Nu este vorba să
încetinim sau să inversăm procesul pozitiv care a marcat ultimii
doi ani”, îl asigura George H.W. Bush pe Mihail Gorbaciov. Totuşi,
noul locatar de la Casa Albă nu era dispus să se lase zorit de
iniţiativele Moscovei. Imediat după instalare, preşedintele Bush
avea să ceară CIA o evaluare detaliată a situaţiei din URSS. Avea,
de asemenea, să renunţe la serviciile lui Kissinger ca emisar
secret pe lângă Kremlin.
Suplimentele Jurnalul – 1989
Vezi
si New York Times din 24
decembrie 1989: “Cînd echipa televiziunii sovietice a anunţat o
mulţime numeroasă din Bucureşti că va apărea la televiziunea
sovietică, mulţimea a urlat bucuroasă: Perestroica!”
Pacepa a
servit planurilorTrilateralei privind eliminarea lui
Ceausescu
În 2008, în
lucrarea „36 de ani în serviciile secrete ale României“, Stelian
Octavian Andronic reia ipotezele principale în legătură cu
defectarea lui Ion Mihai Pacepa, punând accent asupra posibilei
„combinaţii operative“ a Moscovei. O primă variantă ar fi aceea că
Pacepa a fost recrutat de nemţi pe cånd se afla la post în RFG,
lucrånd sub acoperire, la reprezentanţa noastră din Köln. A fost
apoi preluat de americani – CIA l-a preluat deci de la nemţi, avånd
în vedere poziţia sa destul de importantă în cadrul serviciului
încă din acea perioadă.
Fugarul s-a
implicat încă de cånd se afla la post în RFG, dar mai ales
ulterior, cånd a deţinut înalte funcţii în stat atåt pe relaţia
vest-europeană, cåt şi pe cea asiatică, în special arabă, în
operaţiuni ilegale, de tip mafiot, din care a obţinut şi importante
profituri materiale personale. A fugit din ţară pentru a scăpa de o
arestare iminentă sau, cel puţin, presupusă de el a fi iminentă.
După unii, Pacepa a fost încă de la început agent al KGB-ului
infiltrat la noi şi sprijinit de sovietici să urce treptele pånă la
nivelul cel mai înalt – parcurs impresionant pentru cel ce fusese
iniţial un ilustru necunoscut.
Agent-momeală al
KGB-ului „servit“ americanilor
Cånd KGB-ul a
considerat că agentul său a devenit o momeală destul de apetisantă
pentru americani, l-a aruncat în atenţia CIA, care l-a primit – „pe
nemestecate“ – cu braţele deschise şi cu toate onorurile acordate
transfugilor consideraţi importanţi. KGB-ul a realizat astfel o
dublă mare lovitură: pe de o parte, l-a torpilat serios pe
Ceauşescu, care stătea în gåt Moscovei, iar pe de altă parte, şi-a
infiltrat agentul în stomacul inamicului permanent, care l-a şi
înghiţit, dar nu ştim dacă l-a mestecat sau nu. Oricum, pentru KGB
era arhisuficientă şi realizarea primei lovituri, căci Ceauşescu
era în ochii săi un instrument periculos în måna Vestului, care îl
considera copilul minune al Europei de Est şi îl primea cu toate
onorurile. Or, Moscova dorea cu orice preţ compromiterea lui
Ceauşescu în ochii Occidentului, îndeosebi ai Americii.
Această ultimă
variantă are şi meritul de-a explica în mare măsură misterul
promovării excepţionale a lui Pacepa în ierarhia comunistă de la
Bucureşti, unde sovieticii aveau destui oameni de încredere apţi să
dea o månă de ajutor la infiltrarea unui agent important în
cercurile înalte ale puterii. Pentru că este greu de presupus că
americanii aveau în acel timp la Bucureşti suficiente şi competente
forţe pentru a-l ajuta pe fugar să urce într-un timp atåt de scurt
pe trepte atåt de înalte.
Ceausescu
a refuzat Bilderberg iar Gorbaciov i-a dat sărutul
morţii
Veteranul
serviciilor de informaţii externe a ţinut să adauge, cu privire la
„contribuţia“ lui Pacepa la lichidarea lui Ceauşescu, un detaliu,
care completează imaginea sfârşitului lui Ceauşescu, în contextul
în care se afirmă că la „procesul“ acestuia, din decembrie 1989, au
fost reluate întocmai pasaje din acuzele aduse de Pacepa.
„Rechizitoriul“ lui Pacepa, susţin chiar aplaudacii acestuia, din
familia Liiceanu, Hossu Longin, Tismăneanu, ar fi servit celor care
au plănuit scoaterea din scenă a lui Ceauşescu.
Ofiţerul afirmă
că „în 1971, înainte de constituirea oficială a Trilateralei în
1973, cineva care făcea parte şi din serviciile secrete şi era şi
membru al Grupului Bilderberg a încercat să-l racoleze pe
Ceauşescu. Reacţia lui Ceauşescu a fost categoric împotrivă. Dacă
ar fi fost de acord, soarta lui şi a României, poate, ar fi fost cu
totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar
de către Trilaterală“.
Stelian Andronic,
aflat la post la Amsterdam în anii ’70, este chiar ofiţerul care
l-a informat pe Nicolae Ceauşescu, în 1973, la vizita sa oficială
din Olanda, asupra existenţei societăţii secrete, care va deveni
peste ani celebră, aşa-numitul „Grup Bilderberg“, al cărui fondator
era chiar prinţul Bernard. Grupul se înfiinţase în secret, în 1954,
la hotelul Bilderberg din localitatea Oosterbeek, de långă oraşul
Arnhem. Sinteza realizată de ofiţer, în exemplar unic, cuprindea şi
declaraţia prinţului privind intenţia Grupului de a înfiinţa un
„Guvern Mondial“ până în anul 2000.
„Informaţiile
noastre au fost clare“, spune ofiţerul: „În ianuarie 1989,
reprezentanţii Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa –
Valery Giscard d’Estaing, şi Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au
întâlnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. După care Gorbaciov, la
ultima întâlnire cu Ceauşescu, în acelaşi an, i-a spus: «ne vedem
în decembrie… dacă ne mai vedem!»“.
LOVITURA DE STAT SOVIETICA CELEBRATA
ANUAL IN
ROMANIA CA "REVOLUTIE"
1 - Historic background:
Dupa vizita din China lui Mao-Tze-Dong, Nicolae
Ceausescu a inceput o campanie sustinuta de "indepartare" de patria
muma, U.R.S.S.. O schimbare de politica nu era deloc usoara, avand
in vedere ca marea majoritate a generalilor de securitate si armata
facusera "studii" in U.R.S.S. si vorbeau curent limba
rusa.
Nu trebuie uitat ca R.S.R. avea cel mai ridicat
procentaj de spioni sovietici, in special militari
(G.R.U.), pe cap de locuitor in lagarul
socialist...
Noua politica a fost insa foarte persistenta si, in anii 1980,
toate posturile de comanda erau in mana unor generali de incredere,
loiali "tovarasului si tovarasei".
Economia "socialista" nu mergea insa deloc si, atunci, a inceput o
campanie de vanzare masiva pe valuta catre Occident. Se vindeau in
special nemti, evrei si carne de porc...
La un moment dat, Marin Ceausescu i-a sugerat "tovarasului" ca ar
fi bine sa vanda sisteme de armament moderne sovietice unor parti
interesate, ca Statele Unite, de exemplu. Problema principala
era ca R.S.R. nu mai primea de mult ultimele tipuri de armament
sovietic, iar pentru cel existent in dotare aveau restrictii de
instrainare.
Excelenta carte a lui Liviu Valenas "Fabrica de spioni" relateaza
pe larg dificultatile unei tentative de vanzare a unui tanc T72
aflat in dotarea armatei R.S.R. Tratativele au continuat si au fost
terminate cu succes pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete
tactice aer-sol si sol-aer, pe care Nicolae Ceausescu le-a cumparat
de la bunul sau prieten Muammar Gaddafi si care ne-au fost livrate
pe coasta de Est, in schimbul a catorva zeci de milioane de dolari
depusi de C.I.A. intr-un cont cifrat la o banca
elvetiana.
Ghinionul lui Nicolae Ceausescu a fost ca
ultra-vigilentul G.R.U. l-a fotografiat pe fratele sau,
Marin Ceausescu, ajuns consilier la Ambasada R.S.R.
din Austria , intr-un meeting secret cu seful nostru de
statie C.I.A., din Viena, in vara anului 1987. Atunci a fost
pecetluita soarta familiei Ceausescu si a inceput proiectul
de lovitura de stat care nu a avut nimic in comun cu
miscarile populare anti-comuniste din Europa Orientala si Centrala
din anul 1989.
Sotii Ceausescu si Marin Ceausescu au fot condamnati la
moarte de catre G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din
principalele acuzatii la simulacrul penibil de proces judiciar al
sotilor Ceausescu din 23-25 Decembrie 1989 a fost ca au
vandut sisteme avansate de armament Statelor Unite, care i-a
platit prin intermediul unei banci elvetiene. Guvernul american a
incercat sa salveze viata lui Marin Ceausescu, dar echipa operativa
C.I.A. a sosit la ambasada romana din Viena in momentul in care
echipa GRU-Spetsnaz, care il spanzurase pe Marin Ceausescu in
subsolul ambasadei, tocmai parasea cladirea...
Gorbaciov a facut o investitie masiva de bani si
resurse umane pentru inlaturarea lui Ceausescu. A
inceput cu reactivarea "fosilelor" spionajului sovietic din
generatia lui Brucan, Iliescu si Walter Roman (fost agent
NKVD in Spania, in 1936, devenit "profesor de
marxism-leninism" la Politehnica din Bucuresti, unde am
studiat intre 1965 si 1970, dupa ce am iesit din inchisoare in
1964), precum si a "generatiei tinere" a lui Petre Roman si Gelu
Voican-Voiculescu.
Problema esentiala a lui Gorbaciov era ca "fosilele" nu
aveau acces la generatia curenta de comandanti ai
securitatii si armatei, care erau loiali familiei Ceausescu. Pe de
alta parte, "bascularea" securitatii si armatei de partea
guvernului sovietic era absolut esentiala, intrucat in R.S.R. nu
exista nici o societate civila sau culturala nationala, totul fiind
distrus de dictatura absoluta si tembelismul national
traditional.
Phase I - Operatia "Troika"
La sfarsitul lui iulie 1989 a fost infiintat un comandament central
la Kishinev (fost Chisinau) si au fot selectati aproape 15.000 de
ofiteri si subofiteri apartinand la trei servicii
diferite:
1 - Komitet
Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) - Committee for State Security
- Comitetul pentru Securitatea de Stat,
2 - Glavnoye
Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) -
Main Intelligence Directorate of the General Staff - Directiunea
Generala de Informatii a Marelui Stat Major,
3 - Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz)
- Force for Special Purposes - Forta Militara pentru Misiuni
Speciale, unitati subordonate fie la G.R.U., fie la K.G.B in 1989,
iar actualmente subordonate G.R.U. sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba
Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) - Federal Security Service of
the Russian Federation - Serviciul Federal de Securitate al
Federatiei Ruse.
Au fost formate circa 5.000 de echipe de trei
ofiteri sau subofiteri reprezentand cele trei
servicii, iar fiecare echipa a fost dotata cu un autoturism, marea
majoritate Lada, special prevazute cu compartimente pentru
ascunderea armamentului, munitiei si a
explozivilor.
Participantii au luat la Chisinau lectii speciale de limba
romana si geografia Romaniei, cu o durata de trei luni, in
diverse cazarmi ale orasului.
Incepand cu a doua jumatate a lunii Octombrie
1989, echipele Troika au fot introduse ca
"turisti" in Romania, in ritmul de circa 150 de
masini pe zi. Au fost trimise in majoritatea judetelor, dar
destinatiile prioritare au fost Timisoara si
Bucuresti.
Timisoara a fot
aleasa ca o buna candidata pentru "demonstratii populare
anti-Ceausescu", datorita apropierii relative de Europa de Vest si
datorita prezentei unui vechi "prieten" al G.R.U., pastorul
protestant Tokes.
Am citit cateva rapoarte trimise de un capitan KGB, care fusese
recrutat mai inainte si lucra pentru noi ca agent
dublu.
El descrie in detaliu actiunile din Calea
Girocului si de la resedinta lui Tokes. La un moment
dat, in seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul KGB - care era
comandant operativ al "operatiei Tokes" - a cerut sa se faca
"numarul", adica identificarea tuturor protestatarilor din jurul
locuintei lui Tokes. "Si ne-am alarmat, fiindca noi (echipele
Troika) eram peste 80% din participanti. Noroc ca a
doua zi a venit ordinul sa ne deplasam
la Bucuresti..."
Actiunea importanta era acum la Bucuresti, unde 2 generali
sovietici si un numar de ofiteri superiori KGB ori
GRU, care toti vorbeau "moldovineste", au dus tratative
timp de aproape doua saptamani cu diversi generali
romani de securitate si armata pentru a asigura
"bascularea" ...
Echipa sovietica de negociatori era in contact radio
quasi-permanent cu comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei
au prezentat ultima propunere a lui Gorbaciov pe 17 Decembrie 1989,
care promitea in mod solemn ca nici un salariat al
Ministerului de Interne sau al Ministerului Fortelor Armate nu va
fi concediat, arestat sau judecat, si ca toti acesti salariati vor
fi promovati in masa si salariile le vor fi marite
corespunzator...
Propunerea a fost acceptata de aproape toti conducatorii
securitatii si ai armatei, la 20 Decembrie
1989.
Singura exceptie a fost un
general de armata care era ministru; el a refuzat si a fost imediat
"sinucis" de "negociatori". Generalii care acceptasera
propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceausescu sa organizeze
faimoasa "adunare populara" din 22 Decembrie
1989.
Mi s-a parut deosebit de interesant faptul ca toate
aceste negocieri cu conducatorii securitatii si
armatei au fost purtate exclusiv de catre militarii sovietici care
nu au implicat, evident din motive de securitate, echipa de spioni
civili destinati fazei urmatoare, operatia
"Flanela".
E foarte probabil ca marea majoritate a securistilor care au
executat lovitura de stat sovietica nu au stiut
cine sunt noii conducatori politici ai Romaniei pana cand i-au
vazut pe "flanelisti" defiland pe ecranele
televizoarelor...
Phase II - Operatia "Flanela"
Ziua de 22 Decembrie 1989 a inceput inainte de ora 7 dimineata
pentru trei agenti operativi C.I.A. care lucrau in
cadrul Ambasadei Americane la Bucuresti. Erau imbracati "romaneste"
si au ajuns devreme in Piata Palatului, asa ca au asistat la toate
fazele faimosului meeting.
Au vazut cum s-a construit "dreptunghiul" si "razele",
care erau o procedura standard la toate meetingurile publice ale
lui Ceausescu. "Dreptunghiul" era constituit din circa 200 de
securisti masati sub balconul de la care urma sa vorbeasca
Ceausescu. De la "dreptunghi" plecau "razele", constituite din cate
doi (uneori trei) securisti, umar la umar, mergand spre exterior.
Intre aceste "raze" erau apoi plasate grupurile de muncitori si
alti membri de partid, adusi cu autobuzele.
Aceasta descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veti vedea
ca este foarte importanta pentru meetingul din 22 Decembrie
1989.
Cand Ceausescu a ajuns la
punctul in care a facut o
pauza, securitatea a pus la difuzoare o
inregistrare a unor rafale de mitraliera. Am vazut filmul
meetingului si vad si acum privirea speriata a lui Ceausescu care
nu intelegea ce se intampla. Emil Bobu intra pe balcon, in spatele
lui, si-i spune: " E SECU !". In momentul
acela, Ceausescu a inteles ca securitatea a trecut de
partea sovieticilor si ca partida era
pierduta.
Acesta este momentul in care niste "tineri curajosi" au
inceput sa alerge prin multime strigand: "Jos Ceausescu! Jos cu
dictatorul".
Oamenii nostri de
la Ambasada Americana au remarcat imediat ca acesti "tineri
curajosi" nu alergau de la periferia masei de oameni catre centru.
Ei alergau intotdeuna dinspre "dreptunghi" spre
periferie, si ALERGAU NUMAI PRIN "RAZELE" DE
SECURISTI, unde evident se simteau in siguranta. Era clar ca
erau toti securisti...
Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general
cunoscuta, asa ca n-am sa insist asupra ei...
Vreau insa sa relatez un eveniment amuzant, raportat de un
informator din Tulcea. La 21 Decembrie 1989, Petre
Roman era in Delta Dunarii, la vanatoare de mistreti.
Incepand de la 10 dimineata, toti cei care lucrau la Comitetul
judetean de partid din Tulcea au fot mobilizati sa-l
gaseasca pe Petre Roman, pe care-l cauta la telefon cu
insistenta "cineva" de la Bucuresti. L-au gasit, in fine, in jurul
pranzului si convorbirea telefonica a fost foarte
scurta:
- "Da,
tovarasu!
- "BAI
PETRICA, FLANELA E MAINE!"
- "Am inteles, tovarasu!"...
Dupa care "Petrica" se dadea de ceasul mortii sa ajunga in
Bucuresti in aceeasi seara, fiindca altfel se facea "revolutia"
fara el...
A doua zi, dupa masa, a inceput defilarea la televizor a
"flanelistilor", tovarasi cu pulovere si flanele, dar
fara sacouri sau costume de haine, care a durat mai bine de doua
saptamani.
Securitatea lor personala era asigurata de echipele
Troika, care s-au ocupat, de asemenea, de organizarea fazei
urmatoare a loviturii de stat...
Phase III - "Teroristii"
De indata ce caderea lui Ceausescu a devenit cunoscuta, o multime
de oameni de buna credinta, informati asupra evenimentelor din
celelalte tari din Europa de Est, au crezut ca totul s-a
schimbat si ca au devenit peste noapte
"LIBERI".
Aceasta era o problema majora pentru securitatea
care trecuse de partea sovieticilor, cu conditia de a-si
mentine puterea intacta.
Ei trebuiau sa arate "prostimii" ca nu s-a schimbat nimic si
ca FRICA, nu libertatea, este baza noii
"societati".
S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza
denumita "Teroristii", care a inceput chiar in
seara de 22 Decembrie 1989.
Unitatile USLA au inceput sa joace, prin
rotatie, rolul de "teroristi" si de
"anti-teroristi". Aceiasi militari de securitate erau o
noapte "teroristi" si noaptea urmatoare
"anti-teroristi".
Aceasta faza a durat cateva saptamani si s-a
soldat cu sute de morti, oameni
nevinovati impuscati in strada. De multe ori, mortii
erau transportati de la o strada la alta, ca sa se
propage teroare in toate cartierele.
Daca fazele
anterioare, Troika si Flanela, au
fost executate ireprosabil, faza Teroristii nu a dat in
totalitate efectele scontate. O multime de oameni de buna credinta
credeau ca sunt intr-adevar liberi si se comportau ca atare,
infiintand sau reinfiintand vechi partide si organizatii
politice.
In plus, directia afacerilor religioase din securitate era complet
blocata pentru un motiv foarte simplu:
asa-zisul "Patriarh al Bisericii
Ortodoxe" (Teoctist-Anticrist, cum ii strigasera in fata
credinciosii in Decembrie 1989), care se spune ca avea grad
degeneral de securitate, a crezut cu adevarat ca a sosit
momentul sa dea socoteala pentru toate crimele comise de conducerea
securista a bisericii romane in ultimii 41 de ani, si s-a
retras la o manastire, refuzand sa mai "conduca" Biserica
Ortodoxa.
In 1948 Gheorghiu-Dej si Ana Pauker au numit "Patriarh" pe un preot
de tara din Oltenia, care petrecuse doi ani de inchisoare in
lagarul de la Targul Jiu, unde Gheorghiu-Dej era de asemenea
internat. Preotul Marina fusese condamnat pentru complicitate cu o
banda de hoti de cai.
Imediat dupa "hirotonisire", Justinian Marina a participat
la distrugerea Bisericii Greco-Catolice din
Romania . Toti episcopii greco-catolici au fost
arestati, condamnati si au murit in inchisoare ca adevarati
martiri ai credintei. Mii de preoti greco-catolici de toate
varstele au fost de asemnea arestati si condamnati la 15-20 de ani
de inchisoare.
Am cunoscut in inchisoare, in perioada 1959-1964, cateva zeci de
preoti Greco-Catolici care supravietuisera din 1948. Am toata
admiratia pentru acesti preoti adevarati, martiri ai
credintei, care isi continuau vocatia de preoti in
conditiile de exterminare din inchisoare. Un exemplu: parintele
Crisan, var al excelentului profesor de matematici Iacob Crisan,
care mi-a fost profesor 4 ani la Liceul Matei Basarab din
Bucuresti. Dumnezeu sa-i ierte si sa-i
odihneasca!
Toate proprietatile Bisericii Greco-Catolice din Romania ,
incluzand peste 2500 de biserici si alte cladiri, au fost
confiscate si trecute in patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane,
"condusa" de Justinian Marina.
Faptul ca securitatea comunista controla conducerea
Bisericii Ortodoxe nu insemna ca preotii si monahii
trecusera in serviciul Satanei. In primavara anului 1958, Justinian
Marina a ordonat tuturor preotilor si monahilor
Bisericii Ortodoxe sa semneze angajamente cu organele
securitatii locale ca vor informa asupra oricaror fapte
sau intentii de a actiona impotriva guvernului comunist,
MARTURISITE IN TAINA SPOVEDANIEI.
Spre cinstea lor vesnica, mii de preoti ortodocsi AU
REFUZAT sa semneze aceste angajamente cu Satana... Ei au
fost toti arestati si condamnati intre 10 si 20 de
ani de inchisoare.
Am intalnit sute de preoti ortodocsi intre 1959-1964. Numai in
lagarul Gradina de la Piatra Frecatei, in Balta Braile,
erau 3 "brigazi" de preoti (150 de
persoane).
"Cum sa tradez eu sfanta taina a spovedaniei? Inseamna ca nu mai
sunt preot!", imi spunea cu lacrimi in ochi un preot batran, trecut
de 75 de ani, care a si murit cateva luni mai tarziu... Dumnezeu
sa-i ierte si sa-i odihneasca pe acesti martiri ai credintei si ai
neamului romanesc, care au impartasit soarta miilor de preoti
Greco-Catolici si Romano-Catolici...
Mai tarziu, cand Ceausescu a inceput constructiile
faraonice, sute de biserici au fost
daramate, fara ca conducerea securista a Bisericii
Ortodoxe Romane sa protesteze in vreun fel...
Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii
Ortodoxe Romane si motivul pentru
care Teoctist-Anticrist credea ca a sosit ora
judecatii pana in prima saptamana a lunii Aprilie 1990, cand
securitatea l-a convins, in fine, ca nimic nu s-a
schimbat si i-a promis solemn ca va putea sa pastreze toate
proprietatile furate de la Biserica
Greco-Catolica.
ROMANIA ESTE SINGURA TARA DIN EUROPA IN CARE PROPRIETATILE
BISERICII GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR
LEGALI, spre deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia, Ucraina
, Bulgaria , Serbia , Croatia
si Slovenia .
In perioada Ianuarie-Aprilie 1990, toti salariatii Ministerului de
Interne si ai Ministerului Fortelor Armate au
fost avansati in grad si salariile li s-au marit
in mod corespunzator.
De exemplu, seful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti,
care in 1959 era capitanul Pruna Liviu, si care ajunsese in 1989
general-maior, a fost avansat direct general-colonel si numit de
Iliescu sef al Justitiei Militare din Romania "post-revolutionara".
Faptul ca el condamnase in August 1959 la 225 de ani de
inchisoare pe cei 12 membri ai organizatiei Frontul Eliberarii
Nationale, de la Liceul Matei Basarab, a fost desigur ceva minor,
comparativ cu cele cateva zeci de condamnari la moarte pe care le-a
"pronuntat" in perioada 1958-1959.
Intre timp, "turistii" din operatia
Troika s-au intors progresiv acasa in U.R.S.S., pana in
Mai 1990, dar situatia politica in Romania continua sa fie critica,
cu toate eforturile securitatii de a "cultiva" frica si
teroarea.
Phase IV - "Mineriada"
Astfel, "conducerea post-revolutionara" a hotarat sa organizeze o
varianta romana a "revolutiei culturale" a lui
Mao-Tze-Dong si a mobilizat importante resurse financiare si umane
care au asigurat "succesul stralucit" al MINERIADEI din
Iunie 1990.
Au dezlantuit salbaticia fara precedent a
lumpen-proletariatului impotriva "dusmanilor poporului". Mii de
oameni au fost batuti si maltratati, sute de oameni au murit sau au
fost schiloditi pe viata.
Scopul era unul singur, si anume sa impuna frica si teroarea fara
de care securitatea nu putea functiona.
Si au avut un
succes deplin care a asigurat rolul dominant al securitatii pana in
ziua de astazi.
"Tovarasi minieri, va multumesc!", dixit
criminalul Iliescu.
Stiati ca efectivele fortelor de securitate in Romania (Serviciul
Roman de Informatii, Serviciul Informatii Externe, Serviciul de
Protectie si Paza si alte cateva mai mici) au crescut cu peste 10%
intre 1989 si 2010? Au crescut foarte mult si capacitatile
tehnologice ale securitatii, care in 2011 inregistreaza
"TOATE CONVORBIRILE TELEFONICE" si filmeaza toate intalnirile
"suspecte".
Cei care traiesc in Romania stiu ca TOATE ACTIVITATILE ECONOMICE,
PROFESIONALE , CULTURALE si POLITICE sunt controlate de oamenii
securitatii "post-revolutionare". Ei incurajeaza coruptia
si furtul la toate nivelurile, pentru ca toti cei care fac un
ban trebuie sa-si dea obolul la
securitate.
Comparati situatia securitatii din Romania cu fosta Cehoslovacie,
unde securistii au fost linsati pe strada in 1989,
adresele lor fiind publicate la toate oficiile de posta. Sau
cu Germania de Est, unde li s-a interzis
securistilor sa intre in cladirile unde lucrau. Sau cu
Bulgaria, unde TOTI salariatii securitatii, de la ministru pana la
gardian, au fost DEMISI INTR-O SINGURA ZI (24
DE ORE ).
QUO VADIS ROMANIA ?
Michael Olteanu, M.S.(Master of Sciences) Presedinte al Frontului
Eliberarii Nationale in 1956-1959 "Bandit Contrarevolutionar",
detinut politic intre 1959 si 1964 Absolvent al Institutului
Politehnic Bucuresti, Inginer de Calculatoare Electronice in 1970
Systems Engineer at Electronic Data Systems in San Francisco,
1976-1984 Senior Vice President of Network Engineering at Wells
Fargo Bank in San Francisco, 1984-2004
TRAIASCA ROMANIA CAPITALISTA
!
La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe
de 11
miliarde USD, fiind dependentă de Fondul Monetar
Internaţional,care,
în înţelegere cu miliardarul George Soros, despre a
cărui implicare
în evenimentele din decembrie 1989 voi vorbi ulterior,
a planificat,
o serie de operaţiuni speculative dezastruoase
pentru România.
După aceste operaţiuni speculative, ţara noastră ar fi urmat să
intre în
blocaj financiar şi încetare de plăţi. Numai că Nicolae Ceauşescu
a luat
FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să
facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen,
România nemaintrând
în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI.
Soros reuşind
ulterior să dea un „tun" de 1,1 miliarde de lire sterline
prin intermediul
bursei din Londra. Chiar şi aşa FMI-ul a impus
României
penalizări pentru plăţi anticipate. Din cauza FMI-ului dirijat de
SUA, care
cerea achitarea datoriei României cu o dobândă triplată,
mare parte
din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să
ia calea
exportului, creând deja cunoscutele cozi la
produsele alimentare.
Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a
fost distribuită
pe cartelă. Aşa se face că, începând din 1987, SUA
au dezlănţuit
o campanie intense de diabolizare a lui Ceauşescu
prin intermediul
presei occidentale.
Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat
în premieră
zvonul fals că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al
lui Ceauşescu.
În martie 1989, când Ceauşescu reuşise să
ramburseze integral
datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD
depuşi în
bănci şi creanţe de 7-8 miliarde USD. La această sumă s-ar
fi adăugat
şi exporturile României din 1989 care au fost de
6 miliarde
USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de
la
revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde
USD.
De ce s-au „volatilizat" aceşti bani? N-are rost să
mai explic.
Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în
serviciile de
informaţii şi în Parchete vreun român patriot (sau în
conducerea ţării),
am fi aflat până acum.
Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la
flotila prezidenţială
de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care
a executat
un transport special, cu destinaţia Teheran. Şi
că avionul
ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24
t. Într-adevăr,
avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că
s-a întors
gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale
şi explicaţia
poate fi una extrem de simplă.
Ceauşescu descoperise
încă din 1987 că România avea în propria ogradă
toate „comorile"
care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi
mai
mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă
acestui organism.
Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul
şi
Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi
mici, destinate
ţărilor în curs de dezvoltare. Banca în cauză se numea
BRCE (Banca
Română de Comerț Exterior) prin intermediul
căreia, întreprinderile
de comerț exterior ale României
derulaseră operaţiunile
de aport valutar special, de pe urma cărora a
fost rambursată
datoria externă a ţării noastre.
FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi,
condiţionate de
ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate,
datorită rezervei
de 2.996 tone de aur, de care dispunea.
Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse
pe calculator
în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni
şi Foraje
„Geofizica" din anul 1971 şi erau permanent
actualizate, aşa
că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până
în 1987
circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone
aur, adică
de trei ori cât se exploatase până
atunci şi
care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde
euro.
Numai că pe lângă
aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint
şi metalele
rare, extrem de valoroase precum arseniu,
galiu, germaniu,
molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult
pe acestea
întrucât ele sunt evaluate azi la alte 100 miliarde de
euro.
În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate
de americani
şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz
abia începeau
să apară pe piaţă. Video
playerele/recorderele, camerele
de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au
la bază
microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă
sunt metalele
rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele
din Munţii
Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş,
Bucium,
Brad şi Săcărâmb).
După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de
telefonie mobilă
precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale
rare din
Africa Centrală şi Australia, deşi
România era
mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de
calculatoare şi
telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese
deja loc
scurt-circuitul din decembrie 1989. Chiar şi aşa,
Ceauşescu prevăzuse
această dezvoltare şi construise împreună cu
concernul
american Texas Instruments, o întreagă platform industrială
dedicată electronicii,
numită IPRS Băneasa, lăsând-o
moştenire românilor. Care cu o minimă investiţie, ar
fi permis
României să producă şi să deţină calculatore, telefoane
mobile, reţele
proprii de internet şi de telefonie. Numai
că imediat
după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a
fi transformată
în investiţie imobiliară.
Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto"
SIE, generalul
Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care
a lucrat
ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și
la Întreprinderea
de Metale Rare din București -IMRB
(1985-1990), îndeplinind
din 1987 funcţia de CI-st al IMRB?
Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil
Constantinescu, cel
care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în
România, închizând
jumătate din exploatările miniere?
Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale,
Dorin Marian
şi el geolog de meserie?
Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi
Nicolae Văcăroiu,
proveniţi din Consiliul Planificării economice de
dinainte de
1989?
Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR, nici Traian
Băsescu, marinar
,,cu ochi albaştri"?
Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un
plan de
extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca
pentru investiţii
în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un
flux neîntrerupt
de finanţare, acoperit în aur.
Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol
să extragă
la greu aur şi metale rare româneşti, care să-I asigure
un fond
anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care
România să-l
ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital
de peste
10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de
obiective economice
şi de infrastructură în afara graniţelor, cu
proiecte concepute
de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită
din muncitori
şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate
şi produse
în România. Unde? În
primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia
de Sud-Est,
în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa
şi Orientul
Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică
exact ceea
ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau
cu
mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde
de euro.
Trebuie să recunosc că acest plan, conceput de mintea nu prea
şcolită a
lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit
de recunoştinţă,
din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate
fi numit
Testamentul lui Ceauşescu.
Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara"
respectivă, după
asasinarea lui Ceauşescu.
BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex,
a ajuns
în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit
cu credite
nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri
ai nomenclaturii
postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi
chiar suspecţi
de terorismul practicat după Lovitura de Palat din
22 decembrie
1989. Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a
fuzionat prin
absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea
din
2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a
obligat poporul
roman să plătească suma de 3,75 miliarde euro către
Erstebank, din
Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex. Cum
din privatizarea
BCR românii au încasat de la austrieci numai
2,25 miliarde
euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde
euro.
Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din
greşeală vreun
om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin
cap să
aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci
îi lipsea
una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca
românească.
Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul
de guvernator
al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu.
Cel care
a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul
de Economie
Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare
a participării
la cursuri organizate în SUA. În perioada
ianuarie-septembrie 1990, Isărescu a funcţionat
ca reprezentant
comercial al ambasadei României la
Washington.
În anul 2002,
bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume,
a decretat
că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare
(recunoscut pe
plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai
încadrează în
standardele internaţionale. Prin aceasta, România pierdea
dreptul la
utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe
ingourile
de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea,
concentraţia, denumirea
producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a
fost astfel
interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur,
iar BNR
avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face
niciodată depozite
de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a făcut
ca
într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document
secret, datat
25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie
coincidenţă, din
ordinal guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos
din ţară
20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania.
În perioada
2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu,
două treimi
din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică
61,2 tone,
au ajuns să fie depozitate în bănci din afara
graniţelor,
lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput
de Ceauşescu.
Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la
propriul aur
şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor,
Radu Berceanu,
licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare
nr. 47/1999,
este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt
şi azi
secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold
Corporation,
avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş. De atunci, statul român
nu a
mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce
Agenţia Naţională
pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt
firme
străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi
metalele rare
româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile
geologice
realizate pe vremea lui Ceauşescu. Legea minelor, a fost
modificată astfel,
încât România să primească din partea companiilor străine
care exploatează
resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din
tot
ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru
aur este
de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput
de Ceauşescu
pentru pravieţuirea României a fost deja
vândută.
THE END OF
ROUMANIA
STRICT SECRET | In
22 noiembrie 1968, ora 4 dimineata, se pregatea invazia URSS asupra
Romaniei. Ce a facut Ceausescu
Cei care acum
au cel putin 55-60 de ani isi pot aminti ca in 1968, in noiembrie,
noaptea, treceau prin Bucuresti spre granita de est a Romaniei,
trupe, tancuri si alte utilaje de tehnica militara. Lumea era
speriata, nu se stia prea mare lucru, erau banuieli…logice.
Comasarea intregii armate romane la granita de est insemna doar
pregatirea de ceva neplacut: un razboi, o invazie a sovieticilor.
Mai toti fusesera speriati de gestul lui Ceausescu de a se opune
URSS-ului in problema invadarii Cehoslovaciei. Se temeau de
represalii dure. Serviciile noastre cunosteau si data
precisa: 22 noiembrie, ora 4 dimineata. Despre ce e vorba mai
exact?
In August 1968
rusii au lansat operatiunea “Dunarea”, mai exact invadarea
Cehoslovaciei. Este bine-cunoscuta interventia lui Ceausescu de la
vremea respectiva, discursul lui din 21 August – aplaudat de
occident pentru tupeul nesabuit. Interesante sunt cateva
rapoarte informative ale CIA-ului facute public (relativ) recent
(2001), privind posibila invadare a Romaniei de catre rusi 3 luni
mai tarziu, in ziua de 22 Noiembrie 1968. Agentii operativi
raportau (din fericire) doar zvonuri privind o invazie de
aproximativ 150.00 de militari.
Unul din
comentariile raportului spune: “Sovieticii probabil isi permit sa
joace un joc al asteptarii cu romanii ca sa vada daca acestia au
tras vreo invatatura din invadarea Cehoslovaciei…si daca or sa fie
vizibil cooperanti in afacerile Pactului de la
Varsovia.”
Unul
din putinele lucruri pe care le-a putut face Ceausescu la vremea
respectiva, pentru a contracara invazia, a fost sa infiinteze
Garzile Patriotice – cu bastile alea urate. Rusii nu ne-au mai
atacat, drept care garzile au plecat la strans
cartofi.
Odata cu
instalarea la putere a lui Nicolae Ceausescu, politica de autonomie
a Securitatii romanesti fata de serviciile secrete sovietice a
inceput sa se manifeste din plin. In primavara anului 1965 au fost
„demascati“ cativa ofiteri, din randurile Armatei Romane cu
activitate in slujba serviciilor de spionaj sovietice,
punandu-li-se in vedere sa intrerupa orice
legatura.
Dupa
cum noteaza dr. Cristian Troncota, specialist in istoria
serviciilor de informatii romane, „momentele de incordare, chiar de
adversitate, intre Securitatea romana si institutiile similare
sovietice s-au intensificat in contextul evenimentelor de la Praga,
din 1968“.
Generalul (r)
Neagu Cosma, Directia de Informatii Externe (DIE), a obtinut prin
intermediul unui ofiter polonez – aflat in contact cu colonelul Ion
Bichel – informatia ca Brejnev personal, impreuna cu Andropov,
seful KGB, si comandantii Armatei Rosii au pregatit o invazie in
Cehoslovacia, Romania si Iugoslavia. Date ulterioare aduse la
cunostinta lui Ion Stanescu, presedintele Consiliului Securitatii
Statului, au aratat ca aceasta actiune se datora nemultumirii
Kremlinului fata de politica lui Dubcek, Ceausescu si Tito. Un
colectiv restrans din Statul Major al Comandamentului Tratatului de
la Varsovia lucra la elaborarea planului in detaliu. Din acel
colectiv facea parte si ofiterul polonez, ceea ce inseamna ca era
bine informat. Invazia trebuia sa se desfasoare in etape, mai intai
Cehoslovacia, dupa care, la intervale de doua-trei saptamani, urmau
Romania si Iugoslavia.
Initial, Nicolae Ceausescu nu a luat in serios
rapoartele Securitatii, iar Ion Stanescu l-a auzind spunand,
textual: „Informatiile pot fi adevarate numai daca Brejnev e nebun!
Numai un nebun, un descreierat ar face asa ceva; mai trimiteti-l pe
omul vostru sa adanceasca informatia“.
Pe 5
august 1968, Securitatea intocmea nota-sinteza nr. 148 „privind
unele actiuni ostile intreprinse de autoritatile sovietice
impotriva R.S. Romania“. Documentul arata ca, dincolo de
informatiile culese, serviciile secrete trimisesera pe teritoriul
Romaniei si dirijasera spre ambasadele romanesti din tarile
socialiste, sub diverse acoperiri, indeosebi ca turisti, agenti
bine instruiti si cu sarcini operative precise.
S-au fotocopiat
si s-au ascuns arhivele!
Imediat dupa celebrul miting din 21 august 1968
din fata sediului CC al PCR, au fost luate masuri rapide.
Securitatea a fost pusa in stare de alarma, iar in centrele
directiilor de Securitate s-au ridicat bariere din saci cu nisip la
ferestre si la usile de acces, punctele intarite fiind prevazute cu
guri de foc si rezerve de munitie. In conceptia lui Ceausescu, in
cazul unui razboi, Securitatea trebuia sa organizeze, prin aparatul
informativ, un razboi de partizani. S-au studiat atat varianta
evacuarii lui Ceausescu in China, cat si varianta cailor rutiere de
la sud de Carpati, pentru o deplasare sigura si
rapida.
Spionii sovietici ies din
umbra
Planul de invadare
a Romaniei a fost cat se poate de real, Oficiul Arhivelor Publice
din Marea Britanie dezvaluind in anul 2000 ca, in septembrie 1968,
serviciile secrete britanice si olandeze reusisera sa afle detalii
ale planului de invadare a Romaniei. Potrivit acestui plan, trupele
sovietice, ungare si poloneze urmau sa invadeze Romania pe 22
noiembrie, ora 4.00 dimineata. Ministrul de externe britanic,
Michael Steward, a transmis la Bucuresti in ziua de 21 noiembrie un
telex cu urmatorul continut: „Am analizat informatiile de ultima
ora si am ajuns la concluzia ca rusii pregatesc in cel mai scurt
timp o actiune militara impotriva Romaniei“. Totalul efectivelor
trupelor de invazie urma sa se ridice la 150.000 de
militari.
In vara anului 1968, reteaua sovietica din
Romania a fost pusa la munca. Cu aceasta ocazie, Securitatea l-a
identificat pe generalul Ion Serb drept agent GRU (serviciul de
informatii militar sovietic). Generalul Serb, comandant al Armatei
a 2-a Bucuresti, a fost surprins de contrainformatiile militare
romane in timp ce le oferea agentilor sovietici planurile de
dislocare a fortelor militare din Moldova, aplicatii militare si
tipurile de armament, altele decat cele din Tratatul de la
Varsovia, procurate de Armata Romana. Tot in 1968 „au cazut“ alte
doua cartite GRU, generalii Floca Arhip si Vasile
Petrut.
Operatiunea „Dnester“ contra UM
011
URSS nu a invadat Romania, dar nu a renuntat la
incercarea de a-l detrona pe Ceausescu printr-o interventie
militara. La ordinul lui Brejnev, dupa cum sustine generalul Ion
Mihai Pacepa, serviciile secrete au elaborat inca din iulie 1969
operatiunea „Nistru“ („Dnestr“). Aceasta viza aducerea la
conducerea Romaniei a unui membru PCR loial
URSS.
Ca operatiunea
„Nistru“ a fost cat se poate de reala ne-o demonstreaza si
istoricul Alex Mihai Stoenescu, in ultima sa carte, „Romania
postcomunista 1989- 1991“ – Editura RAO, 2008: „O prima aripa era
cea militara, avandu-l in frunte pe generalul (r) Nicolae Militaru,
si care isi gasea originea in complotul organizat de GRU incepand
cu anul 1969 (operatiunea „Nistru“). Aceasta aripa viza o
rasturnare a lui Ceausescu printr-un puci organizat la nivelul unor
comandanti activi sau in rezerva din armata si al unor fosti
lucratori din Securitate, sub coordonarea agenturii militare
sovietice din Romania. Rezervele aratate de Ion Iliescu in privinta
suprimarii lui Ceausescu au condus la initiativa grupului militar
de a-l contacta pe omul de afaceri de origine romana Ion Ratiu, in
Anglia, sub titulatura de Frontul Militar Roman (FMR), cu scopul de
a le furniza armament si munitie cu efect
tranchilizant.
Lipsa de rezultate il determina pe Nicolae
Militaru sa caute contactarea directa a reprezentantilor oficiali
ai URSS acreditati in Romania, fapt ce se va petrece la Consulatul
sovietic de la Constanta“, dezvaluie Alex Mihai Stoenescu. Si
istoricul Dennis Deletant certifica existenta planului „Nistru“, in
cartea sa „Ceausescu and the Securitate“.
Colonelul in
rezerva Ioan Rusan, fost sef al Compartimentului anti-STASI din UM
0110, dezvaluia, intr-un interviu acordat istoricului Alex Mihai
Stoenescu, ca stia la ce sa se astepte. „Rusii voiau sa ne termine.
Va explic. In 1968, cand au intrat rusii in Cehoslovacia, i-au luat
pe toti ofiterii de la UM 0110 al lor, serviciul cehoslovac
anti-KGB, i-au pus cu fata la fisete si i-au impuscat in ceafa.
Asta ne astepta si pe noi, ca noi aveam toata schema de spionaj
sovietica din Romania si le stiam retelele. Ei nu puteau
supravietui cu retelele in Romania democratica infiltrate in viata
politica, in stat si noi sa stim cine sunt. Au gasit fisetele
goale. Asa am scapat. (…) Dosarele noastre contineau probe asupra
legaturilor cu spionajul sovietic, asta era problema, nu numele
spionilor romani, cat legaturile lor cu spionii sovietici, cu nume,
functii, asta ii interesa cel mai mult“.
PLAN
Cinci puncte ale operatiunii „Nistru“
- 1)
preluarea conducerii Armatei si Securitatii de catre un inalt
ofiter roman recrutat de organele sovietice;
- 2)
crearea unui Front al Salvarii Nationale – care figura si in
planurile Kremlinului pentru instalarea de guverne prosovietice in
Grecia si Spania;
- 3)
atragerea simpatiei internationale prin lansarea zvonului ca zeci
de mii de oameni au fost ucisi de teroristi straini, veniti in
ajutorul lui Ceausescu;
- 4)
informarea permanenta a Moscovei asupra stadiului loviturii de
stat;
- 5)
solicitarea interventiei militare a URSS, in cazul in care succesul
loviturii de stat ar fi fost periclitat.
Gen.Mircea
Chelaru: Noi nu mai avem suveranitate demult. Dumnezeul meu e
poporul roman... iar icoana mea este Romania.
Mircea Chelaru (n. 3 iulie 1949, comuna Rediu,
judetul Iasi) este un general si om politic roman, care a
indeplinit functia de sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane
(15 februarie - 31 octombrie 2000).
"Suntem intr-o societate cu o democratie de
vitrina. A falsului democratic. Adica o tara a prostitutiei.
Functiile statului au fost confiscate de puterea politica de 20 de
ani. Pauperizarea poporului este evidenta. Orice natiune are
anticorpii interiori corecti. Cine sunt acesti anticorpi ? Puterea
poporului. Intelectocultistii sunt santajabili, parte activa,
nehamesita, apucatoare a bunurilor poporului. Aceasta democratie de
vitrina, populista, a produs dezenergizarea poporului. Mi se pare
mai grav ceea ce a facut Patapievici, decat ce a facut Basescu. El
a dat-o la-ntors. Nu are in spate o clasa politica sanatoasa.
Pitagora a definit " Legile morale si politice.
"
"Taie unghiile poporului,
dar nu-i spala capul cu propria-i
urina."
Eu, Mircea Chelaru, ma-ntreb:
...
Cu ce o fi gresit poporul meu pentru a fi
injosit ? Euforismul de cabinet isi da astazi marimea goliciunii.
In 1997, politicienii au facut frumos in fata celor care i-au ales
pentru a-si satisface propriile interese.
Noi nu mai avem suveranitate demult.
Politicienii au facut legea in genunchi. Iata de ce
vreau sa spun raspicat si foarte ferm: Nu Europa
si institutiile sale ne-au absorbit. Suveranitatea a fost pusa pe
tejgheade catre cei care ne-au condus. Ciocoii nu au noblete. Sunt
primitivi, dpdv al valorii spirituale. Ei mimeaza
spiritualitatea.
Razboiul politic trebuie facut cu mare stiinta,
cu o mare determinare. Lumea e o imagine, o acoperim cu vorbe,
neuronii vibreaza, sinapsele se aprind, respira profund, la
culcare, si maine o luam de la inceput. Natiunea mea este o natiune
cu mental afectat.Eu nu mi-am trait tineretea la discoteci. Noi,
militarii, am trait intr-o lume asumata si nu cer socoteala
nimanui pentru asta. Constitutia da reguli guvernamentale. Cine
raspunde pentru incalcarea Constitutiei ? Nu am cum sa cheltui mai
mult decat castig ! Daca am terminat banii, renunt la serbarea
zilei de nastere. De ce, matale, Guvern de 20 de ani, ai in mana un
stat neproductiv. Petromul n-a mers, dar, dintr-o data, OMV-ul ne
ia intreaga structura de proprietate si este productiv. Ne conduc
cei fara permis de conducere. La romani este si acest sincretism
pagubos, complacerea cu anumite situatii. Huzurul fara munca, mai
devreme sau mai tarziu, vine si nota de
plata.
Romania a ajuns o societate
canibala. O natiune care nu produce, care nu se regeneraza,
care renunta la identitate, dispare. "
Urmeaza....stiti voi
ce....!!!
Fantastic ! Ce i-a spus
Merkel lui Ponta
" In unele privinte Ceausescu
este de regretat...."
De ce s-a
dus Ponta la Berlin? Ce a avut sa-i comunice Angela Merkel
politicianului roman?
Surse din zona serviciilor secrete ne sugereaza
lucruri care ne fac pielea de gaina. E foarte adevarat ca
majoritatea premierilor romani din ultimii ani au fost chemati la
Berlin, insa atunci pentru diverse afaceri "marunte". Atat Boc, cat
si Tariceanu de doua ori, au fost chemati de catre Merkel
pentru a primi diverse instructiuni.
De asta data,
Ponta a stat la o intalnire formala, in biroul cancelarului German
in spatele usilor inchise doar 7 minute. 7 minute in care i s-a
comunicat ceva. Conform relatarilor oficiale, discutia lui Ponta cu
Merkel a durat doar 4 minute, insa martorii oculari spun ca 7
minute. Mai trebuie amintit ca Ponta a fost primit neobisnuit de
protocolar, cu garda de onoare si tot dichisul specific vizitelor
la nivel inalt.
Dupa intalnirea formala, a urmat un dineu oferit
de Angela Merkel in contextul vizitei premierului roman. Dineul a
inceput asa cum era programat la orele 19:30, urmand ca acesta sa
dureze pana la 20:45, insa s-a prelungit cu aproape o ora.
Premierul roman si cel german au discutat tete-a-tete pe
terasa, intre 4 ochi aproximativ 30 min. Apoi, cei doi s-au intors
in sala dineului si au luat loc alaturi de
consilieri.
Mai trebuie spus
ca dineul a fost de fapt un work diner, intrucat la el au
participat si consilierii ambelor parti, iar in urma discutiei de
pe terasa, s-au semnat anumite acte.
"Dupa discutia de
pe terasa (la care nu a avut nimeni acces), Ponta a fost terminat",
spun martorii oculari. Din ceea ce a razbatut din sala dineului, se
pare ca pe terasa Merkel ar fi spus ceva despre Rosia Montana.
Discutia pe aceasta tema a continuat si inauntru, insa foarte
voalat, cu referiri dese la Transilvania. De asemenea s-au facut
dese referi la autonomie.
Acum incepe partea
extrem de interesanta a povestii. Si ii spun poveste pe buna
dreptate. Daca pana acum m-am mentinut in a relata fapte care pot
fi verificate, de aici intram pe un teren pur speculativ, in care
se incurca informatii contradictorii.
Va rog asadar - ca indemn general - sa nu
credeti nimic din ceea ce auziti si doar jumatate din ceea ce
vedeti cu proprii ochi.
Sursele noastre
pretind ca adevarata miza a intalnirii din iunie de la Berlin ar fi
Rosia Montana, cu implicatii geopolitice
ametitoare.
Pe scurt, Merkel
l-a anuntat pe tanarul politician roman ca personaje supra-statale
si supra-politice sunt interesate de resursele de la Rosia Montana
si ca ele vor fi luate oricum. Daca devine necesar - desi
cancelarul ar fi specificat ca momentan nu se pune problema -
Transilvania capata in intregime calitatea de stat suveran, cu un
guvern propriu instalat la Cluj. O alta varianta doar de pedepsire,
ar fi declararea unei Regiuni Autonome Maghiare (RAM) cu un guvern
propriu la Tg. Mures, recunoscut rapid de tarile NATO si in
special de Statele Unite, daca oficialii Romaniei nu gasesc caile
potrivite pentru exploatarea zacamintelor.
Partea buna e
ca nu intereseaza pe nimeni cine anume opereaza acele resurse,
important e ca ele sa ajunga acolo unde trebuie indiferent de
costuri. Astfel s-a dat unda verde Romaniei sa opereze zacamantul
aurifer, dar mai ales pe cel de metale rare, inclusiv
wolfram.
Ponta si-ar fi
exprimat ingrijorarea pentru cariera sa politica, dat fiind faptul
ca in randul cetatenilor romani, Rosia Montana a devenit un subiect
extrem de delicat. Fara menajamente i s-a spus ca daca nu face ceea
ce trebuie, chiar pe timpul mandatului sau, Romania se va destrama,
iar cei interesati vor discuta problema direct cu noile
oficialitati ale Transilvaniei.
De asemenea s-a discutat problema politica a
impingerii granitei NATO (UE) pe Nistru, iar Ponta a primit
asigurari ca acest lucru e aprobat deja de catre Kremlin. In mod
firesc exista o opozitie puternica din partea Ucrainei, insa
aceasta opozitie e neglijabila din punctul de vedere al Berlinului
si Washingtonului.
S-a abordat in
acest context si noul
proiect Nabuco - Nabuco West. Acesta ar urma sa
fie semnificativ mai mic si sa traverseze doar Bulgaria, Romania si
Ungaria, ajungand in Austria, Turcia si Georgia fiind
lasate pe dinafara. In acest context Turcia s-a indreptat spre alt
proiect - TANAP (Conducta Trans Anatoliana), care in viziunea
Turciei ar putea fuziona mai tarziu
cuNabuco Vest.
Germania are astfel un interes absolut
pentru Nabuco, in orice context, astfel ca l-a indemnat pe
premierul roman sa faca lobby pentru trecerea la realizarea
proiectului.
Mai multe detalii despre acest proiect
aici
In acest context
Ponta a luat act de realitatile politice la nivel inalt si de lupta
fara scrupule pentru resurse. A promis ca va sustine toate
proiectele Germaniei in regiune si a lasat sa se inteleaga ca
Merkel poate transmite superiorilor domniei sale acordul sau pentru
ORICE PROIECT IN ORICE FORMULA, cata vreme Romania e lasata in
granitele sale.
Drept recompensa
Merkel l-a mangaiat usor pe cap cu posibilitatea
ca Dimler Benz sa construiasca o fabrica in Romania, unde
sa se produca cutii de viteze pentru Mercedes. Deja constructorul
german are o filiala la Cugir, unde a promis sa investeasca 300
mil. euro. Ponta a discutat si cu Deutsche Bank care
doreste sa deschida un serviciu financiar la Bucuresti, oferind
astfel 700 de locuri de munca.
Intrebat fiind la
intoarcere, unde a afisat o mina macabra daca o poate considera
prietena pe Angela Merkel, Ponta a spus "Sunt premieri in Europa pe
care nu m-as feri deloc sa-i numesc prieteni: e prim-ministrul
Poloniei, Donald Tusk, cancelarul Austriei sau premierul
Slovaciei, a raspuns Ponta. Nu pot sa spun acelasi lucru despre
Angela Merkel, insa ea este un om foarte pragmatic si foarte
rational in ceea ce face si nu stiu daca are prieteni sau
neprieteni in Romania, dar in mod sigur vede relatiile
romano-germane intr-un mod extrem de rational. Faptul ca am
discutat in viitor, care va fi pozitia Romaniei sau care e pozitia
Germaniei, inseamna ca m-a considerat un partener de discutie"
– sursa .
Rezumat: Ponta a fost anuntat ca harta
Europei de Est se poate modifica in orice moment daca Romania nu
face ceea ce trebuie. Alipirea Moldovei la Romania, dar si
pierderea Transilvaniei intregi sau crearea unei enclave maghiare
in interiorul Statului Roman sunt ratiuni care depasesc o Romanie
in metastaza. O Romanie fara armata, fara economie in general, fara
agricultura sau elite intelectuale.
Se pare ca din
ratiuni care nu au nici o legatura cu Romania sau Moldova, aceasta
unire formala se va face, intrucat UE si SUA sunt interesate de
impingerea spre Est a granitei NATO. Ceea ce l-a "terminat" insa pe
premier a fost exact posibilitatea ca odata cu unirea Moldovei cu
Romania, sa aiba loc desprinderea
Transilvaniei.
In contextul in
care cererile UE pentru crearea unui stat tiganesc in Sudul
Romaniei devin tot mai vocale, misiunea lui Ponta e extrem de
complicata. El are de tinut in frau o Romanie gata sa se destrame
prin ea insasi.
Indiferenta
poporului roman la valorile reale ale vietii si imbuibarea sa cu
carnati timp de peste doua decenii ne-au adus aici. Ca Romania sa
nu mai insemne absolut nimic in relatiile internationale. Ea poate
face acum doar politica si raspunde cu "Da, sa traiti, asa vom
face" celor interesati de resursele sale
exceptionale.
Dumnezeu sa ne
ajute.
Cum a subminat Nicolae
Ceausescu economia nationala
Valentin
Vasilescu
La ordinul CFSN, Tribunalului Militar
exceptional, special constituit pe 25 decembrie 1989 la Targoviste,
a decis condamnarea la moarte a presedintelui Nicolae Ceausescu
pentru infractiunea de subminare a economiei
nationale.
Infrangerile suferite de armata americana in
razboiul din Vietnam au sifonat puternic prestigiul de mare putere
a SUA si a deschis calea URSS spre noi piete din tari ale lumii a
treia. Motiv pentru care SUA au lansat o noua strategie de politica
externa in privinta tarilor din Europa de Est, diferita de cea
aplicata fata de URSS. Oferirea de avantaje economice unui stat din
aceasta zona s-a realizat in functie de atitudinea acestuia fata de
Moscova si de adoptarea unor reforme interne politice si
economice.
Plecand de la aceasta noua orientare, Nicolae
Ceausescu, cel care in august 1968 a fost singurul sef de stat din
Europa de est care s-a opus inabusirii „primaverii de la Praga” de
catre trupele Tratatului de la Varsovia, a conceput o noua cale de
actiune, menita sa asigure Romaniei finantarea si tehnologia
necesara dezvoltarii industriale pe principii
moderne.
Ceausescu a aflat ca ambasadorul sovietic din
SUA, Anatoli Dobranin ar fi spus intr-un cerc restrins, ca cel mai
bine plasat la prezidentialele din 5 noiembrie 1968 era
vice-presedintele democrat in exercitiu Hubert Humphrey, in
contextul in care candidatii Partidului Democrat nu mai pierdusera
alegerile din 1932. In ciuda tuturor, Ceausescu a decis sa se
implice cu toate resursele de care dispunea, in vederea castigarii
fotoliului de la Casa Alba, de catre candidatul republican Richard
Nixon. Ceusescu a timis o echipa de experti in politica externa, in
frunte cu Corneliu Manescu, cel mai capabil diplomat roman al
tuturor timpurilor, sa sprijine staff-ul de campanie a lui
Nixon.
Manescu a mediat pe langa liderul chinez Mao
Zedong o discutie telefonica cu Nixon, obtinand anticipat prima
invitatie a unui presedinte american de a vizita China comunista si
promisiunea incalzirii relatiilor dintre cele doua state. Tot
Manescu, care lucrase la ONU, in comitetul celor 18 natiuni
insarcinat cu dezarmarea, l-a convins pe Nixon sa includa pe lista
prioritatilor initierea discutiilor pentru un Tratat de dezarmare
nucleara cu URSS.
Prin urmare, initiativele lui Ceausescu au avut
impact, alegerile prezidentiale fiind cistigate de Nixon cu 43.42%,
la 42.72% si pe 20 ianuarie 1969, el a devenit al 37-lea presedinte
al SUA. Dar si singurul prieten american al Romaniei. Vizita lui
Richard Nixon in Romania, din august 1969 a fost prima vizita a
unui presedinte american intr-o tara comunista.
A
urmat in 1971 primirea Romaniei in GATT (Acordul General pentru
Tarife si Comert) si un an mai tarziu in Fondul Monetar
International. In anul 1973 Ceausescu a mizat totul pe relatia
bilaterala romano-americana, facand presiuni puternice pentru a
obtine Clauza Natiunii celei mai Favorizate (care presupunea
facilitati vamale pentru produsele romanesti importate de SUA).
Acordarea ei depindea de raporturile dintre majoritatea democrata
si republicanii din Congresul SUA, precum si de relatiile dintre
Congres si presedintie. Un alt obiectiv urmarit de Ceausescu a fost
obtinerea unui credit de 500-600 milioane de dolari SUA, pe termen
lung, cu o dobanda mica de 2%. Creditul urma sa fie folosit de
Romania pentru achizitionarea unor tehnologii americane necesare
industriei romanesti.
Din documente americane de la Departamentul de
Stat declasificate in ultimii ani reiese ca Henry Kissinger,
consilier al presedintelui Richard Nixon pe probleme de securitate
nationala, numit ulterior ministru de Externe al SUA, a scris de
mana pe o adresa in care se propunea invitarea la Washington a lui
Gierek, liderul comunist polonez: „Sa spunem nu Poloniei. Ceausescu
trebuie sa vina primul“. Ceausescu a ajuns in SUA pe 3 decembrie
1973 la baza militara Andrews, fiind transportat cu elicopterul
prezidential, direct pe peluza din fata Casei Albe, unde au avut
loc ceremoniile de primire.
Pe timpul sederii la Washingon, delegatiei
conduse de Ceausescu i s-a pus la dispozitie resedinta Blair House,
unde a fost primit imediat de Hendrich Johannes Witteveen,
presedintele Fondului Monetar International si Robert McNamara,
presedintele Bancii Internationale pentru Reconstructie si
Dezvoltare, pe care Ceausescu i-a presat cu clauza natiunii celei
mai favorizate.
Separat de acestia, Ceausescu a fost vizitat de
trei influenti senatori americani: Henry Jackson, Abraham Ribicoff
si Eduard Kennedy. Apoi a mers el insusi la Congresul SUA. Dupa
vizita la Congres, unde a si conferentiat, s-a semnat o declaratia
comuna. Urmatoarea zi, Ceausescu a dedicat-o unei noi runde de
discutii cu presedintele Nixon si unei intalniri cu jurnalisti
americani. Dupa-amiaza, tot la resedinta Blair House s-a intalnit
cu ministrul finantelor, George Schultz si cu ministrul comertului,
Frederick Dent.
Ceausescu a parasit capitala americana in
dimineata celei de-a doua zi, facand un adevarat tur de forta prin
patru state americane din nord-estul SUA. Prima oprire a facut-o la
sediul General Electric din Wilmingron, statul Carolina de Nord,
unde a si semnat un contract pentru Electroputere Craiova. De acolo
a ajuns la Cleveland-Ohio, la o firma producatoare de
autobasculante si masini agricole de mare tonaj, apartinand
concernului White Motors Corporation, obtinind transfer tehnologic
pentru Autocamioane Brasov. Seara, Ceausescu a poposit la Hartford,
statul Connecticut la renumitul centru de cercetari medicale in
domeniul spitalicesc, unde a fost configurata arhitectura viitoarei
retele de spitale judetene din Romania.
A doua zi,
dimineata, a vizitat o fabrica de masini unelte pentru otel
inoxidabil si inalt aliat, de unde Ceausescu a preluat reteta si a
construit Combinatul de Oteluri Speciale de la Targoviste, apoi a
zburat spre New York si s-a intalnit cu oameni de afaceri
americani, la sediul firmei Manufacturer Hanover Trust.
Dupa-amiaza, Ceausescu l-a primit pe Kurt Waldheim, secretarul
general al ONU, pe David Rockefeller, presedintele bancii Chase
Manhattan, precum si pe reprezentanti ai cercurilor evreiesti din
America. Nicolae Ceausescu si-a scurtat vizita in SUA atunci cind
si-a dat seama ca nu mai putea obtine nimic pentru Romania. Puteti
compara si singuri eficienta aceastei vizite, avand ca reper pe cea
recent incheiata de premierul Victor Ponta pe continentul american
sau pe cea a presedintelui Traian Basescu la Washinton, din martie
2005.
Ceausescu
a continuat sa promoveze cu perseverenta interesul national si in
1975 Romania a primit clauza natiunii celei mai favorizate, iar un
an mai tarziu i s-a oferit si regimul generalizat de preferinte
vamale (valabil in Europa de est numai in cazul Romaniei). Din acel
moment, Romania a avut posibilitatea de a accesa credite nelimitate
cu dobanda preferentiala de 2%. Nu pentru borduri sau terenuri de
fotbal in panta, ci pentru construirea de mari obiective
industriale, aducatoare de profit si de locuri de munca. Incet, dar
sigur, comertul SUA cu Romania a ajuns in 1978 la peste un miliard
USD, spre deosebire de cel al SUA cu URSS care era de doar 300 de
milioane USD. Pentru comparatie, in 2012 volumul schimburilor
comerciale ale Romaniei cu partenerul strategic american a fost de
2,3 miliarde USD. In timp ce exporturile americane in Rusia din
acelasi an au fost de 10,6 miliarde USD iar importurile americane
din Rusia, de 30 de miliarde USD.
Moartea Generalilor
Inca o dovada,ca istoricii,intra in scena dupa
100 de ani de la producerea evenimentelor,pe baza "datelor"
consemnate de catre cei puternici ai momentului intamparilor. Morti
suspecte ale unor personaje cheie din timpul revolutiei In zilele
revolutiei, dar si in anii care au urmat, multi dintre
oamenii-cheie ai evenimentelor din 1989 au murit, au disparut ori
s-au sinucis in conditii ramase neelucidate. Desi in majoritatea
cazurilor anchetatorii s-au grabit sa diagnosticheze cauze naturale
sau accidentale, exista numeroase suspiciuni legate de aceste
decese, informeaza Romania Libera(editia din 18 decembrie 2007).
Dosarul Milea, redeschis in 2007 DATA NASTERII: 1 ianuarie 1927,
Leresti, Arges DATA MORTII: 22 decembrie 1989, Bucuresti (62 de
ani) CAUZA OFICIALA A DECESULUI: sinucidere prin impuscare in inima
A FOST: ministru al apararii intre 1985 – 1989 Generalul Vasile
Milea, ministrul Apararii Nationale in ultimul guvern comunist, a
deschis seria deceselor suspecte. Moartea lui a fost anuntata de
catre Nicolae Ceausescu (“Tradatorul s-a sinucis!”) pe postul
national de televiziune, chiar in prima jumatate a zilei de 22
decembrie 1989, inainte sa fuga cu elicopterul din sediul CC al
PCR. 2 Pana la data de 21 decembrie, ministrul Milea a transmis
ordinele comandantului suprem Ceausescu de reprimare a
manifestantilor si a coordonat executarea acestora impreuna cu
ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, seful Securitatii Statului,
Iulian Vlad, si seful garzilor patriotice, generalul Corneliu
Parcalabescu. Despre moartea lui Milea au circulat doua ipoteze.
Potrivit primei ipoteze, ministrul Milea ar fi fost impuscat din
ordinul lui Ceausescu pentru ca a refuzat sa continue sa lupte
impotriva propriului popor. A doua ipoteza porneste de la premisa
ca Milea chiar s-a impuscat pentru ca si-ar fi dat seama ca
Ceausescu va pierde batalia, iar el va fi pedepsit pentru crimele
comise pana la acea data. Presupusa sinucidere a avut loc in biroul
generalului garzilor patriotice, Corneliu Parcalabescu (vazut des
in preajma Elenei Ceausescu), cu o arma ce apartinea unui subofiter
din garda de corp a acestui general. Pana in 1998, dosarul
decesului ministrului Milea a fost inchis cu diagnosticul
“sinucidere”, desi in raportul medico-legal de expertiza nu au fost
consemnate urme de pulbere pe haine si pe corp, urme specifice
cazurilor de sinucidere prin impuscare. Generalul magistrat Dan
Voinea de la Sectia Parchetelor Militare a deschis dosarul in 1998
pentru a completacercetarile si a stabili cu exactitate
imprejurarile mortii lui Milea. Dupa schimbarea puterii din 2001,
dosarul a fost preluat de magistratii militari Vasile Stanca si
Gheorghe Oancea, care au clasat dosarul tot cu sinucidere, fara a
explica de ce in raportul medico-legal nu au fost consemnate urmele
lasate de traiectoria glontului ucigas. In 2007, generalul
magistrat Dan Voinea a redeschis acest dosar pentru completarea
cercetarilor. Dosarul Trosca-USLA, la un pas de instanta. 3
Colonelul Gheorghe Trosca, adjunct al sefului de Stat Major USLA,
coordona, in noaptea de 22 spre 23 decembrie, trei transportoare
blindate catre Ministerul Apararii Nationale, unde i se ordonase sa
sprijine apararea. Transportoarele au fost distruse, iar echipajele
USLA macelarite de catre dispozitivele de aparare ale MApN, care
i-au luat drept teroristi (asa au fost informati conducatorii
dispozitivelor de aparare). Trosca era antrenat sa cunoasca si sa
riposteze in situatii limita gen lupte de gherila si contracara
metodele de diversiune. Era unul dintre ofiterii care ar fi putut
depista rapid “celula” transmitatoare de informatii diversioniste
despre teroristi, “fantomele” care au generat, dupa 22 decembrie,
circa 1.000 de morti si 3.000 de raniti. In acest caz, Sectia
Parchetelor Militare a reconstituit cu precizie faptele si
persoanele participante, dar numele acestora si acuzatiile care li
se aduc nu sunt, inca, publice. Nuta si Mihalea au ars de vii.
Generalul Constantin Nuta, seful Militiei, si adjunctul sau,
generalul Velicu Mihalea, au murit in seara de 23 decembrie 1989,
dupa ce elicopterul care-i aducea la Bucuresti a fost doborat la
Alba Iulia. Pana la data de 20 decembrie, cei doi au sters urmele
macelului de la Timisoarape data de 19 decembrie au trimis
cadavrele la Bucuresti, unde au fost incinerate, iar cenusa lor a
fost aruncata la groapa de gunoi a Capitalei), apoi s-au dus la
Arad . In dimineata zilei de 23 decembrie au luat trenul spre
Bucuresti, dar la Deva au fost arestati si dusi la sediul unui
regiment de geniu din oras. Apoi au fost urcati intr-un elicopter
(unde au fost legati cu franghii de scaune) pentru a fi dusi la
Bucuresti. In loc sa se indrepte spre Capitala, elicopterul si-a
schimbat – nu se stie de ce! – traseul spre Alba Iulia. Elicopterul
a fost doborat pe dealul Mamut din Alba Iulia de catre militarii de
la sol, care au primit ordin sa doboare tot ce zboara, deoarece ar
fi fost vorba de “teroristi“. Ordinul a venit de la Bucuresti, de
la celula de comanda de la MApN (unde se aflau, intre altii,
generalul Victor Athanasie Stanculescu si Ion Iliescu), dupa cum
s-a aflat de curand in cadrul anchetelor de la Sectia Parchetelor
Militare. Au fost identificate persoanele care au transmis ordinul
de doborare “a tot ce zboara”, precum si cei care le-au executat.
Considerat o adevarata biblioteca vie, Nuta a fost anterior sef la
contrainformatiile militare. Era extrem de temut si multi l-ar fi
dorit disparut. 4 Puiu, disparut si declarat nebun Generalul
Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni, a disparut, pur si
simplu, pe 24 decembrie 1989, dupa ce a anuntat la TVR ca detine
filme cu masacrul de la Otopeni.A fost descoperit pe strazile
Timisoarei, unde a fost internat la spitalul de psihiatrie. A murit
in mod suspect la inceputul lui 1990. Casetele disparute ar fi
facut lumina asupra diversiunii de la aeroport in urma careia numai
intr-o singura ora au fost ucise circa 50 de persoane. Conditiile
disparitiei generalului Puiu nu vor putea fi elucidate niciodata,
sustin surse judiciare. Misterul de la Viena Generalul Marin
Ceausescu (fratele dictatorului) – seful reprezentantei comerciale
a Romaniei pentru Europa de Vest de la Viena (in fond, o centrala
de spionaj) – a avut acces la conturile familiei Ceausescu. La 28
decembrie 1989, acesta “s-a sinucis prin spanzurare” la sediul
reprezentantei, iar conturile Securitatii au disparut. Moartea
generalului Ceausescu nu a fost anchetata.5 Seful lui Pacepa si
judecatorul lui Ceausescu, “sinucisi”… Generalul Nicolae Doicaru
(seful Directiei de Informatii Externe intre 1959- 1978) a murit
extrem de ciudat la o partida de vanatoare din 1992, verdictul
anchetatorilor fiind cel de “sinucidere prin impuscare”. Toti
participantii la vanatoare aveau cartuse cu alice, dar Doicaru a
fost ucis de un glont care nu se stie din arma cui a “pornit”.
Doicaru a fost prieten cu Pantiusa Bodnarenko, fostul sef al
generalului Mihai Pacepa (generalul de Securitate, “defectat la
americani”), iar dupa 1990 a fost consilierul lui Gelu Voican
Voiculescu. Dosarul a fost clasat. Judecator militar, generalul
Gica Popa, presedintele completului de judecata in procesul
Ceausestilor, cel care a pronuntat condamnarea la moarte a
acestora, s-a sinucis prin impuscare intr-o unitate militara la
data de 1 martie 1990, dupa ce a cerut trimiterea la o ambasada in
strainatate, pentru protectie. Potrivit unor surse judiciare,
generalul Popa, pana la sinucidere, a fost asaltat de telefoane de
amenintare cu moartea. Dosarul a fost inchis. 6 Seful USLA, mort
intoxicat Colonel Gheorghe Ardeleanu, fost sef USLA, fost sef de
contraspionaj pe spatiul european, a murit in iunie 1993, cand s-a
“intoxicat cu insecticid, stropind cartofi” la Petrani (langa
Oradea). Diagnosticul: “moarte accidentala”. Bunoaica si Malutan au
plecat cu elicopterul Generalul Ion Bunoaica, fost sef al
comandamentului Trupelor de Securitate Timisoara, implicat in
reprimarea de pana la data de 21 decembrie, numit ulterior sef al
noii Jandarmerii Romane, s-a prabusit cu un elicopter in 1995,
impreuna cu generalul de politie Ion Eugen Sandu (fost la Militie).
Bunoaica era un martor incomod, deoarece putea spune cine si ce
ordine de reprimare adat la Timisoara. Dosarul mortii a fost
clasat. Locotenent-colonelul de Securitate Vasile Malutan, fost
pilot al lui Nicolae Ceausescu, s-a prabusit cu elicopterul de la
inaltimea de 12 metri “in timp ce uda vita-de-vie” la Fundulea
(“moarte accidentala”). Cu o zi inainte de a muri, el a sustinut in
fata unei comisii parlamentare ca “la plecare, in 22 decembrie,
Nicolae Ceausescu avea cu el o valiza plina cu documente”.
Generalii Militaru si Gusa, morti “natural” de cancer galopant…
Generalul Nicolae Militaru, primul ministru postdecembrist al
Apararii, a murit de cancer galopant (“moarte naturala”) in 1996,
la scurt timp dupa ce a anuntat ca va fi contracandidatul lui Ion
Iliescu la presedintia Romaniei. Militaru a fost deconspirat ca
agent sovietic. Cunostea in detaliu reteaua KGB din Romania, din
care facea parte. Generalul Stefan Gusa, seful Marelui Stat Major
General al Armatei, a participat la reprimarea demonstrantilor de
la Timisoara pana la data de 19 decembrie 1989. A murit de cancer
galopant (“moarte naturala”) in martie 1994. Membrii familiei sale
au declarat presei ca boala i-a fost provocata intentionat pentru a
fi impiedicat sa spuna tot adevarul despre cei implicati in crimele
din decembrie 1989. DECESE “NATURALE” Cinci generali prea bine
informati… » Generalul Gheorghe Voinea, comandantul Armatei I , a
coordonat represiunea din Bucuresti si se presupune ca a cunoscut
imprejurarile “sinuciderii” ministrului Milea. A fost gasit mort in
birou la inceputul lui 1990.Nu s-a anchetat decesul generalului,
moartea fiind considerata “naturala”.7 » Generalul Safta, seful
dispozitivului de aparare al sediului MApN, mort la inceputul lui
1990.El i-a cunoscut pe toti membrii “celulei de comanda” din
sediul MApN, de unde au plecat toate informatiile diversioniste,
generatoare de victime. Imprejurarile mortii generalului Safta nu
au fost anchetate (“moarte naturala”). » Generalul Cerbu, seful
centralei Transmisiunilor MApN, a detinut controlul asupra
circulatiei informatiilor si ordinelor. El este cel care a anuntat
la TVR ca “s-au intrerupt legaturile cu Securitatea…”. A stiut cine
si ce ordine a transmis. Ca si fiul sau, tot ofiter, Cerbu a murit
de cancer galopant (“moarte naturala”). » Generalul de Securitate
Stelian Pintilie, seful tuturor transmisiunilor militare si civile
din Romania (sef al generalului Cerbu), cu sediul la Palatul
Telefoanelor din Bucuresti, a murit in conditii suspecte, dar
decesul a fost consemnat ca “natural”.Generalul Pintilie a stiut cu
exactitate cine a facut diversiunea, care au fost verigile de
transmisie, cine le-a executat si cu ce scop. La revolutie, din
centrala, s-a ocupat de intreruperea legaturilor unitatilor
Ministerului de Interne si ale Securitatii si a creat o linie
directa, securizata intre centrul de comanda de la MApN cu celulele
aflate in sediul CC al PCR si cu TVR. » Generalul Emil Macri, seful
Directiei a II-a de contraspionaj economic a Securitatii,
specializat in inabusirea revoltelor (inclusiv a revoltelor din
1977 si 1987), a fost arestat si inchis dupa revolutie. Macri nu a
apucat sfarsitul procesului sau. El a murit in aprilie 1991.
Diagnosticul oficial a fost “infarct”, dar s-a sustinut si ipoteza
intoxicarii sale in masina care il transporta de la un spital la
altul. Diagnostic: “moarte naturala”.
Distrugerea
Romaniei - Academician Dinu C.
Giurescu
După
asasinarea Ceauseştilor România a intrat în stare de ocupaţie
nedeclarată şi plăteşte tribut.
Cum
altfel explicaţi distrugerea sistematică a economiei, din ordinul
şi cu supervizarea celor aflaţi la putere, înstrăinarea avuţiei
naţionale pe comisioane luate de cei cu drept de semnătură şi
stampilă, recunoaşterea holocaustului care nu a avut loc în
România, plata pretenţiilor Israelului – despăgubiri de 60 miliarde
dolari -, din care actualul Preşedinte al României şi Guvernatorul
B.N.R. au dat o treime, etc. In Romania nu se mai produce
nimic.
Între cei
mai ticăloşi trădători şi vânzători de ţara este Mugur Isărescu.
adus la B.N.R. prin intermediul marelui trădător de ţara, Ion
Iliescu.
În
ianuarie 1990, Isărescu a refuzat să semneze, cu acordul lui
Iliescu, plata combustibilului cu care trebuiau aprovizionate 128
de nave de mare tonaj aflate în diverse locuri în lume, lăsându-le
arestate în porturi şi pierdute de România pentru neplata taxelor
portuare. B.N.R. deţinea peste două miliarde de dolari în rezerve.
Iliescu a ştiut şi a fost de acord cu acest jaf. Isărescu a fost
primul care a pus umărul la dispariţia flotei. Au urmat
Băsescu şi alţi miniştri la transporturi. în cârdăşie cu
reprezentanţi marcanţi ai partidelor
de guvernământ.
Isărescu
era prim-ministru în timpul lui Emil (Cazbici) Constantinescu,
Bercovici-Berceanu fiind semnatar al contractului cu Gold
Corporation. Emil Cazbici Constantinescu, dar şi toţi cei din
conducerea Partidului Democrat au căpătat acţiuni la Gold
Corporation, la fel ca şi mulţi reprezentanţi ai guvernului de
atunci. După 1944, la liceul internat „Brătianu” devenit „Horia
Closca si Crisan” din Pitesti, Emil Cazbici, zis şi mânuţă,
(fiindcâ are o mână atrofiata) bătea elevii în calitate de şef UTM,
amenintând că el e născut în Uniunea Sovietică. În mandatul de
preşedinte al României, al lui Emil Cazbici Constantinescu, acesta,
în cirdasie cu directorii S.R.I. şi S.I.E., au decis vinzarea pe
şestache şi pe comisioane mici a intregii documentaţii privind
prospecţiunile geologice şi zăcămintele de aur ale
României,aflate în camerele seifuri de la institutul de Geologie.
Într-o noapte au fost scoase din Institul de Geologie toate
documentele şi au fost scoase din ţara. Atunci au venit la fix,
prin intermediarul Frank Timiş, din Canada, să cesioneze nu numai
Roşia Montană dar şi alte mari zăcăminte de aur. Mai mult, se ştia
că zăcămintele respective contin şi metale rare, mult mai
preţioase, nu doar aur şi argint.Actualmente, întreaga documentaţie
privind pospecţiunile geologice şi rezervele de aur ale României
umplu rafturile într-un birou evreiesc de avocatură din Toronto, la
etajul 52 din bocul Turn. În cârdasie cu interesele jidoveşti,
Isărescu a sistat cumpărarea aurului extras din minele de aur
din România .
Mugur
Isarescu a trimis aurul României din B.N.R. în bănci străine,
pentru o dobânda mică, şi apoi s-au facut presiuni ca Băsescu şi
Isărescu să facă împrumutul de 20 miliarde euro, împrumut neaprobat
în parlament, îndatorând populaţia României pentru multe
generaţii.
În condiţiile în care nu mai avem producţie (a fost distrusă
economia prin aşa zisa privatizare strategică), nu mai creăm
plusprodus, vom vedea aurul înapoi ca pe tezaurul de la
Moscova.
Din
ordinul lui Ceauşescu, în minele de aur, atunci când se dădea de un
filon, se sigila capătul filonului de aur şi se punea sigiliul
Băncii Naţionale a României. Exploatarea filoanelor era interzisă.
Periodic erau trimise echipe care verificau dacă sigiliile puse
erau la locul lor şi se treceau în inventar şi filoanele nou
descoperite. În minele de aur din România sunt zeci de mii de
filoane de aur sigilate în vremea lui Ceauşescu. Înainte de 1990,
periodic erau delegate echipe de securişti care inventariau
sigiliile filoanelor de aur din mine.
Anual
numai din aluviuni, erau înregistrate la Banca Naţionala peste zece
tone de aur. Aurul colectat din aluviuni în 1989 nu a mai fost
înregistrat de noul guvernator al B.N.R., Mugur Isărescu, fiind
scos lingou cu lingou din ţara de către persoane aflate sub directa
supraveghere a lui Stănculescu şi Chiţac. Din pricina că un lingou
a dispărut, a avut loc crima din Precupeţii
Vechi.
Cu
specificatia ca asta nu-l disculpa de crimele impotriva atator
oameni nevinovati
După ce
Ceauşescu a anunţat, în martie 1989, achitarea datoriilor externe
şi în aprilie acelaşi an a sters toate datoriile C.A.P.-urilor
şi I.A.S.-urilor. În fiecare săptămână soseau, pe aeroportul
Otopeni, lingourile din aur cu care România garantase
împrumuturile externe.
Mai mult,
statului român revenindu-i foarte puţin din zăcământ, înseamnă
să dam aurul pe gratis. Mai ales cu contribuţia lui Isărescu, cel
care spune ca România şi B.N.R. nu au nevoie de rezerve de aur.
Întrebaţi-vă de ce nu fac referiri la dezvoltarea
durabilă?
Când a
venit pentru cesionarea zăcămintelor de la Roşia Montanp,
Gold Co, a spăguit în mod special pe reprezentanţii puterii,
mai ales membrii P.D., care au acţiuni la firma, mai multe decât
statul român. Cum explicaţi faptul că, în 2004, Berceanu a zis că
exploatarea de la Roşia Montană trebule să continuie. Băsescu în
vizita la Roşia Montană, chiar înainte de alegeri a zis acelaşi
lucru.
Director
pe bani mulţi şi cu acţiuni la Gold Corporation a fost numit un
membru marcant al P.D., plecat de la Ministerul Mediului, Gabriel
Dumitraşcu. Cum au facut averi colosale cei cu funcţii? Un mic
exemplu. Era pe vremea când prim-ministru era Stolojan. Băsescu,
ministru la transporturi, l-a trimis pe frate-său pe o navă, pentru
reparaţii în Japonia, (de parcă noi n-am fi avut şantiere navale),
cu 3.000.000 dolari. Ajuns acolo, Mirciulică a trimis un fax lui
frate-sau, la minister, cum că ar fi necesari încă 3.000.000 dolari
pentru reparaţii, fără notă justificativă sau deviz de lucrări.
Frate-său, Trăienică, a dat aviz favorabil, fără nicio notă
justificativă şi a trimis-o lui Stolo. Acesta, fără a solicita
lămuriri ori notă justificativă, a semnat favorabil şi a trimis-o
lui Isărescu, cel care a aprobat trimiterea în contul lui
Mirciulica a încă 3.000.000 dolari. Poate aşa întelegeţi de ce
„Dragă Stolo” şi Isărescu sunt aşa de mediatizaţi ca tehnocraţi. La
corpul de control al guvernului lucra pe atunci Ionel Blănculescu
şivă poate confirma.
În dec
1989, în C.C. era un metru cub de dolari care au fost depozitaţi
într-o cameră si paziti de Pluto şi Furdea Dumitru. În camera au
fost iniţial depuse şi trei mape din piele continând conturile
secrete ale Romaniei în străinătate. La câteva ore după depunerea
acestora, a venit Petre Roman şi a cerut cele trei mape şi i-a spus
lui Furdea să zică, daca va fi întrebat, că nu ştie nimic despre
mape.
Crin
Antonescu la nunta cu Vlădean, a primit cadou de nuntă de la
Dinu Patriciu acţiuni la Roşia Montană în valoare de 100.000
euro. Şi Daciana Sârbu, europarlamentar ca şi Vlădean, susţin
deschiderea exploatărilor la Roşia
Montană.
Credeţi
cumva că refuzul lui Isarescu de a mai înregistra la B.N.R.
aurul din exploatări a fost întâmplător? Asta a dus la
închiderea minelor de aur. Tot Isărescu a dispus vânzarea
rezervelor de argint ale României. Rezervele de aur ale Romaniei
sunt pentru generaţii, iar cei care au devastat România, în
schimbul unor comisioane personale substanţiale, au avut şi au
dreptul de semnătura şi stampilă.
Nu
Ceauşescu a subminat economia naţionala ci cei ce au luat frâiele
păterii, au păstrat dreptul de semnătură şi ştampilă ca să-şi umfle
buzunarele şi conturile din
străinătate.
Ceauşescu nu a avut conturi personale în străinătate, dar cei care
au păstrat după 1990 funcţiile la stat, sunt multimiliardari,
pentru ca şi-au însuşit drepturile de proprietate ale românilor şi
au înstrăinat tot ce se poate, determinând pe tineri şi pe cei
apţi de muncă să părăsească ţara, ca ei să jefuiască
liniştiţi.
Noi nu
mai producem aproape nimic, iar din cei 20 miliarde euro
împrumutaţi nu se fac nici un fel de investiţii pentru a avea
producţie, dar vindem tot. Ei ştiu doar să vândă ce nu le
aparţine.Dacă după război sovieticii, ca armată de ocupaţie au
impus numirea în funcţiile de conducere în majoritate evrei, care
au dispus arestarea şi uciderea a aproape 2.000.000 de romani, dupa
uciderea Ceauşeştilor, s-au cocoţat în funcţii tot evrei. Ei şi
masoneria coordonează exterminarea
romanilor.
Nu-i de
ajuns că Israelul ne-a cerut şi ne obligă să-i plătim peste
60.000.000.000 dolari în contul falsului holocaust. Tocmai ei,
care au făcut holocaust cu românii după 1944. Evreii au
cerut ruşilor tezaurul României, în contul holocaustului. Dacă Ion
Iliescu, în 2001, a acceptat falsa recunoaştere a holocaustului,
iar Băsescu a dispus plata a o treime din suma promisă Israelului,
acesta din urma, prin Mihai Razvan Ungureanu a refuzat
recuperarea tezaurului de la Moscova. În acest timp, evreii au
cerut ruşilor tezaurul României, în contul holocaustului. Ce
mai contează după ce Băsescu a îndatorat România pentru generaţii,
iar U.S.L. a facut împrumuturi suplimentare şi ne-a
îndatorat şi mai mult. Străinii ştiu cât de corupţi sunt cei
ce ne conduc, îi susţin în ticăloşiile lor şi se folosesc de
ei
Zăcămintele
de aur sunt ale românilor! N-au ce cauta
străinii
Puteti
cere Naţionalizarea. Verificati daca nu credeti! Formulati cit mai
multe plingeri penale la Parchet, D.I.I.C.O.T. şi
D.N.A.!
Notă: Mă
pregăteam să scriu un text pe subiectul Emil Constantinescu şi
Roşia Montană. De ce nu se aude vocea, opinia legitimă a
geologului, a primului geolog din România? Au circulat despre
nevrednicul nostru preşedinte acuzaţii că a avut, înainte de 1990,
probleme cu Securitatea, suspectat fiind că a vândut secrete de
stat privind zăcămintele prețioase din subsolul României. Se cam
leagă lucrurile.
Personal,
am o nedumerire: cum de a făcut Emil Constantinescu două facultăţi
la zi? Legile de atunci nu dădeau voie să faci a doua facultate
decât la F.F., la „Fără Frecvenţă”. A făcut mai întâi facultatea de
drept, apoi pe cea de geologie! Cumva cu misiune? Ce se ştie sigur
este că mama lui Emil vorbea stricat româneşte. Asta am aflat de la
un coleg de grupă al neisprăvitului. Se trăgea dintr-o familie de
evrei expulzaţi din Elveţia pentru activităţi anarhiste, teroriste,
inspirate de isprăvile evreilor din Rusia. Ajunşi în Rusia, bunicii
lui Emil al nostru, dar mai mult al altora, s-au stabilit în
Basarabia. N-a avut curajul să spună că bunicii săi erau
franţuji, minciuna ar fi fost prea mare, a zis că erau
„francofoni!”
Francmasoneria,
securitatea şi regimul comunist. Operatiunea
Oculata:
Activitatea
de represiune impotriva francmasoneriei a organelor Sigurantei si,
ulterior, ale Securitatii, nu a fost declansata imediat dupa
preluarea puterii de regimul comunist. Justificarea oficiala, data
ulterior de Securitate, a acestei aparente indiferente fata de
actiunile francmasoneriei este legata de revenirea, dupa 1944, in
functia de Inspector General la Siguranta a lui Romulus Voinescu,
el insusi francmason, care nu putea lua masuri impotriva
fratilor sai si care, in momentul indepartarii sale din functie, ar
fi sustras din arhiva Sigurantei toate dosarele si documentele
privitoare la problema francmasoneriei. Materialul documentar
sustras de acesta a fost redescoperit de organele Securitatii
abia in 1951-1952, cand incepusera deja arestarile masive in randul
masonilor. Consecinta acestei situatii a fost ca nu s-au luat
niciun fel de masuri impotriva francmasoneriei mai multi ani dupa
1945, situatia ramanand neschimbata chiar si dupa arestarea
membrilor organizatiei contrarevolutionare Miscarea Nationala de
Rezistenta, cand s-a descoperit implicarea unor vechi masoni in
sustinerea acesteia.
Arestarea
conducerii francmasoneriei romane
Situatia
nu a cunoscut o schimbare semnificativa, din acest punct de vedere,
nici dupa infiintarea, in 1948, a Securitatii Poporului. Aceasta
s-ar fi datorat faptului ca organele Securitatii au preluat aceasta
problema fara a dispune de niciun informator – sau, cel putin,
aceasta era justificarea oficiala in 1956. La aceste lipsuri
mostenite de la structurile fostei Sigurante, se adauga atitudinea
noilor cadre ale institutiei, care ar fi abordat problema cu
superficialitate, lasandu-se influentati de conceptia gresita,
mostenita de la Siguranta, potrivit careia masonii – oameni in
varsta si neseriosi prin ritualul lor absurd – ar fi incetat
singuri orice activitate.Totul s-a schimbat incepand cu anul 1949,
cand a fost retinut „grupul” Stanciulescu-Tomescu si cu arestarea,
in 1951-1953, a intregii conduceri a francmasoneriei romane, in
frunte cu Constantin Bellu. Cu aceasta ocazie a fost confiscata si
o parte a arhivei lojilor din Romania si s-a reusit inspaimantarea
tuturor francmasonilor din tara, ramasi inca in libertate, intr-o
masura suficienta incat sa nu mai reia activitatile „masonice”. Cu
toate acestea, aflandu-se, din unele surse, ca unii din masonii
ramasi liberi din Bucuresti si din provincie mai aveau inca
intalniri ocazionale sau de prietenie, in cursul carora discuta si
comenteaza evenimente politice interne si internationale, in
favoarea tarilor capitaliste, Directia a III-a a Securitatii
hotaraste, la 1 octombrie 1956, deschiderea unui dosar de evidenta
in problema francmasoneriei, pentru luarea in evidenta a
elementelor francmasonice mai principale [sic!] si a fi
lucrate informativ in vederea stabilirii activitatii ce eventual o
desfasoara.
Interesul
scazut al Securitatii
Dosarul
de evidenta in problema a fost mentinut deschis pana in anul 1975,
desi sediul sau este mutat ulterior de la Directia a III-a (din
1967 – Directia I) la Securitatea Municipiului Bucuresti. in
perioada 1960-1975, in urma activitatii organelor de Securitate in
aceasta problema, au fost identificati si verificati peste 500
fosti francmasoni, obtinandu-se si informatii privind unele
incercari din exterior de reluare a activitatii francmasonilor in
R.S. Romania, existenta unor grupari restranse de asemenea elemente
si preocupari izolate de a se restabili legaturi cu cercuri ale
emigratiei reactionare din Occident si de a organiza ajutorul
francmasonic in Romania.Cu toate acestea, interesul Securitatii
pentru aceasta problema continua sa se mentina scazut, motiv pentru
care, in 1975, capitanul Petre Ionescu, din cadrul Securitatii
Municipiului Bucuresti, propune si i se aproba inchiderea dosarului
de problema privind elementele dusmanoase din randul fostei
francmasonerii romane, aducand urmatoarele argumente
:
Analizand
situatia operativa din problema, se constata ca majoritatea
elementelor au decedat, iar cele ramase in viata, datorita varstei
inaintate, nu mai prezinta pericol
potential.
In
prezent, in evidentele noastre, se afla un numar de 3 elemente din
aceasta categorie, fiind si fost condamnate pentru infractiuni
contra securitatii statului, urmarirea lor continuandu-se in cadrul
problemei 891 – fosti condamnati fara nuanta politica.Mentionam, de
asemenea, ca nici in cadrul Directiei I nu exista un asemenea dosar
de problema.Cu toate ca s-a efectuat cu aprobarea conducerii
Securitatii, inchiderea dosarului de problema in 1975 a fost
indelung criticata ulterior, cand s-a hotarat redeschiderea sa sub
numele de cod „Oculta”:
Datorita
desfiintarii acestei probleme de munca, in acest domeniu nu s-au
mai intreprins masuri organizate de cunoastere si prevenire si,
drept consecinta, nu se cunoaste situatia prezenta a fostilor
francmasoni din tara si din strainatate, in special a celor care au
fost condamnati pentru activitate ostila, precum si a
descendentilor acestora […] si nu a existat o preocupare temeinica
pentru depistarea emisarilor francmasoneriei si a canalelor de
legatura […]. Ca urmare, aparatul de securitate, nefiind instruit
si orientat cu privire la aceasta problema, nu cunoaste formele si
metodele specifice ale actiunilor ostile desfasurate de
francmasonerie si […] nu este in masura sa sesizeze
particularitatile activitatii de nuanta masonica a elementelor din
baza de lucru suspecte sau sa identifice persoanele racolate de
organizatie.
1981 –
francmasoneria denigra regimul politic
Incepand
cu anul 1981, francmasoneria redevine brusc o problema de mare
importanta pe agenda Securitatii. Motivatiile acestei bruste
schimbari de atitudine se refereau mai ales la activitatea
francmasoneriei din exterior. Se citeaza, in acest sens, actiunile
Supremului Consiliu pentru Romania, care denigra regimul politic
din Romania si facea apel la redesteptarea lojilor francmasonice
romanesti, vizitele in Romania ale unor masoni din strainatate,
suspectati a fi in slujba unor servicii de spionaj occidentale,
dintre care unii ar fi proferat diferite amenintari la adresa
autoritatilor romane precum cea de a se folosi de relatiile lor
masonice pentru a distruge turismul romanesc mentinerea legaturilor
unor vechi membri ai lojilor din tara de exemplu: Panait Stanescu
Bellu, Vasile Florescu, Alexandru Bilciurescu cu Marcel Schapira,
aflat la Paris, intrarea in contact a unor intelectuali romani cu
francmasoni din strainatate cu ocazia calatoriilor efectuate de
acestia in Occident etc. Toate acestea nu par, insa, justificari
suficient de credibile ale interesului acordat francmasoneriei din
anul 1981. Supremul Consiliu pentru Romania se infiintase inca din
1969, legaturi ale intelectualilor romani cu persoane banuite de
apartenenta la francmasonerie din Occident erau semnalate de multa
vreme, dupa cum vizitele unor masoni straini in Romania se
produsesera si anterior.Cel mai probabil, toate acestea nu
reprezinta decat justificari ulterioare ale unei hotarari luate din
cu totul alte motive. in ceea ce priveste adevaratul motiv al
reconsiderarii problemei francmasoneriei, documentele nu ofera date
suplimentare, dar este de remarcat coincidenta acestei schimbari de
atitudine a conducerii Securitatii cu scandalul lojei masonice
italiene „Propaganda Due”, care a izbucnit in 1981, afectand
intreaga clasa politica din Italia si care a beneficiat de atentia
mass-media din intreaga lume. in rapoartele Securitatii apar
referiri la acest scandal, extrase din presa italiana, reproduceri
ale declaratiilor unor oficiali italieni – precum cele ale lui Aldo
Bozi, presedintele Partidului Liberal Italian, membru al Comisiei
de ancheta a Parlamentului italian in cazul lojei „P2″, care afirma
ca, in Romania, s-ar gasi membri ai lojei amintite.Este de
remarcat, de asemenea, faptul ca prima unitate care arata un
interes deosebit francmasoneriei dupa inchiderea dosarului de
problema in 1975 este Centrul de Informatii Externe (U.M. 0544),
care preia multe din informatiile presei occidentale referitoare la
masonerie si cauta sa prezinte practicile lojei „P2″ ca fiind
generalizate in cadrul francmasoneriei. Toate acestea nu
reprezinta, insa, decat o ipoteza, care nu este confirmata si nici
infirmata de documentele studiate. Oricum, pentru conducerea
Securitatii, mai important decat sa arate ca isi stabilea propria
agenda in functie de speculatiile presei occidentale, era faptul ca
astfel redescoperea un vechi „dusman”, in seama caruia putea pune
toate actiunile indreptate impotriva regimului pe care il apara ba
chiar, cu putin efort, toate neajunsurile care apareau in diverse
sectoare de activitate din Romania.Redeschiderea dosarului de
problema privind francmasoneria nu s-a produs, insa, din 1981.
Aceasta s-a datorat, cel mai probabil, disputelor dintre diferitele
unitati ale Securitatii cu privire la compartimentul care ar fi
trebuit sa se ocupe de problema in cauza. La inceput, problema a
cazut in sarcina U.M. 0544, dar, ulterior, ea a revenit
compartimentelor care se ocupau de problemele interne (in special
celor de informatii interne si contraspionaj), Directia I
(Informatii Interne) propunand, in 1982, deschiderea dosarului de
problema „Persoane care desfasoara activitate francmasonica” sub
indrumarea angajatilor sai.2 Castig de cauza, in aceasta privinta,
va avea insa Directia a III-a (Contraspionaj), care va aduce drept
argument pentru acesta solutie, intre altele, faptul ca
francmasoneria ar fi o organizatie cu caracter international,
structurata pe principii si reguli de conspirativitate severe,
similare activitatii serviciilor de spionaj. Initial, in martie
1983, dosarul de problema a fost deschis doar la Directia a III-a
si la compartimentele corespondente din cadrul a 5 inspectorate
judetene si la Securitatea Municipiului Bucuresti, urmand ca, in
functie de rezultatul masurilor intreprinse, sa se deschida
si la alte inspectorate din tara. Abia in iulie 1984 s-a hotarat
deschiderea dosarului la toate inspectoratele judetene ale
Securitatii din tara. Coordonarea activitatii pe tara era asigurata
de Serviciul 7 din cadrul Directiei a III-a, laolalta cu
celelalte probleme date in sarcina serviciului respectiv –
radioamatori, filatelisti etc. Dosarul de problema avea numarul
1780 – „Prevenirea actiunilor organizatiei francmasonice”- cu
numele de cod – „Oculta”, iar de coordonarea actiunilor din cadrul
acestuia raspundeau nemijlocit capitanul Odroiu Dumitru si
colonelul Stefanescu Gh.
3 Supravegherea
celor cu nuanta francmasonica
Dupa
stabilirea sediului problemei, s-a procedat la impartirea
sarcinilor fiecarei unitati implicate in aceasta activitate,
dar si a obiectivelor comune. Sarcinile comune tuturor unitatilor
Securitatii in problema „Oculta” erau : lucrarea in mod calificat a
persoanelor din tara suspectate de desfasurarea unei activitati
francmasonice sau de intretinerea de legaturi cu organizatiile
francmasonice din strainatate, pentru prevenirea si neutralizarea
oricarei forme de activitate ostila pe aceasta linie”;
intensificarea supravegherii cetatenilor straini care veneau in
Romania, suspecti a fi emisari sau ca ar avea preocupari de nuanta
francmasonica; controlarea informativa a cetatenilor straini aflati
la studiu in Romania, in vederea depistarii eventualilor masoni
existenti in randul acestora; identificarea si urmarirea
informativa a persoanelor cu preocupari pe linia teosofiei,
esoterismului, astrologiei si a altor tendinte filosofice oculte ;
selectionarea surselor cu posibilitati pe langa elementele
suspectate de activitate francmasonica, completarea retelei
informative cu noi surse utile si reevaluarea fostilor informatori,
in vederea selectionarii celor care puteau fi utilizati in
continuare; asigurarea unei instruiri adecvate a cadrelor si a
informatorilor implicati in problema. Pentru indeplinirea acestor
sarcini, fiecare unitate centrala sau locala a Securitatii trebuia
sa desemneze cate 1-2 ofiteri care raspundeau, dupa caz, in
exclusivitate sau pe langa alte sarcini, de problema
„Oculta”.
Urmarirea
informativa
Urmarirea
informativa a persoanelor banuite de apartenenta la francmasonerie
sau de intretinerea de legaturi cu diferiti membri ai lojilor
masonice a constituit cea mai importanta activitate desfasurata de
Securitate in problema „Oculta”. Persoanele care intrau sub
incidenta urmaririi informative in problema francmasoneriei trebuia
sa se incadreze, teoretic, intr-una din categoriile stabilite de la
bun inceput de conducerea Securitatii prin Programul de masuri
pentru cunoasterea si contracararea actiunilor ostile tarii noastre
preconizate de francmasomerie, intocmit cu prilejul deschiderii
dosarului de problema „Oculta” :In evidenta dosarului de problema
vor fi incluse persoane :
a) Cunoscute ca au facut parte din francmasonerie inainte de anul
1948, cand aceasta a fost scoasa in afara legii;
b) Cu privire la care exista indicii sau informatii ca au fost
racolate ulterior la activitati francmasonice;
c) Depistate ca au legaturi cu organizatii sau elemente
francmasonice din exterior;
d) Semnalate ca sunt trimise in tara cu misiuni din partea
organizatiilor francmasonice din exterior;
e) Straini cunoscuti ca fac parte din francmasonerie, care
viziteaza R.S.Romania ori actioneaza din exterior impotriva tarii
noastre;
f) in ale caror preocupari se regasesc simboluri, expresii ori idei
francmasonice
g) Descendenti ai fostilor francmasoni care intretin legaturi cu
straini, calatoresc in strainatate ori sunt cunoscuti ca desfasoara
activitate ostila ;
h) Orice alte categorii de persoane in legatura cu care exista sau
se obtin informatii cu esenta de activitate
francmasonica . Programul de masuri amintit mai sus
stabilea o gama destul de larga de persoane asupra carora se putea
incepe urmarirea informativa in problema francmasoneriei si
permitea diverselor compartimente ale Securitatii raportarea
obtinerii unor succese in activitatea desfasurata pe aceasta linie.
Asta si datorita faptului ca desemnarea multora din categoriile de
persoane ce puteau face obiectul urmaririi informative pe aceasta
linie era suficient de vaga incat sa permita fiecarei unitati,
locale sau centrale, a Securitatii sa anunte, in scurt timp,
inregistrarea a macar 1 sau doi suspecti de activitate
francmasonica. Lucrurile nu s-au petrecut insa intocmai conform
planurilor
.Numarul
suspectilor creste
Se poate
consemna, intr-adevar, un progres rapid in privinta numarului
persoanelor care constituiau baza de lucru in problema „Oculta”.
Astfel, la deschiderea dosarului de problema, in iulie 1984, erau
identificati, in Romania, 22 de francmasoni in viata – 14 in
Bucuresti, 4 in judetul Cluj si cate 2 in judetele Timis si
Constanta – carora li se adaugau 50 de persoane suspectate de a fi
fost racolate de francmasonerie in anii din urma, majoritatea
acestora fiind din Bucuresti. Apoi, in decembrie 1984, in urma
studierii materialului de arhiva detinut, sunt identificate 320 de
persoane (romani si straini) care au facut sau fac parte din
francmasonerie, sunt descendenti de francmasoni, intretin relatii
cu persoane din strainatate ce fac parte din francmasonerie, au
preocupari pe linia teozofiei, ezoterismului ori altor practici
oculte. Dintre aceste persoane, 70 au fost incluse in baza de
lucru, fiind subiectul propriu – zis al urmaririi – 22 cu dosar de
urmarire informativa, iar 48 au fost puse sub supraveghere
informativa. in iulie 1987, numarul persoanelor care intrasera sub
urmarirea Securitatii ajunsese la 92- 77 romani si 15 straini, iar
in 1988, pana la 103 persoane 92 romani si 11 straini dintre care
34 aveau dosar de urmarire informativa, 2 aveau mape de verificare,
iar 67 se aflau sub supraveghere informativa.Desi, in privinta
numarului persoanelor urmarite, se constata un progres continuu al
organelor de Securitate, nivelul de implicare al diverselor
compartimente in activitatile legate de aceasta problema este
departe de a fi egal. Astfel, la cateva luni dupa deschiderea
dosarului de problema, in decembrie 1984, se putea remarca faptul
ca, in timp ce unele structuri teritoriale si centrale ale
Securitatii depuneau eforturi pentru identificarea persoanelor
banuite de intretinerea de legaturi cu francmasoneria, 16
Securitati judetene nu au obtinut nici un fel de informatii, nu au
luat in lucru niciun element si nu au nici o sursa in problema.
Atentionarile venite din partea conducerii, prin care sefii acestor
unitati teritoriale erau indemnati sa acorde o mai mare importanta
problemei francmasoneriei au ramas, in general, fara efect, o
dovada in acest sens fiind si faptul ca, 4 ani mai tarziu, in 1988,
situatia ramasese aproape neschimbata, 12 unitati judetene neavand
niciun element in atentie. Multe unitati nu trecusera nici la
identificarea fostilor francmasoni, a descendentilor si a rudelor
si cunostintelor acestora, iar in cazul in care se efectuase
identificarea lor nu s-a trecut la luarea lor in lucru operativ
pentru a cunoaste si documenta daca au preocupari masonice
prezente.
Lipsa de rezultate in problema „Oculta”
Cauzele
lipsei evidente de rezultate a unor unitati locale ale Securitatii
in problema „Oculta” erau legate, mai ales, in opinia conducerii
Directiei a III-a, de deficientele in organizarea unei retele
informative adecvate, cadrele acestor unitati nereusind sa
realizeze o selectionare a surselor care sa fie dirijate pe langa
elemente suspecte de activitate francmasonica, impunandu-se o
reevaluare a surselor mai vechi, folosite anterior in problema,
pentru a se vedea in ce masura acestea puteau fi utilizate in
continuare, precum si recrutarea de noi informatori in aceasta
problema. insa principala cauza a lipsei de rezultate in problema
„Oculta” inregistrata de unele unitati era legata de mentalitatea
lucratorilor operativi din cadrul acestora, care nu acordau acestei
probleme importanta necesara :In anumite situatii, desi au fost
identificate unele elemente care au facut parte din organizatii
masonice, apreciindu-se cu usurinta ca sunt in varsta, bolnave ori
ca nu ar prezenta pericol pentru securitatea statului, nu s-a
trecut la selectionarea si luarea lor in lucru activ pentru a le
cunoaste pozitia si preocuparile prezente, cu toate ca informatiile
atesta faptul ca francmasonii, indiferent de varsta si starea
sanatatii, mentin contacte intre ei si actioneaza pentru
raspandirea ideilor masonice si recrutarea de noi
membri. Lipsa de interes a unor cadre ale
Securitatii fata de problema francmasoneriei, precum si cantitatea
redusa de informatii de o importanta reala obtinuta de la
deschiderea dosarului de problema, starneste adesea nemultumirea
conducerii organelor de represiune, dar nici exprimarea, in
repetate randuri, a acestei nemultumiri, nu a fost de natura sa
modifice situatia:
Stadiul general al activitatii in acest domeniu nu poate fi insa
apreciat ca sastisfacator.[…]
Pornind de la imperativele deosebite ce au impus reactivizarea
problemei, de la fondul de informatii ce necesita a fi clarificat,
cele ce se raporteaza sunt doar niste aspecte mai mult formale de
justificare cat de cat a unei activitati.Daca cineva din conducerea
Directiei a III-a are o alta parere, sa vina cu argumentele![…]
Este nemultumitor si greu de calificat faptul ca nu s-a dat inca
raspuns chestiunilor de fond vizate la deschiderea
problemei.Prevederile vagi ale Programului de masuri in problema
„Oculta” ar fi permis punerea sub urmarire a unui numar mare de
persoane, care nu aveau propriu-zis o legatura cu francmasoneria,
dar manifestasera interes pentru activitatea acesteia sau pentru
istoria ei ori pronuntasera cuvantul „francmasonerie” in prezenta
unui informator al Securitatii. Cu toate acestea, unele
inspectorate judetene ale Securitatii nu reusesc nici in aceste
conditii sa raporteze identificarea unui suspect pe teritoriul
judetului si, in consecinta, consemneaza urmarirea, pe linia
problemei „Oculta”, a unor pasionati de filatelie, radioamatori, a
unor persoane care calatorisera in Statele Unite sau erau rude ale
unor evazionisti etc.
NOTE
- ACNSAS,fond
Documentar Bucuresti, dosar 8795(10680), f. 33-34 – Lupta
organelor Securitatii statului impotriva francmasoneriei – material
de invatamant, ian. 1956. Aceasta convingere a ramas
inradacinata in randul cadrelor Securitatii, aparent in ciuda
tuturor eforturilor depuse de conducatorii acestora de a o
modifica. Si in materialul mai sus citat se sublinia ca lucratorii
operativi trebuie sa combata conceptiile dusmanoase ale unor
informatori care credeau ca masonii nu ar fi decat niste
persoane neserioase, patrunse de misticism, ale caror manifestari
nu prezinta pentru statul nostru niciun pericol – vezi ibidem, f.
41.
2. Idem, dosar 8796,vol. 5 f. 165 – 166 – Nota din nov. 1982.
Numele de cod al dosarului de problema astfel deschis urma sa fie
„Simbolul”
3. Ibidem, vol. 1, f. 25 – Asta nu insemna ca problema directiei
care trebuia sa coordoneze actiunile intreprinse in acest
dosar a fost rezolvata definitiv. O dovada in acest sens o
constituie si faptul ca, in septembrie 1985, generalul Iulian Vlad
intreba: Directia a III-a cum s-a impus ca unitate centrala cu
sediul de problema? – vezi ibidem, f. 70 – Nota din
16.09.1985 a generalului Iulian Vlad.
4. Termenul „urmarire informativa” este folosit impropriu aici.
Prin el am vrut sa desemnez intreaga gama de operatiuni utilizate
de Securitate in problema, adica supravegherea, verificarea si
urmarirea informativa propriu-zisa.
5. Ibidem, f. 109 – Nota a gen. – colonel Iulian Vlad din
10.07.1987
Mafia
Serviciilor Secrete din Romania-masonii
tradatori
Pe timpul
lui Nicolae Ceausescu erau citeva servicii secrete conduse in fapt
de securitate-DSS.Nu toti erau prosti ,corupti, tortionari.In anii
50 securitatea era formata din evrei care isi schimbasera numele in
nume romanesti si ucideau romanii intelectuli,tarani,preoti la
canal si in inchisori ptr a ne ucide fiinta
nationala.
Dupa
tradarea sa de catre evreul facut ptr crimele comise,
general-pacepa-Ceusescu si a data seama ca o grupare formata din
masoni doreste ca tara sa fie subjugata de FMI si Banca mondiala a
evreilor si sa fie vinduta evreilor si sa -l rastoarne de la putere
ptr a pune marioneta evreilor ion iliescu, tot mai impins de la
spate de Europa Libera…Ceausescu a inceput sa i dea la o parte pe
evreii masoni-ultimii au fost Leon T Rautu si Voitec, dar masonii
patrunsesera deja in serviciile secrete-securitate, directia de
informatii a armatei-DIA si pregateau lovitura de stat sub masca
unei revolutii transmise in direct-ieseau din adormire ptr a
aprinde lumina in decembrie 1989.
Unitatea
de la Boteni era o unitatea speciala a armatei formata din
securisti patrunsi in armata, care aveaua pregatire in
aviatie,scafanadri,rezistenta in conditii grele etc…Aveau 8 permise
speciale ptr a se desimula in oameni de rind.Ei au preluat
conducerea revolutiei dupa ce securistii l-au tradat in 21
decembrie pe Ceausuescu la adunarea din fata sediului central al CC
al PCR-o capcana intinsa familiei ceuasescu.Tot unitatea de la
Boteni a penetrat televiziunea ptr a avea contolul la cine si ce se
transmitea la tv-mesaje screte pe care profanii nu le
intelegeau…Toti sefii erau imbracati cu pulovere de lina de parca
atunci erau uniforme ,nu alta.Securitatea facea si multe abuzuri si
rele de catre indivizi dornici de afirmare dar avea si o latura de
profesionalism ,lucru recunoscut de occident si nu numai…Ofiterii
DIA-Directia de Informatii a Armatei ,au pus la cale acel razboi
psihologic cu tinte false-chipurile eram atacati de avioane si
elicoptere rusesti-vezi ce spunea generalul Gusa-de razboiul
inexistent cu anumiti teroristi care au disparut imediat.Sa nu
uitam ca multe din cadavrele de la Timisoara arse in crematoriul de
la Popesti Leordeni de Sorescu si Baciu-sefi ai Militiei-nu au fost
luati in evidente pe simplul motiv ca erau straini-agenti ai
KGB,CIA, Mossad, Serviciile secrete ale Ungariei-condusi de agentul
dublu Tokes.
Acum dupa
revolutie masonii care au pus mina pe serviciile secrete au
penetrat PIB ul tarii si este o adevarata mafie ce a inflorit sub
toate guvernele cheltuindu se miliarde de euro pe aparatura de
ascultare pe oricine ptr santaj, compromitere
etc.
Daca in
timpul lui Ceuasecu erau ascultate 80% din telefoanele romanilor
acum sint ascultate 90%…Au fost angajati sute de mii de sri sti,
politisti ,jandarmi etc cu atributiti de filaj ,urmarire
,compromitere paltiti cu salarii grase de noi amaritii de rind. Ii
platim sa ne asculte la ordinul mafiei politice.Iata cite structuri
de asa zis siguranta nationala au fost create ptr ca sa fim
urmariti non stop intr o tara libera ,ptr care au murit mii de
tineri in 1989.
Securitatea
a fost inlocuita prin dezinformarea si incidentele de la Tg Mures-
cu SRI ,find numit sef un evreu ungur Astolosz Virgil
Magureanu-prezent la asasinarea lui Ceausescu ,agent Mossad…In
structura SRI se afla mai multe servicii decit inanite de 1989 -mai
multi bani cheltuiti ptr a fi urmariti si ascultati.Normal SRI
trebuie sa faca servicii procuraturii,DNA si sa asculte cu mandat
convorbirile suspectilor dar ei te fac terorist si te urmaresc cum
vor fara mandat.
Sefii SRI
sint masoni in frunte cu George Maior -nasul de cununie al lui
Ponta Victor din a doua casnicie dar numit de Traian
Basescu.
El vrea
sa fie noul presedinte al Romaniei…Evreu ungur, Maior George a
condus fundatia evreiasca americana George Marshall primind banii
negrii…
Ei au
adus in Romania asa zis teoristi in inchisori camuflate de psd si
pnl prin Norica Nicolai, procuror, agent secret – scolita si
pregatita de evreul ungur George Soros…
Radu
Timofte fost sef SRI senator psd, implicat in mafia teroristului
PKK Keser Fatih, protejat de Ponta Victor, Viorel Hrebengiuc,
Adrian Nastase, Ionba Talpes. Ristea Priboi-cel cu atentatul de la
Europa Libera regele rambursarilor de tva de miliarde euro-caruia
psd si Ponta Victor i-au dat fabrica de explozivi Nitramonia
Fagaras si au trimis 3000 tone exploziv cu un vapor Red Sky din
Constanta catre Al Queda in Egipt….De asemenea in mandatul lui Emil
Constantinescu faceau si operatiuni speciale cu trafic armament,
camuflate in contrabanda tigari si
cafea….
Deci pe
timpul lui Ceusescu , era securitatea si DIA-directia de informatii
a armatei.Dupa lovitura de stat data in 1989 de masonii care au
aprins Lumina imediat, ptr a pune mana pe averile lui Ceuasescu si
a ne inrobi iar evreilor de la FMI si Banca mondiala, au aparut SRI
dar si alte citeva structuri de informatii – sanchi-in realitate
servicii aservite strainatatii,conduse de tradatori masoni in
totalitate cum sint Virgil Magureanu, George Maior ,F Coldea si
altii…A aparut DGIPI adica politia secreta de tip nazist
-gestapo-kgbist bolsevic evreiesc, a politiei, care conform legii
ar trebui sa urmareasca doar politisti corupti, care sint multi
tare-dar ei urmaresc pe toata lumea ,ptr a o santaja si stoarce
bani de la oamenii de afaceri si oamenii
politici…..
Dan
Gheorghe unul din sefi -avea o voce groasa de la tigari- a devenit
ulterior sef SIPA cu generalul de securitatea Ureche si sluga
mafiei de la complexele de contrabanda Europa si NIRO, pe unde se
spala miliarde de euro cu marfa de contrabanda din China, intrate
prin portul Sud Agigea controlat in totalitate de familia
basescu-Mircea si Traian si seful de vama Teseleanu, prin firma
Triton-a lui Basescu- condusa de Anca Ivascu directoare BRD
Constanta.Foarte usor s- ar sti daca in containerele din China vine
marfa de contrabanda, droguri, armament, tigari, daca ar fi folosit
scanerul dat de Uniunea Europeana dar nu se vrea pentru ca spaga
este mare. La NIRO lucreaza si politisti de la DNA-Badea, fiind
toti masoni inregimentati in structura mafiota a serviciilor
secrete ce poarta denumirea de UNPR-partidul lui Gabriel Oprea
-mason general corupt cu avere de sute de milioane euro-de unde?
Din slariu?
Printre
sefi este si Nicu Dumitru. DNA ii protejeaza ptr spaga care o dau
la alegeri , trecind din tabara lui Adrian Nastase la Traian
Basescu si la Victor Ponta. DGIPI are sediul pe Str. Eforie din
Bucuresti vis avis de Politia Capitalei. Printre primii sefi a fost
si sluga lui Ceusescu si Iliescu Ion-generalul Cico Dumitrescu –
omul Elenei Ceausescu in domeniul chimiei-apoi consilier de stat la
Palatul Cotroceni, unul din capii masoni bolsevici ai loviturii de
stat din decembrie 1989, cel care la televiziune il tinea pe Nicu
Ceausescu de mina…S-a numit si unitatea 0215 cunoscuta ca si doi si
un sfert actulamente 0962…Printre sefii masoni cunoscuti a fost si
generalul Ardeleanu Virgil poreclit Vulpea…Provenit din masoneria
de la Cluj aservita lui Ion Tiriac prin Ioan Rus si Camarila de
frati tradatori , Ardeleanu a strins dosare intregi despre intreaga
clasa politica, cu care a santajat toate guvernele, fiul sau fiind
unul din baietii destepti care impreuna cu fiul lui Virgil
Magureanu-sef SRI, a facut sute de milioane de euro…Nici pina azi
nu au patit ceva. S-a retras la Cluj unde conduce activitati
specifice…
Viorel
Hrebengiuc, mafiotul 1 al tarii, evreu mason a coordonat santajul
politic impotriva adversarilor sai incercind cu ‘eminenta cenusie’,
reapetentul Vanghelie sa puna mina pe doi si un sfert -DGIPI-in
2008, cind era cuscrul lui Traian Basescu. Dar atunci au dat in
omul-pusculita al lui Traian Basescu-Puiu Popoviciu-si au luat-o in
bot de la Basescu… Mai tirziu Elena Basescu-Eba nu a mai vrut sa se
f…ta cu baiatul lui Viorel Hrebengiuc, coalitia psd-pdl a cazut si
DGIPI si a schimbat iar stapinii.
Desi este
ilegal ei continua sa urmareasca oameni simpli si nu politisti
corupti.Cind eram in Comisia de Siguranta Nationala am chemat in
fata comisiei conducerea Ministerului de Interne si pe Virgil
Ardeleanu ptr ca au cumparat fara licitatie aparatura de 30
milioane euro ptr urmarire ilegala.Ce securitate-aia erau mici
copii pe tehnica operaiva-TO. Conform legii de siguranta nationala
urmarirea se face pe un mandat dat de judecator doar de SRI. In
realitate toate aceste structuri urmaresc pe cine vor si nimeni nu
le face ceva-tara membra a UE. Cam ca NSA. Am vazut atunci
aparatura de interceptare. A trecut vremea microfoanelor ascunse in
telefon, riscul de intra in casa urmaritullui ptr. a planta
coropisnite. Acum stau in masini-Dacia Solenza sau Logan si au un
laptop care elimina vocile din jur,selecteaza vocile celui pe care
il vor santaja si asculta tot, inclusiv convorbiri intime. De ce
atunci era hulita securitatea? Ce fac astia este total ilegal-nu pe
politistii corupti ii urmaesc. DGIPI este o arma de santaj. Seful
DGIPI este numit de minstrul de interne-om politic-iar acum se vrea
a fi numit direct de premierul Ponta Victor cel mai corupt om ce a
scapat mafioti si teroristi pkk-keser fatih. DGIPI este subordonat
deci ministrului de interne ,dar mai exista si alta structura -SIPI
-subordonta sefilor de politie judetene. Alti bani publici ,ai tai
ai mei ptr a fi urmariti ilegal noi ii platim din taxe si
impozite-salarii uriase.
V-am
prezentat cum tradatori de tara si neam au pus mina pe toate
structurile de securitate dupa 1989 fara ca cineva sa-i traga la
raspundere penala.Toti apartin masoneriei de parca daca nu esti
mason, nu poti lucra in aceste domenii…Toti au salarii mari dovada
fiind risipa din PIB ptr plata salariilor acestor nenorociti care
sint de un milion de ori mai rai decit securistii lui
ceausescu-unii din aia chiar erau profesionisti. Nu acelasi lucru
il putem spune despre SPP-o gasca de parveniti politic si pe
criterii de rudenie.
In timpul
lui Ceuausescu era celebra divizie din cadrul Departamentului
Securitatii Statului condus de generalul Neagoe. Celebra este
imaginea din 21 decembrie 1989 cind securistul gras cu palarie in
loc sa-l apere pe Ceuasescu in balconul CC al PCR ii
spune-inauntru-si fuge. Ori in acel moment trebuia scos
presedintele din pericolul iminent. Era dovada clara a tradarii
securistilor care impreuna cu DIA pusesera la cale lovitura de
stat. Lipseau asa zis teroristii-agenti Mossad-ca sa fie iubita
noua conducere.
Cit de
prosti eram-strigam Jos Comunismul si-l puneam seful tarii pe un
comunist nenorocit-Ion Iliescu membru CC al PCR. Ii puneam pe
Serban Mihailescu-sef cabinet Elena Ceausescu-zis azi Niki Spaga,
pe Viorel Hrebengiuc-secretar CC al PCR la Bacau-mari masoni, pe
Olimpian Ungherea sef mason-sef al ziarului securitatii Pentru
Patrie, pe Ioan Taples-securist mason coleg cu Ilie Ceausescu, pe
Petre Roman-al carui tata evreu a creat securitatea si NKGV-ucigind
romani la canal si in inchisori comuniste. Astia eram-luam de bun
tot ce ne bagau pe git Europa Libera finantata de evreii din
SUA…
Primul
sef al SPP este numit nepotul lui Ion Iliescu criminalul, un
tablagiu -plutonier major de artilerie-Iliescu dupa nume si el-care
devine in citiva ani -general…Ca si Ceausescu din cizmar-devine
general de armata. Iliescu face afaceri necurate cu arme si tigari
si devine bogat ,foarte bogat… Adrian Nastase isi pune si el sefi
la SPP oameni de casa, implicati in afaceri, Seful SPP personal al
lui era o femeie ca sa nu se mai vorbeasca ca e poponar. Apoi Ion
Iliescu il numeste pe masonul Naghy-si el corupt pina in maduva
oaselo.
Adevaratii
profesionisti din SPP pleaca pe salarii mai mari in zone de
conflict -unde isi risca viata ptr bani multi. Vine Traian Basescu
care il numeste sef SPP pe V.Pahontu un securist nenorocit care in
16 decembrie-22 decembrie 1989 era sef dispozitiv de represiune al
Securitatii Statului in zona Piata Unirii-Piata Universitatii-unde
sint ucisi sute de tineri din comanda lui,dovada jurnalul de lupta.
Era capitan de securitate. Sluga a regimului devine jandarm,
raspundea de zona Palat Cotroceni unde venea lumea sa strige -Iesi
afara javra ordinara….Ptr meritul de a fi scalv este numit sef SPP
de Traian Basescu.
Urmeaza
epurarea adevaratilor profesionisti-citi mai erau, si aduce in
locul lor jandarmi. Este desfiintata unitatea Aqvila -unitatea de
elita a Ministerului de Interne si sint adusi si aici pe pile niste
non profesionisti, tot jandarmi…
Mass
media isi are rolul sau de manipulator in acest caz. Aceasta
unitate era antrenata special ptr cazuri grave, de aducere a
infractorilor periculosi prinsi in alte tari. Pahontu termina SPP
de tot. Sint angajati nasi si fini si nepoti pe spagi mari-vezi caz
angajari ajuns la DNA-sef ce era general Andreescu -apropiat al lui
Traian Basescu dar si al mafiei lui Adrian Nastase- vezi spaga vila
la Snagov de la terorist Kurd Keser Fatih eliberat de Ponta Victor.
Se aloca din banii nostrii miliarde de euro anual din buget sa fim
urmariti de zeci de structuri corupte de asa zis siguranta
nationala . Insa Uniunea Europeana ii apara pe
mafioti..
Victor
Stanculescu confirma: Verestoy Attila este mason. Generalul face
apologia masoneriei din inchisoarea
Jilava
In ultima
perioada, portalul Ziaristi Online a fost alimentat cu informatii
despre date si evenimente secrete ale masoneriei de la o anumita
Sursa “A”, cel mai probabil aflata chiar in interiorul organizatiei
oculte care tinde sa controleze total ce a mai ramas din statul
roman. In baza acestor informatii, verificate si dovedite drept
autentice, am publicat mai multe dezvaluiri. Tot in cadrul aceastei
serii, publicam azi, de la aceeasi sursa si in exclusivitate, un
interviu care circula printre masoni cu generalul Victor
Stanculescu, intervievat in inchisoarea de la Jilava de Horia
Nestorescu Balcesti, un mason aproape la fel de controversat ca si
interlocutorul sau. In prima parte a acestei filmari constatam cum
generalul confirma apartenenta senatorului UDMR Verestoy Attila la
Marea Loja Nationala din Romania, face apologia masoneriei si il
evoca pe primul conducator al structurii secrete din Romania, de
dupa 1989, Nicu Filip, care pare cel care a dorit sa-l initieze in
organizatia “discreta”. Sau a si reusit?
Pana la episodul urmator, cateva date despre “groful” UDMR,
senatorul mason cu cea mai mare avere oficiala din Parlamentul
Romaniei.
VERESTOY
ATTILA –MASONUL DE AUR AL UDMR
Raport
asupra masoneriei din Romania – Extras
UDMR este
controlată de un grup de potentaţi, dintre care se detaşează
simţitor senatorul Verestoy Attila, ale cărui afaceri au prosperat
în epoca guvernării Năstase, şi, intâmplător sau nu, asociaţii
baronului udemerist sunt personaje notorii ale clientelei
financiare crescute la sânul P.S.D., cei mai mulţi dintre ei fiind
masoni bolşevici cu ştate vechi. În anul 2003, odată cu instalarea
lui Eugen Ovidiu Chirovici la sefia MLNR, masonul Verestoy Attila
va fi numit „Asistent al Marelui Maestru” pentru Transilvania.
Astfel, cu ajutorul masoneriei, senatorul Verestoy Attila va reuşi
în scurt timp să controleze în totalitate nu numai presa din
secuime, ci şi insituţiile de stat din Harghita Covasna, prin care
va derula afaceri de milioane de euro. Masonul Attila Verestoy
este un adevărat magnat local, cu o avere estimată la circa 40
milioane euro. Datorită afacerilor cu lemn pe care lea desfăşurat
în Transilvania prin intermediul firmei Nivo, Verestoy sa ales
chiar cu porecle cum ar fi: Kerestoy sau “Drujba lui Dumnezeu”.
Societatea cu pricina era asistată juridic de fostul ministru al
Sănătăţii din perioada 1996-2000, Hajdu Gabor. Profiturile obţinute
din lemn au fost reinvestite de Verestoy în afaceri cu alcool,
industrie, agricultură şi mass-media. Zonele de interes şi
influenţă ale masonului UDMR sunt Ciucul, Odorheiul, Tulgheş,
Borsec, Reghin şi Gheorghieni. Această situaţie a profiturilor
reinvestite, se reflectă fidel în afacerile lui Verestoy Attila din
străinătate, pe care acesta le derulează în asociere cu alţi masoni
celebri, cum ar fi: Cristian Burci, Dumitru Creştin, Dinu Patriciu,
Alexandru Bittner, Costel Bobic şi Emil Nell Cobar. Toate aceste
personaje fac parte din stafful executiv al unei adevărate suveici
de societăţi offshore care se ramifică pe bătrânul continent.
Printre acestea figurează: M.G. Media Group International Holding
SA, European Radio Instruments Limited, International Railway
Systems SA (IRS), IRS Leasing Limited, Rompetrol, etc. Prin
sistemul său relaţional, masoneria bolşevică s-a implicat şi în
derularea unei alte afaceri controversate marca Verestoy Attila,
cum ar fi cea cu tichete de masă, administrată de firma Hungastro
SA (detalii in investigatia de mai
jos).
Dan Badea
– Micile secrete ale lui Attila Verestoy
Este
supranumit „Drujba lui Dumnezeu“, „Groful defrisarii padurilor“ sau
„Kerestoy“.
Senatorul
UDMR Attila Verestoy este unul dintre cei mai bogati politicieni
romani. Averea sa, in continua crestere datorita afacerilor tot mai
prospere pe care le-a dezvoltat de-a lungul carierei sale politice,
i-a adus si titlul de cel mai bogat om de afaceri din judetul
Harghita, fieful sau politico-financiar.
Incepute
in 1991, la un an dupa intrarea sa in politica, afacerile derulate
de Verestoy au acoperit domenii precum industria prelucrarii
lemnului, agricultura, produse chimice, alcool, comunicatii,
transporturi, mass-media, investitii financiare
etc.
El si-a
administrat singur toate afacerile pana cand legea i-a interzis
explicit acest lucru si calitatea de senator a devenit
incompatibila cu aceea de administrator al unei firme. Ulterior,
aprope toate afacerile sale au fost preluate, spre administrare, de
catre sotia si fiul sau (Attila Verestoy
jr.).
Mai
trebuia amintit din start faptul ca senatorul Verestoy s-a
specializat ca membru al Comisiei Parlamentare de Control al SRI, o
functie extrem de importanta pentru cei care stiu ca informatia
inseamna totusi ceva in politica si
afaceri.
Peste
sapte milioane de euro in conturi
si actiuni
Averea
oficiala a senatorului, conform ultimei sale declaratii, este
impresionanta. Astfel, daca socotim numai banii pe care Verestoy ii
detine in diferite banci acestia depasesc 3,5 milioane
de euro. De asemenea, valoarea actiunilor listate (pe Bursa
sau Rasdaq) aflate in posesia lui Attila Verestoy se ridica, pe 21
februarie a.c., la peste 93 miliarde de lei (aproximativ 2,5
milioane euro). El mai are, in plus, creante de 150.000 euro, dar
si obligatii de 500.000 euro. In proprietatea senatorului Verestoy
se mai afla cinci terenuri, patru apartamente, o vila si un
autoturism Audi S8 din 2001.
Attila
Verestoy isi recunoaste implicarea directa in zece firme la care
detine actiuni in valoare totala de aproximativ 1,6
milioane euro. Cele zece societati sunt urmatoarele: Hungastro SA
(7,123 miliarde lei), Famos SA (2,262 mld. lei), Junior Com SA
(14,68 mld. lei), TVM SA (3,7 mld lei), Scripta SA (2 mld. lei),
Sojo-Hort RT (Ungaria, 16,5 milioane forinti), Bavaria Leasing SA
(5 mld lei), Trinserv SRL (546 milioane lei), European Radio
Investment (400.000 euro) si Asociatia Societatea Civila – Aleea
Modrogan (177.000 euro). Comparativ cu declaratia de avere data in
decembrie anul trecut, din ultima lista a firmelor la care
senatorul Verestoy se declara actionar lipsesc patru societati:
Hellas Primex SRL, Agrocentrum SA, Trinvest SA si Biolitt
SRL.
Pe
coperta, la umbra Elenei Ceausescu
Absolvent
al Facultatii de Tehnologie Chimica din Politehnica bucuresteana,
proaspatul inginer chimist Attila Verestoy si-a facut stagiatura,
in perioada 1978-1980, la intreprinderile „Mecanica“ Sfantu
Gheorghe si „Tehnoutilaj“ Odorheiu Secuiesc. In 1980, se reintoarce
in Bucuresti si ocupa una din catedrele Facultatii de Chimie
Industriala din cadrul Institutului Politehnic. Devine lector, iar
apoi, din 1983, cercetator stiintific in cadrul Institutului de
Cercetare de Chimie Anorganica
Bucuresti.
In 1989,
este cercetator stiintific principal in cadrul Institutului de
Cercetare si Proiectare pentru Chimie Anorganica si Metale
Neferoase din capitala. Cum locul sau de munca, dar si preocuparile
stiintifice se aflau sub calcaiul Elenei Ceausescu, au aparut
ulterior comentarii privind eventuala sa legatura cu Securitatea
sau, mai mult, cu academicianul nr. 1 al patriei, Elena Ceausescu.
Comentarii publice pe aceasta tema au aparut in 1998, in urma unui
conflict izbucnit intre conducatorul extremist al platformei
„Initiativa Maghiara Ardeleana“ din cadrul UDMR, Adam Katona, si
liderul UDMR Attila Verestoy.
Neintelegerile
dintre cei doi, provocate de viziuni politice diferite, l-au iritat
peste masura pe Katona, care a afirmat ca Attila Verestoy ar fi
fost un fel de mana dreapta a Elenei Ceausescu. Declaratia a fost
facuta intr-un interviu pe care Adam Katona l-a dat in iulie 1998
bilunarului „Europei Ido“ din Sfantu Gheorghe. „Verestoy a lucrat
in institutul Elenei Ceausescu ceea ce, pentru un cercetator
maghiar, nu era o onoare oarecare, ci presupunea o relatie bazata
pe incredere“, a declarat Katona.
Acesta ar
fi fost deranjat de faptul ca, potrivit afirmatiilor sale, Attila
Verestoy i-ar fi spus, scurt, dar convingator, „Te sugrum, dar nu
la figurat, ci pe bune“. Ulterior, in apararea senatorului Verestoy
a sarit secretarul de stat Szabolcz Lanyi care, in cotidianul
„Romaniai Magyar Szo“, a afirmat ca singura legatura dintre
Verestoy si Elena Ceausescu a fost publicarea numelui
„academicienei doctor inginer“ in fruntea colectivului care a
lucrat la elaborarea unei teze in cadrul Institutului de Cercetare
si Proiectare pentru Materiale Neferoase si
Rare.
Inceputurile
din padure
Lansat in
afaceri din industria de prelucrare a lemnului, fostul inginer
chimist Attila Verestoy s-a descurcat cum nu se poate mai bine in
jungla tranzitiei. S-a implicat in acest domeniu si datorita
faptului ca a beneficiat de retrocedarea unei parti importante
dintr-o fabrica de mobila care apartinuse bunicului sau, inainte de
nationalizare.
In 1991,
a infiintat firma IVO SRL, alaturi de cumnatul sau Ferenczy Karoly,
firma prin care a derulat cunoscutele afaceri cu cherestea. Trei
ani mai tarziu, alaturi de cumnatul sau si de Attila Hosszu, a
infiintat o noua firma in Odorheiu Secuiesc, „Metwooplast-Sat“ SRL,
societate al carei obiect de activitate era fabricarea si
comercializarea produselor din lemn.
Tot in
1994, devine administrator la fabrica de mobila Famos SA din
Odorheiu, ulterior preluand actiuni importante si la
aceasta societate, cu o traditie de peste 40 de ani. Treptat,
Attila Verestoy si-a extins afacerile si in alte domenii. In 1993,
a infiintat firma Hellax Primex SRL, profilata pe produse agricole,
iar in 1994 s-a asociat cu fostul senator oltean al PDSR, Teiu
Paunescu, in societatea MES SA Slatina; in acelasi an a infiintat,
la Bucuresti, societatea de consultanta si management in afaceri
V&P Invest.
Alcool,
tichete de masa si presa
Cum
afacerile cu alcool ofereau oportunitati financiare interesante,
Attila Verestoy si-a incercat norocul si in acest domeniu. A
inceput in 1994, timid, cu firma „Simalcoop“ SRL din Tusnad,
societate prin care a participat la privatizarea fabricii „Spirt
–Amidon“ de langa Miercurea Ciuc. Desi a preluat de la FPS un
pachet de 21% din actiunile „Spirt-Amidon“, contravaloarea acestora
(trei miliarde de lei) n-a mai ajuns la FPS, cativa ani mai incolo
firma trecand, cu datorie cu tot, la FPS. Conform declaratiilor
senatorului Verestoy, afacerea nu i-a adus profit. „Am iesit
in pierdere totala, nu m-am imbogatit din aceasta afacere“, a
declarat ulterior Verestoy.
O alta
incursiune in lumea alcoolului a fost facuta de Verestoy in 1998
cand, prin firma IVO SRL, a preluat de la FPS pachetul de 40% din
actiunile societatii „Vinuri si Bauturi“ din Miercurea
Ciuc.
Profitul
cel mai insemnat ii revine insa din actiunile pe care le detine la
grupul de firme Hungastro SA din
Covasna, actiuni evaluate la peste 35 milioane dolari. Ca
orice politician responsabil, Attila Verestoy a investit si in
mass-media prin firma Trinvest din Sfantu Gheorghe. El a participat
la infiintarea „Editurii Scripta“ de la Oradea, la care a devenit
presedinte si, ulterior, la preluarea unor actiuni (6%) la
cotidianul de limba maghiara „Kronica“.
Miliarde
la minut cu actiuni Rompetrol
In
aprilie 2008, senatorul Attila Verestoy s-a numarat printre
protagonistii ingenioasei speculatii pe piata de capital cu
actiunile Rompetrol (RRC), alaturi de Camelia Voiculescu (fiica lui
Dan Voiculescu), Sorin Rosca Stanescu (foto), Calin Popescu
Tariceanu si altii. Declansata pe 7 aprilie 2004, tranzactia
cu actiuni Rompetrol a adus protagonistilor, in doar
cateva minute, castiguri de zeci si sute de miliarde de lei. De
exemplu, un off-shore din Cipru, Saltville Ltd., a cumparat intr-un
minut (intre orele 10:09 -10:10) un miliard de actiuni la pretul de
116 lei bucata, si dupa sapte minute a vandut 550 milioane actiuni
cu preturi cuprinse 250 si 300 lei bucata, obtinand un profit de 22
miliarde lei, plus 450 milioane actiuni in
portofoliu.
Printre
cei care au cumparat atunci de la Saltville, la pretul de 250-300
lei actiunea, s-au aflat Camelia Voiculescu (478
milioane actiuni) si Attila Verestoy (63 milioane actiuni).
Senatorul UDMR a vandut, la randul sau, o parte din actiuni la un
pret dublu (intre 657 si 770 lei actiunea) si a realizat rapid un
profit de 7,7 miliarde lei ramanand si cu 28 milioane de actiuni in
portofoliu. Ulterior, Attila Verestoy a declarat ca totul a fost
corect si la vedere. „Am cumparat si am vandut mai multe actiuni de
pe piata libera, a spus Verestoy. Da, am cumparat in 7 aprilie cu
300 de lei“ – a declarat Attila Verestoy. Singurul secret
nedezvaluit de liderul UDMR a fost modul in care a ghicit ca
trebuie sa se afle la locul potrivit, in momentul potrivit, alaturi
de grupul restrans, select si potrivit de speculatori pe piata de
capital.
Razvan
Theodorescu iese la lumina, Stanculescu si masonii la
Jilava
Sursa “A”, care ne-a transmismai multe informatii despre
razboiul subteran dintre diversele grupuri masonice care-si
adjudeca Romania, revine. In primul rand cu fotografia de mai sus,
din care se detaseaza o chelie binecunoscuta: academicianul Razvan
Theodorescu, instalat de Ion Iliescu ca prim presedinte al TVR-FSN
in 1989-1990. De altfel, in jurul personajelor protagoniste ale
acelor evenimente se invarte si nota remisa acum
portalului Ziaristi Online. Este vorba de o informatie privind
unul dintre actorii loviturii de stat din decembrie 1989 si al
executiei cuplului Ceausescu: generalul cu piciorul in ghips,
Victor Atanasie Stanculescu. Aflat acum la Jilava, fostul
conspirator pe linia AVO-GRU este vizitat regulat, la “vorbitor”,
cu portocale si aparate de filmat, de unul dintre masonii implicati
in rafuielile masonice: Lucian Cornescu Ring. In acelasi loc in
care il vazusem filmat pe Stanculescu facand apologia
masoneriei alaturi de Horia Nestorescu Balcesti, de data
aceasta este sarbatorit 1 decembrie impreuna cu Lucian Cornescu
Ring (vezi video mai jos). Acesta, la randul lui, pe site-ul sau de
“stiri masonice”, aduce in atentie o alta controversa, privindu-l
pe “venerabilul” Marcel Shapira, care ii scrie de la Paris in 2005
aducand aminte in PS-ul ravasului sau plin de informatii
interesante, faptul ca intr-o carte despre revolutie ar fi aparut
ca el ar fi dat ordinul executarii lui Ceausescu. O copilarie.
Jocurile au fost mult mai mari. Dar prezentam aici continutul
scrisorii, pentru documentare. Atat Ring cat si Sursa “A” considera
ca Schapira a fost, de fapt, doar un banal informator al
Securitatii, ulterior un sustinator infocat al lui Iliescu.
Inpostarea sa, Ring dezgroapa si un scandal vechi de cinci ani,
starnit la vremea respectiva de un articol incisiv al ziaristei
Miruna Munteanu, despre care afirma ca a fost trimisa la el de
“fratele” Costel Iancu la ordinele lui Schapira. Cu toate acestea,
in 2005, cei doi hotarasc sa ingroape scandalul si se vad la Paris
unde si filmeaza un material nu lipsit de interes, pe care il
prezentam integral mai jos. De la Ring mai aflam si cum ar fi fost
“reaprinse luminile” masoneriei in Romania, dupa 1989.
Citam:
“In 1990,
a venit la mine si s-a facut cunoscut ca frate regretatul Nicu
Filip. Mi-a explicat atunci ca avea o loja ascunsa inca din timpul
epocii Ceausescu. L-am sunat la telefon pe Schapira si i-am propus
sa reincepem sa lucram ca masoni in Romania (in acel timp,
functiona la Paris un Suprem Consiliu in exil precum si o Mare
Loja). Spre uimirea mea, m-am izbit de un zid, Schapira spunand un
“NU” hotarat si explicand ca „acolo sunt numai securisti…”. Am mers
mai departe, l-am luat pe Nicu Filip la mine, i-am pus la
dispozitie birouri, secretara, sofer masina si i-am dat si o
sarcina: cea de a gasi maestri masoni in adormire, de preferinta
dintre cei deveniti maestri inante de 1935. In mai putin de doi
ani, Nicu a gasit 19 frati cu care „a suflat in taciuni”, este
adevarat, cu ajutorul mai multor Mari Loji straine si, in 1993, in
luna mai, a fost consacrata M.L.N.R. si Supremul sau Consiliu.
Schapira a aflat ca la inceputul lunii mai 1993 trebuia sa vina la
Bucuresti reprezentantii Supremului Consiliu Jurisdictiei Sud a
S.U.A., in acel caz, Loja N.A.T.O. condusa de un contraamiral si a
venit de indata la Bucuresti. Nicu l-a ignorat. Atunci, Schapira,
jignit, a convocat la hotelul Bucuresti mai multi frati de el
cunoscuti si SI-A TRANSFERAT TOATE PUTERILE. Cele ale sale de
Suveran Mare Comandor in mainile lui Amedeo Lazarescu si, in
acelasi timp, Marele Maestru in exil si-a transferat si el puterile
in mainile lui Vladimir Boanta”
Sursa
“A”: Ce face Lucian Cornescu Ring cu Victor Atanasie Stanculescu la
Jilava
Pentru a
închide paranteza deschisa cu ceva timp în urma, si pentru a urma
cursul materialelor prezentate, voi face câteva referiri si
completari la ultimul material. În materialul anterior am amintit
ca Constantin Bartolomeu Savoiu l-a santajat pe fostul general
Stanculescu, propunându-i semnarea unui document pentru a arata
apartenenta sa la masonerie, în schimbul ajutorului pentru a parasi
arestul din puscarie. Spuneam în acel material ca si Lucian
Cornescu Ring a efectuat vizite la Stanculescu la Jilava. Ultima
vizita filmata a avut loc pe (sau în jurul datei de) 1 decembrie
2010. Dovada acestui lucru sta în materialul
acesta:
Trebuie
totusi sa mentionam si relatia, negata acum de Savoiu, dintre
Lucian Cornescu Ring si Constantin Barolomeu Savoiu. Cu ceva timp
în urma circula faimoasa lista a masonilor din Supremul Consiliu al
lui Cornescu Ring, acolo unde se regaseau nume precum Horia
Nestorescu-Balcesti, Razvan Theodorescu
etc.
Savoiu se
autoproclamase Mare Maestru al unei mari loji numite MLNUR, iar
Cornescu se autoproclamase Suveran Mare Comandor al unei entitati
masonice superioare numite SCR, chiar daca acestia fusesera
expulzati din acest doua entitati.
Astazi,
cei doi se ataca reciproc, fiecare invocând ce le convine mai mult.
Dar sa revenim putin la faimoasa lista. Cine este astazi pe aceasta
lista? Voi mentiona doar câteva nume sonore: Radu Vasile (este
vorba despre fostul premier al României), Victor Babiuc (fost
ministru al Apararii), Eliade Stefanescu, Florin Enaceanu,
Manolescu, etc. Voi reveni cu noi informatii.
Pana atunci…
Legenda
Foto: Doamna cu parul castaniu din stanga este Gratiela Barla,
fosta sotie a lui Cornescu Ring. Persoana de langa ea este Mircea
Deaca, fiul “faimosului” (la casa Ceausestilor) pictor Deac (ajuns
in Franta, pentru a-si pierde urmele trecutului rosu, si-a schimbat
numele in Deaca). In dreapta, inconfundabilul academician Razvan
Theodorescu, alaturi de Horia Nestorescu Balcesti. Fotografia a
fost realizata la sfarsitul anului trecut, la unul dintre
hotelurile centrale din Bucuresti
Nici când
au venit sovieticii n-a fost mai grav ca azi pentru România, stat
pe cale de disoluție, atrage atenția istoricul Dinu C.
Giurescu
Nici în
44 când au venit trupele sovietice, România n-a fost într-o
situație mai gravă decât este acum”, a declarat academicianul Dinu
C. Giurescu, duminică seara, la emisiunea lui Radu Tudor. Iată
câteva dintre semnalele de alarmă trase de marele istoric,
singurul, se pare, care are tăria morală și forța intelectuală de a
atenționa românii că țara lor e pe cale de a nu mai exista: ”O ţară
poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin
acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prin
dezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public de
sănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin
„conlucrarea“ tuturor acestor factori. Este cazul
României.
După
decembrie 1989 a avut loc lichidarea, la propriu, a peste 90% din
industria românească, odată cu reducerea masivă a producţiei
meşteşugăreşti, în timp ce întreprinzătorii autohtoni par mai
curând ignoraţi de forurile de decizie.
În
prezent, la ordinea zilei este privatizarea (vânzarea) resurselor
minerale şi energetice, însoţită de afirmaţia – nedemonstrată – a
independenţei energetice a ţării!
Harta
întocmită de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale arată că
toate zonele României, inclusiv platoul aferent al Mării Negre,
sunt cuprinse în perimetrele de exploatare acordate la 26 companii
străine.
Cu ce
rămân cetăţenii acestei ţări în urma acestui val de
explorări-exploatări? După contractele aflate în lucru, cu foarte
puţin şi, în plus, la cheremul celor care efectuează forajele.
Adio, independenţă energetică!
Sistemul
bancar este controlat în proporţie de peste 90% prin sucursalele
din România ale băncilor din alte ţări. Recapitalizarea CEC-ului –
capital românesc – este refuzată de instanţele europene. Oare se
pregăteşte să moară şi cea mai veche bancă populară
românească?
Prin
împrumuturile contractate de la Fondul Monetar Internaţional, Banca
Mondială şi Banca Europeană, asupra cetăţenilor apasă cea mai mare
datorie din istoria contemporană a
României.
Instituţiile
statului – atât la nivelul superior decizional, cât şi pe trepte
intermediare – sunt direcţionate de reprezentanţi ai cercurilor de
interese transpartinice constituite de mulţi ani. Încercările de a
repune legea în drepturile ei se izbesc de refuzul net al acestor
reprezentanţi, sub felurite „motivări“. Nu au reuşit până în
prezent nici încercările de a clarifica şi eventual sancţiona
multiplele „combinaţii“ pe seama avuţiei publice. Vorbim însă
repetat şi insistent de independenţa
justiţiei.
Rolul şi
menirea parlamentului – bine definite şi formulate în teorie –
rămân a fi verificate şi în practică.
Ştergerea
treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea
românăse operează, de mai mulţi ani, direct asupra tinerilor prin
învăţământ, mai ales prin disciplinele umaniste – limba şi
literatura şi istoria românilor. Operaţiunea se efectuează prin
stabilirea curriculei şi a unor tipare obligatorii pentru manuale,
care, prin însăşi alcătuirea lor, îndepărtează încet şi sigur
tineretul de la disciplinele respective.
Ţelul
educaţiei globaliste este astăzi formarea unui om al secolului XXI
interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate
naţională. Cu alte cuvinte, un „pălmaş“
modern.
Deteriorarea
sistemului public de sănătate din multiple cauze a devenit vizibilă
iar exodul medicilor şi a personalului sanitar
continuă.
Încorporarea
cetăţeanului într-un sistem de asigurări prin companii
internaţionale înseamnă supunerea acestui cetăţean în final unor
reguli standard fără legătură cu posibilităţile şi evoluţia ţării
respective, în cazul de faţă, România. Procesul este în
curs.
Asemenea
evoluţii sunt limpede influenţate de tendinţele integratoare ale
Uniunii Europene conduse de o birocraţie cu reguli proprii.
Reglementările succesive – care merg până la reţeta de preparare a
„mititeilor“ – ca şi impunerea regionalizării continentale
(obligatorie) – duc spre ştergerea identităţii statelor
europene.
În ultimă
instanţă vine opţiunea esenţială a fiecărui om politic român. Câtă
voinţă are – dincolo de apartenenţa la un partid – de a păstra şi
apăra valorile proprii româneşti – materiale, morale şi culturale?
Cât de mult mai este dispus să se plece, repetat, în faţa
directivelor, regulamentelor şi grupurilor de presiune din interior
şi din afară?
Cu prea
puţine semne pozitive, atitudinile oamenilor politici nu sunt
încurajatoare. Tendinţa merge spre slăbirea în continuare şi chiar
destrămarea statului şi a naţiunii.
Apare ca
şi cum s-ar dori să nu se schimbe ceva fundamental, ca starea
existentă în 2011-2012 să rămână încă o generaţie cel
puţin.
Vom merge
în continuare spre destrămare sau dimpotrivă spre o redresare –
deocamdată greu de întrevăzut?
Încotro
ne îndreptăm, Doamne?”
Profesorul
Dinu C. Giurescu este parlamentar, ales pe listele Partidului
Conservator. Încercările sale disperate de a trezi clasa politică,
românii în general la o atitudine patriotică de salvare
națională, măcar în ultimul ceas, par a fi fără sorți de izbândă în
condițiile în care s-a instituit și consolidat un monopol
antinațional în toate domeniile, iar reacțiile din interior lipsesc
sau sunt mai degrabă de acceptare
interesată.
-
Nota cu interviul tovarasului col.(R) Aurelian Pasarin a fost
adaugata ca titlu informativ, nu ca o proba istorica a aflarii
adevarului, ca atare va rog sa o interpretati cum doriti dvs., cu +
si - in clasamentul adevarului.
-
DEZVALUIRI SOCANTE DESPRE REVOLUTIA DIN 1989 Col (r.) Paulian
Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus
serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în
decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost
revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae
Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost
planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele
Unite. Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi
au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi
ei mie.". Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i
se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din
Decembrie 1989 ? Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot
să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor,
dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc
această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce.S-a ştiut
cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul
oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost
informaţii certe.Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae
Ceauşescu. La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a
pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului
Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a
apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică.
Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din
proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de
a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este
Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea
partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar
mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de
preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae
Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova. În plan informativ, un
subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de
marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor,
bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar
sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să
împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am
constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales
se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula
Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze
intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia,
femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri
aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea
de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am
aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în
Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să
poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul
că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au
fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor. R:
Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii
turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din
Decembrie 1989? P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către
respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care
s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost
instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui
anume Popescu, de pe Zambaccian, care a mânuit tot timpul
simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost
agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă
avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să
moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins. R: Ce se
făcea, concret, cu acele simulatoare? P. P.: Simulatoarele erau de
mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o
rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte
luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă
s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost
informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că
ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de
noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat
niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu
celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă
trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat
fiind aplicaţiile pe hartă. Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o
trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de
a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte
despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut. Trebuie precizat că
eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui
şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se
ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am
acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te
gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe
Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel
naţional. Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid
şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de
dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă
variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi
eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu
zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu
mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la
Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos
în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au
participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană. R:
Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor
Ceauşescu? P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la
Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea
României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale
terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite.
Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă
serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan
informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale
evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că
primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu
a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar
principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care
au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa
sârbească. R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar
care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă ? P. P.: Gorbaciov voia
înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi
destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot
într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov
era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare
din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea
şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a
avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef
de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie
făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a
plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă
şi el, la al XIV-lea congres. Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul
de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar
atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului,
la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: "Dacă te
mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai
văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!"
... Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală,
pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi
cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii
să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: "Să
vedem dacă mai apuci!...". R: A fost acea întâlnire de la Moscova
semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 1989? P. P.:
Categoric ! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie
să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara . Se tot vorbeşte de
cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în
crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara , ci
oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii
care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din
toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars
cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din
străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic.
Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi
special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa.
Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.
R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat? P.
P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului
General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la
Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran . Iar
ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42
de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el
toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a
avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are
probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia
şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar
Nuţă, echipajul şi dovezile au ars. Deci, după cum vedeţi, totul a
fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în
stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au
organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului
să mascheze intervenţia externă.
-
Un gand de piosenie pentru disparitia marelui regizor si
actor, participant activ la Revolutia din Dec.1989, existent pe
DVD-urile Revolutiei, domnul SERGIU NICOLAESCU. Adio domnule
regizor !!!
-
Sergiu Nicolaescu, decedat pe
data de 3 ianuarie 2013, la vârsta de 83 de ani. Marele actor și
regizor a fost incinerat, apoi, după aproape un an, urna cu cenușa
acestuia a fost depusă într-un cavou din Cimitirul Bellu Militar,
acolo unde se odihnește și legendarul polițist Gheorghe Cambrea.
Cel din urmă a fost unchiul lui Sergiu Nicolaescu și sursa de
inspirație a regizorului pentru celebrul personaj „Miclovan”, apoi
„Moldovan”.
ADEVARUL despre Colectiv si HexiPharma, asa cum a fost in
informarile SRI
„ADEVARUL despre Colectiv si HexiPharma, asa cum a fost in
informarile SRI. V-am promis, ma tin de cuvant. Cu pretul vietii
mele, fie ea pretioasa sau nu, tabloul complet al premeditarii unui
masacru, si va solicit sa aveti bunavointa de a-l citi pana la
sfarsit, cu atentie sporita:
Preambul: La nivel mondial exista doar cativa producatori de
napalm. Ei sunt singurii certificati DEA pentru a produce napalm.
Contractele lor cu guvernele lumii sunt stricte. Unul dintre
producatori (din SUA) insa mai are o caracteristica: el este unic
producator mondial, legalizat, si de DOM – un drog precursor al
amfetaminei. Deci. produce atat napalm cat si dom. Uneori, regulile
sunt facute ca sa fie incalcate. Si dealerii de droguri din diverse
guverne ale lumii se folosesc de pozitia lor pentru a incheia
asa-zise contracte de stat intre producatorul de napalm, si
militiile ori armata tarii din care face parte. Dar, in fapt, pe
langa napalm, in containerele de export se strecoara si cantitati
de dom. Dom-ul fiind precursor al amfetaminei, este cumparat la
negru, prin intermediul unui ministru corupt (care nu poate fi
decat din mediul militar) care incheie cu producatorul de napalm
contract de import dupa schema de mai sus, dar marfa importata in
containere nu e numai napalm ci si dom, iar dom foloseste acelor
firme farmaceutice (care in subteran produc industrial heroina),
pentru ca dom-ul fiind precursor al amfetaminei, amfeamina obtinuta
in dom produce heroina (la randul ei amfetamina e precursor chimic
al heroinei).
Sa recapitulam, ca sa ma asigur ca intelegeti bine aceasta parte a
postarii: napalmul nu e produs decat de cateva companii, in lume,
iar una dintre aceste companii (numele ei este Dow Chemical) pe
langa napalm are licenta (e unicul producator mondial care are voie
sa produca precursori ai amfetaminei, din amfetamina producandu-se
heroina industriala) de producere industriala a unui drog numit
DOM. Precizare: oficial, productia de NAPALM este pentru armatele
si alte structuri militarizate ale lumii, iar productia de DOM este
pentru industria farmaceutica (dar in subteran mai scapa si in
traista traficantilor de droguri).
Bun, sa intram in subiect:
– In luna iunie a anului trecut (mai exact data de 5, ora 13.03,
2015), Serviciul Roman de Informatii primeste o informare, de la un
avertizor din Directia de Combatere a Crimei Organizate, Serviciul
Antodrog, cu privire la faptul ca o importanta companie romaneasca
de medicamente (ce se afla deja in urmarire informativa de mai mult
timp din cauza suspiciunilor ca sumele imense de bani pe care le
transfera in afara tarii nu puteau proveni doar din productia de
dezinfectanti), ca DCCO a depistat la aceasta companie cantitati
uriase de anhidrida acetica (precursor al heroinei), aceasta
substanta nefiind utilizata in compozitia niciunui dezinfectant
produs de compania respectiva, deci exista varianta ca fabrica de
dezinfectanti sa fi folosit anhidrida la producerea de heroina. In
informarea, insa, a avertizorului din DCCO, catre SRI se specifica
faptul ca actiunea de anihilare a retelei din interiorul companiei
medicale a fost STOPATA de insusi seful Politiei Romane,
indicandu-se faptul ca acesta, impreuna cu Ministrul de Interne si
alti ofiteri superiori din minister, au legaturi atat cu patronul
companiei romanesti, cat si cu un reprezentant al companiei
americane Dow Chemical ce are reprezentanta chiar in
Romania.
– SRI incepe sa urmareasca informativ, toata luna august a anului
2015, eventuale “importuri” facute de catre compania HEXIPHARMA
(caci despre ea e vorba) de anhidrida acetica (producatori de
anhidrida nu sunt nici ei multi in lume deoarece este, ca si in
cazul producerii domului, o productie controlata, anhidrida fiind
un precursor al heroinei), dar nu depisteaza absolut niciun fir
prin care sa explice prezenta stocurilor imense de anhidrida in
depozitele Hexipharmei. De unde provenea, atunci, anhidrida
acetica, in depozitele companiei/fabricii Hexipharma, din moment ce
ea nu venise ca produs fabricat de la niciuna dintre cele cateva
companii producatoare de anhidrida? Raspunsul specialistilor din
SRI a fost unul singur: anhidrida era produsa, in scopul producerii
pe mai departe a heroine industriale, chiar in fabrica ce apartinea
Hexipharma! In perioada iunie 2014 – februarie 2015, ministerul de
interne, prin ministrul de interne, a contractat, de la
compania-mama Dow-Chemical din SUA, prin intermediul reprezentantei
Dow-Chemical din Romania, trei importuri de NAPALM pentru cateva
unitati militare cu specific anti-tero ce apartineau ministerului
de interne, iar in containerele cu napalm – luat legal – au fost
introduse si pachete cu drogul numit DOM, produs tot de catre
compania Americana, singura din lume cu licenta DEA pentru
productie de dom. Rapoartele informative ale SRI pe acest obiectiv
au aratat legatura directa, infractionala, intre ministrul de
interne si patronul Hexipharma, precum si faptul ca in fabrica
Hexipharma, din domul ajuns pe cai ilicite in companie, s-a produs
anhidrida acetica, domul fiind precursor al anhidridei.
S-a demonstrat asadar de catre Serviciul Roman de Informatii ca
stocurile de anhidrida acetica (prin care fabrica Hexi producea
ulterior heroina industriala) proveneau din precursorul DOM pe
care, prin intermediul lui Oprea Gabriel, ministru internelor si
“vicepremier pe probleme antitero”, li-l livrase compania
Dow-Chemical, cea cu care ministrul incheiase contracte de livrare
pentru unitati ale internelor, de napalm.
– In data de 3 septembrie 2015, spre Administratia Prezidentiala si
CSAT pornesc doua rapoarte ale SRI cu privire la aceste aspecte.
Aceste doua rapoarte noi, ce aveau la baza dosarul de urmarire
informativa cu numarul 8832, Titlul “Hxp”, erau diferite de cele pe
care Serviciul Roman de Informatii le trimisese, anterior, tot pe
obiectivul Hexipharma, catre presedintele Romaniei si ministrii
sanatatii precum si catre premierul Ponta Victor Viorel, in
perioada ianuarie 2015-aprilie 2015, cu privire la faptul ca tot
compania Hexipharma savarsea si o alta infractiune ce tinea de
incalcarea Sigurantei Nationale, si anume faptul ca, pin contracte
antedatate, frauduloase, incheiate cu spitale importante de pe
teritoriul Romaniei, produsele de dezinfectare ale fabricii erau
livrate spitalelor in stare diluata, punand astfel in pericol
starea de sanatate a intregii populatii si a medicilor care le
foloseau!
DECI: SRI a trimis catre presedinte doua tipuri de rapoarte
informative pe speta Hexi: cele referitoare la dilutii, si
ulterior, la inceputul lunii septembrie a anului trecut, cele
referitoare la PRODUCERE DE HEROINA si producere de anhidrida
acetica din care se producea heroina, din precursorul numit DOM,
achizitionat in subteran prin intermediul nemijlocit al numitului
Oprea Gabriel, sub umbrela achizitionarii pentru unitati antitero
ale MI de NAPALM, de la compania Dow-Chemical, aceasta fiind
singura din lume ce avea licenta de productie atat pentru fabricare
de napalm cat si pentru drogul numit dom, precursor al anhidridei
acetice precursoare a heroinei.
– De asemenea, in data de 26 septembrie a anului trecut, conform
protocoalelor de colaborare internationale si-a tratatelor de
combatere a crimei organizate si terorism, Serviciul Roman de
Informatii a anuntat DEA cu privire la faptele savarsite in Romania
cu complicitatea companiei americane Dow-Chemical, cerand inceperea
anchetei de catre structurile americane.
– In data de 4 octombrie a anului trecut, SIE trimite informari
catre SRI ca persoane monitorizate extern, cetateni romani cu
inalte functii in Stat, si cetateni straini, sunt implicati, pe
teritoriul altor state europene (Franta, Italia si Germania) in
vanzare de cantitati substantiale de heroina industriala. Se face
precizarea, in informarea SIE, inregistrata cu nr
SS04610/04.10/2015, ca membrii retelei de traficanti – cei straini
– au fost anihilati de catre structura anti-drog a Interpol, dar
cetatenii romani implicati nu, datorita statutului inalt si a
imunitatii conferite de pozitiile cheie pe care le aveau in
conducerea guvernului Romaniei si a altor institutii importante. In
acest sens se poate cere de la Interpol dovada!
– Ca si in cazul rapoartelor informative pe care SRI le-a trimis
catre presedintie, csat si guvern, cu privire la faptul ca
dezinfectantii produsi de catre Hexi sunt diluati, nici cele doua
informari cu privire la producerea de heroina industrial si
comercializarea ei in alte tari, nu au avut raspuns pozitiv de la
institutiile statului, ba chiar intr-o prima faza presedintele a
negat ulterior ca ar fi fost informat, revenind apoi asupra
declaratiei deoarece SRI putea dovedi ca informarile au ajuns la el
prin REGISTRUL DE INTRARI SECRETE DE STAT DIN CADRUL ADMINISTRATIEI
PREZIDENTIALE!
– In data de 3 octombrie a anului trecut, o delegatie de
specialisti ai DEA din SUA vine in Romania si incep cercetarile cu
privire la toate aceste aspecte, in joc fiind credibilitatea
companiei careia DEA ii daduse licenta de producere, pe langa
substanta militara incendiara Napalm, si a drogului Dom!
– Se prefigureaza un scandal international imens, un Watergate din
care cei care n-ar fi avut cum sa scape erau: ministrul de interne
Oprea, seful politiei Romane Toba, tainuitorii Ponta si Iohannis,
care desi fusesera informati, nu luasera nicio masura!
– In 30 octombrie a anului trecut un club ia foc, focul se propaga
cu viteza naucitoare, echivalenta cu cea a unei explozii. Exprim,
inca din primele ore de la producerea deflagratiei, CERTITUDINEA
(bazata pe experienta mea in contra-terorism cu arme ne- si
conventionale) ca in club s-au folosit substante de tip militar,
arat ca felul in care au murit primii 20 de oameni in club indica
un procent de acid cianhidric (gaz de lupta) urias, peste 400 mg/m
cub de aer expirat (adica peste doza letala). Autopsiile pe cele 20
de cadavre la Institutul de Medicina Legala imi dau dreptate:
medicii legisti confirma, in dimineata urmatoare, afirmatiile mele:
s-a murit in Colectiv din cauza inhalarii unei cantitati uriase de
HCN, nicidecum din intoxicare cu monoxid de carbon cum ar fi fost
firesc daca era un incediu obisnuit. (PRECIZARE: Acidul Cianhidric
a fost considerat gaz de lupta, cu permisiune de a se folosi DOAR
in conflicte MILITARE, prin Convetia Natiunilor Unite, el fiind
interzis a fi utilizat pe civili deoarece in istorie a existat
precedentul tragic al utilizarii lui in lagarele de exterminare
naziste din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial).
– Deoarece inca din primele zeci de minute de dupa deflagratie
televiziunile prezentau in direct declaratii ale pompierilor
militari care afirmau, in stare de soc, ca toate cadavrele din
clubul Colectiv, au o particularitate pe care ei, pompierii, nu o
mai vazusera vreodata in tot timpul activitatii lor, si anume aceea
ca atunci cand voiau sa ridice cadavrele ramaneau cu bucati de
piele sau carne din cadavre, in mana (lucru care, intr-o
carbonizare produsa de un incendiu obisnuit NU ESTE NICIODATA
INTALNIT), si locuind relativ aproape de club, am mers personal in
acel loc in acea noapte, apoi si la IML unde fusesera depuse
cadavrele. Recunosc public ca m-am folosit de un pic de trafic de
influenta ca sa pot avea permisiunea sa vad cadavrele! Constatarea
mea, pe care am si facut-o publica in acele momente pe facebook
(ulterior, a doua zi, fiind consfintita si de catre medicul Dan
Enescu care a afirmat in mai multe interviuri, ca n-a vazut in
toata activitatea lui asemenea plagi, nu stie ce sunt, cert e ca nu
au fost provocate de vreun incendiu obisnuit) a fost ca plagile
caracteristice de pe corpul mortilor (plagi fixe, florescente, cu
epicentru vinetiu si margini rosietice, neintalnite NICIODATA
intr-o patologie a unui ars din foc normal), precum si faptul ca
toti cei 23 aveau capul si gatul COMPLET CARBONIZATE, a fost:
INCENDIERE CU NAPALM, singura substanta incendiatoare care produce
astfel de leziuni. Pentru documentarea domniilor-voastre cei care
cititi acest material, atasez doua fotografii: in stanga este
fotografia unei victime arse cu napalm in timpul “primaverii arabe”
din Siria, in care fortele militare ale conducerii de atunci au
folosit, in mod asumat, napalm, iar in dreapta sunt cadavrele din
clbul Colectiv. Dupa cum vedeti, tipurile de leziuni sunt ACELEASI!
Din punct de vedere medico-legal, expertizarea unor astfel de
leziuni nu se poate face de catre niciun medic CIVIL, indiferent de
experienta pe care ar avea-o in patologia arsurilor, deoarece acest
tip de leziuni sunt studiate DOAR de specialisti in CHIRURGIE
MILITARA DE RAZBOI! PRECIZARE: deoarece medicii militari din
Romania nu au avut cum si unde sa studieze patologia chirurgicala a
leziunilor post-napalm, am cerut Organizatiei Medici Militari Fara
Frontiere sa expertizeze aceste leziuni, si s-au apucat deja sa
faca acest lucru.
– Pe de alta parte, in data de 31 octombrie anul trecut, eu cer
audienta la Procurorul General al Romaniei, numitul Nitu, pentru a
contesta decizia lui – ILEGALA – de a lua dosarul Colectiv de la
DIICOT si a-l transfera la procurori din Parchetul General, dorind
sa-I spun nu doar ca decizia lui e abuziva si incalca propriul
statut, dar o mare parte a acestui dosar era de competenta
PARCHETULUI MILITAR! In timpul audientei, numitul motiveaza ca
“stie el” ca focul ar fi izbucnit “de la artificiile alea”. Eu ii
spun ca NU ARE niciun fel de expertiza tehnica, stiintifica, de la
absolut nicio entitate de profil, care sa demonstreze ca focul ar
fi izbucnit de la vreun artificiu, si ca e periculos pentru cariera
lui sa se antepronunte fara NICIO PROBA! Discutia se termina in
termeni neacademici. Ulterior, DNA il cerceteaza intr-o speta
separata pe numitul Nitu, si DNA demonstreaza ca numitul Nitu avea
complicitati cu numitul Oprea Gabriel (voi reveni asupra acestei
chestiuni).
– Urmeaza la toate televiziunile dezinformari teribile si linsarea
mediatica a firmei de pirotehnie care instalase artificiile in
Colectiv. Linsajul odios conduce la retinerea patronilor firmei
pirotehnice, fara nicio proba, fara nicio EXPERTIZA STIINTIFICA
care sa ateste in vreun fel ca deflagratia ar fi fost produsa de
niste amarate de artificii, fara macar ca reprezentantii firmei sa
poata sa prezinte dovezi ale nevinovatiei lor, deoarece cei trei
procurori de caz LE-AU REFUZAT acestora depunerea la dosar a
actelor doveditoare ca artificiile erau RECI, deci imposibil de a
da foc la ceva! Pe baza acestui linsaj, populatia Romaniei este
instigata de catre televiziuni sa iasa in strada, protestele sunt
apoi confiscate de catre ong-urile lui Soros, cade guvernul Ponta,
ponta demisionand pe… facebook!
– In tot acest timp (carnagiu in Colectiv, scandal in teveuri,
arestarea unor NEVINOVATI prin complicitatea procurorului general
Nitu Tiberiu), specialistii DEA ce venisera in Romania pentru a
investiga reteaua Hexipharma – Dow Chemical – minister de interne,
si-au suspendat cercetarile, pentru ca aparuse, nu-i asa, tragedia
Colectiv. In plus, ministrul si prim-ministrul suspectati nu mai
erau in functii. Tocmai asta fiind motivul premeditarii asasinarii,
CU NAPALM, a atator cetateni CIVILI intr-un club din Bucuresti… Si,
ca sa nu uit, sa stiti ca in firma Americana Dow-Chemical, Soros
detine si el un procent de actiuni de 20%. Asta asa, ca fapt
divers.
– DNA face publice interceptari intre un colonel STS si un
interlocutor, colonelul spune acestuia, cu o saptamana inainte de
crima din Colectiv, ca la fabrica Pionierul (unde se afla clubul
Colectiv) va fi “teroare, foc, l-am auzit pe Oprea ca nu va scapa
nimeni cu viata”. Procurorii de caz din dosarul Colectiv vor avea
de dat niste explicatii referitoare la faptul ca, desi afirmatiile
colonelului STS au fost facute publice de catre DNA, ei nu au
catadicsit sa il cheme ca martor pe acest colonel! Prin asta
aratand ca ei sunt complici cu Oprea!
– In luna mai a acestui an, “moare” patronul Hexipharma, Dan
Condrea. Eu public, asa cum bine stiti, o postare in care afirm ca
in Hexi se produceau droguri de mare risc, mai precis heroina. Desi
nu dau toate amanuntele pe care vi le-am prezentat acum, vorbesc in
acea postare despre rapoartele SRI. Evident ca din moment ce am
vorbit despre ele atunci, eu le aveam, si azi v-am demonstrat,
facand publice inclusiv numerele lor si amanunte, ca STIAM EXACT CE
AFIRM!
– A doua zi dupa ce am publicat stirea despre heroina produsa in
Hexipharma, am fost concediata din postul de consilier parlamentar,
de catre deputata la care eram angajata. Aceasta, extrem de
nervoasa, mi-a cerut sa sterg postarea dar am refuzat. Am fost
concediata pe loc, apoi supusa unor denigrari teribile, pe care
insa le-am demontat din temelii. Fac mentiunea ca deputata in cauza
era foarte apropiata de numitul Oprea Gabriel, chiar daca plecase
din UNPR – si las DNA sa termine de cercetat legaturile
infractionale dintre Oprea si Minca, fiindca va fi o surpriza de
mari proportii.
– Timp de doua luni, din mai pana in iulie, reiau public acuzatia
ca in Hexi se produceau droguri, dar niciun reprezentant al Hexi nu
raspunde acestei acuzatii, nu dezminte, nu neaga, dimpotriva face
altceva: inchide fabrica in acele doua luni…
Aveti acum tabloul complet al musamalizarii, printr-un atac
terorist dat intr-un club, a unui proces de producere si
comercializare de droguri, asa cum a fost! Posibil ca aceasta
postare sa fie ultima, fiindca stiu exact la ce risc ma supun prin
aceste dezvaluiri. Posibil sa nu, si atunci vom trece la alta etapa
a DANSULUI.
PS1. In club S-A FOLOSIT NAPALM, dovada sta (pe langa viteza de
propagare a focului etc) si in aceste doua imagini care arata ca
leziunile sunt identice. Stanga: victima a atacului cu napalm in
conflictul militar din Siria, dreapta: cadavrele din
Colectiv.
PS2: Condrea traieste, el doar a fost “retras”.
PS3: Dow-Chemical taman ce si-a pierdut licenta de producator, in
urma cu 5 zile…
Va imbratisez, pe toti.
– Cu drag, a voastra mereu slujitoare a ADEVARULUI, “Katiusa”
–”
* Instanta dispune inceperea judecarii pe fond in dosarul
Colectiv
Judecatoria Sectorului 4 a dispus vineri inceperea dezbaterilor pe
fond in dosarul Colectiv, in care cei trei patroni ai clubului –
Alin George Anastasescu, Paul Gancea si Costin Mincu – sunt acuzati
de ucidere din culpa, vatamare corporala si neluarea masurilor
legale de securitate si sanatate in munca, informeaza
Agerpres.
In dosar mai sunt judecati Daniela Nita, patroana firmei de
artificii SC Golden Ideas Fireworks Artists SRL, Cristian Nita
(director) si Viorel Zaharia (pirotehnist), precum si persoanele
juridice SC Colectiv Club SRL si SC Golden Ideas Fireworks Artists
SRL.
Un judecator de camera preliminara a respins toate exceptiile si
cererile ridicate de inculpati.
Astfel, magistratul a respins cererea lui Alin Anastasescu de
restituire a dosarului la parchet si de excludere a unor mijloace
de proba (imagini video inregistrate in seara zilei de 30 octombrie
2015 in clubul Colectiv, expertize in incendii si constructii,
procese-verbale de redare imagini).
De asemenea, instanta a respins solicitarea depusa de Daniela Nita,
patroana firmei de artificii, de excludere a unor mijloace de proba
(declaratia unui martor din 31 octombrie 2015, toate
procesele-verbale intocmite de procurori, declaratiile date de ea
pe 8 aprilie 2016).
Acelasi lucru s-a intamplat si cu cererea lui Cristian Nita de
excludere a unor probe (procese verbale de redare a unor convorbiri
telefonice purtate de acesta la datele de 31 octombrie 2015, 1 ¬ 3
noiembrie 2015).
In plus, judecatorul nu a fost de acord cu solicitarea partii
civile Danut Strugaru de trimitere a dosarului la parchet pentru
completarea urmaririi penale si introducerea in cauza, in calitate
de parti responsabile civilmente, a Spitalului Clinic de Urgenta
Bucuresti-Floreasca si a Ministerului Finantelor
Publice).
Totodata, au fost respinse si cererile de restituire a dosarului la
parchet formulate de partile civile Vasile si Doina Toader, George
Toader, Gabriela Ursu (fosta Toader) si Ioana Olteanu (fosta
Toader).
Instanta a constatat legalitatea sesizarii instantei cu
rechizitoriul Parchetului General si a dispus inceperea judecarii
pe fond, urmand a fi citati inculpatii si partile civile (rude si
apartinatori ai celor 64 de victime decedate, 20 de persoane
vatamate in raport de care s-a pus in miscare actiunea penala,
unitati spitalicesti si institutii publice).
Pe de alta parte, judecatorul a respins cererile de constituire ca
parti civile formulate de Gabriel Alexandru Popescu, Sebastian
Danut Coanda, Ioan Andrei Galut, Ionut Tudor, Nicoleta Dumitrescu,
Elena Tudor, Mihai Diaconu, Iulian Rob, Nicodemus Marvin, Catalin
Mocanu, Victor Dobre, Andreea Popescu si Alexandra Adriana Nicula
(persoane vatamate in raport de care nu s-a pus in miscare actiunea
penala, dispunandu-se disjungerea).
Decizia nu este definitiva si poate fi contestata in termen de 3
zile de la comunicare.
In rechizitoriul intocmit de Parchetul General se arata ca patronii
clubului Colectiv „au incurajat si permis accesul unui numar de
persoane mult peste limita admisa a clubului, in conditiile in care
spatiul nu era prevazut cu mai multe cai de evacuare in caz de
urgenta, precum si desfasurarea unui spectacol pirotehnic (foc de
artificii) in incinta acoperita a clubului situat pe strada
Tabacarilor nr. 7, sector 4, in conditiile amenajarilor interioare
improprii unor astfel de activitati, caracterizate prin existenta
unor materiale usor inflamabile, montate cu incalcarea
dispozitiilor legale si pentru evitarea costurilor suplimentare
(obiecte de decor si pentru izolare fonica pe stalpii de sustinere,
pereti si tavan, spuma poliuretanica neignifugata), cu consecinta
producerii unui incendiu in seara de 30.10.2015”.
Anchetatorii mai arata ca Alin George Anastasescu, Paul Gancea si
Costin Mincu „nu au asigurat cadrul organizatoric si mijloacele
necesare securitatii si sanatatii in munca, prin inexistenta
planului de prevenire si protectie compus din masuri tehnice,
organizatorice, sanitare si de alta natura, bazat pe evaluarea
riscurilor, pe care sa il aplice corespunzator conditiilor
specifice unitatii in activitati de spectacole, in conditiile
conditionarii unui numar mare de auditori la aceste activitati in
lipsa cerintelor minime privind securitatea si sanatatea in munca,
nu au luat masuri pentru evacuarea personalului si ale clientilor
prin asigurarea unui numar de cai de iesire, suficient si prevazut
de lege, marcate si dotate corespunzator si nu au stabilit clauze
privind sanatatea si securitatea in munca cu prezentarea riscurilor
specifice pentru securitatea si sanatatea in munca in cadrul
clubului la incheierea contractului de prestari servicii dintre SC
Club Colectiv SRL si SC Digidream Multimedia SRL”.
In acelasi dosar, Daniela Nita, patroana firmei de artificii, este
acuzata de ucidere din culpa, in forma agravata, avand ca urmare
decesul mai multor persoane, constand in aceea ca, in calitate de
administrator al SC Golden Ideas Fireworks Artists SRL, a procurat
de la societatea Enigma Firework Limited din Bulgaria produse
pirotehnice „fantana de scena”, neinsotite de fise tehnice, care,
in conformitate cu instructiunile de utilizare redate in limba
bulgara pe eticheta fiecarui produs, dar netraduse, trebuie
utilizate numai in spatiu deschis si amplasate in pozitie
verticala, pe un suport stabil si plat si, in aceste conditii, fara
efectuarea vreunui minim instructaj privind modul de folosire a
produselor pirotehnice si fara un instructaj privind noul loc de
munca (incinta clubului Colectiv), i-a insarcinat pe pirotehnistii
Marian Moise si Viorel Zaharia sa monteze si sa actioneze la data
de 30 octombrie 2015 elementele pirotehnice intr-un spatiu inchis,
respectiv incinta clubului Colectiv, cunoscand faptul ca la acel
eveniment vor fi prezente numeroase persoane.
Totodata, Daniela Nita mai este acuzata de vatamare corporala din
culpa, in forma agravata; neluarea masurilor legale de securitate
si sanatate in munca; favorizarea faptuitorului si sustragerea sau
distrugerea de probe ori de inscrisuri (dupa producerea
incendiului, impreuna cu Cristian Nita si Adriana Moise, a procedat
la distrugerea si sustragerea de documente ce constituie probe in
cadrul procesul penal).
De asemenea, Viorel Zaharia, pirotehnist la firma de artificii,
este acuzat de ucidere din culpa, in forma agravata; vatamare
corporala din culpa, in forma agravata; nerespectarea masurilor
legale de securitate si sanatate in munca.