RAR!!! SCULPTURA MARMURA "ZEITA FORTUNA"/"NOROCUL",SEMNATA - SAVU SAVARGIN 1923

SCULPTOR: SAVU (GEORGE) SAVARGIN ( 1890-1954 )

Portret, motiv antic reinterpretat:

1923 - "Norocul" / "ZEITA FORTUNA"(marmura; colecţie particulară). Marmură alba cioplită și șlefuită, semnat lateral stanga

Superba sculptura din marmura alba semnata SAVARGIN 1923.

Lucrarea de față, datată 1923, ne prezintă un motiv antic reinterpretat. Savargin ocolește reprezentarea clasică a deității ZEITA FORTUNA si a patronajului corespondent și alege o factură umoristă, într-o operă de un cert farmec. Norocul este prezentat după cutuma românească, după vechea vorbă de duh “noroc chior”, iar Savargin optează pentru un mixaj iconografic, alături de panglica ce acoperă ochii unui chip rubicond sunt principalele elemente ale simbolului amintit de sculptor.

Dimensiuni 350x230x220 , foarte grea peste 60 kg (este nevoie de cel putin 2-3 persoane pentru a o manipula).

Pentru alte intrebari folositi forumul/mesaj privat.

BIOGRAFIE SAVU (GEORGE) SAVARGIN (Bucureşti, 1890 - 1954)

Studii academice: - Şcoala Naţională de Arte Frumoase, Bucureşti, România; - Studiază în Franţa cu Antonin Mercié. PROIECTE Expoziţii personale: 1915, 1916, 1918, 1927 - Bucureşti, România. Expoziţii de grup: 1915, 1916 - Salonul Oficial de pictură şi sculptură, Bucureşti, România; 1934 - Salonul Oficial de pictură şi sculptură (Domnul profesor I., bronz), Bucureşti, România; 1939 - Salonul Oficial de pictură şi sculptură (Sculptură, bronz), Bucureşti, România; 1940 - Salonul Oficial de pictură şi sculptură (Armăsar, ghips), Bucureşti, România. O prezență rară în expozițiile bucureștene, Savargin este unul dintre acei puțini sculptori pe care perioada interbelică i-a oferit culturii românești. Școlit la Belle Artele din București, Savargin își va definitiva studiile în Franța, fiind unul dintre elevii lui Antonin Mercie, unul dintre cei mai reprezentativi profesori ai Academiei de Belle Arte de la începutul secolului al XX-lea, cu care va practica atât sculptură, cât și desenul. Sejurul în Paris nu a fost de lungă durată, unica urmă lăsată fiind participarea la Salonul Național Francez cu un bust de bronz ce îl înfățișa pe primarul Bucureștiului. La Saloanele Oficiale autohtone, Savargin nu a avut prezențe foarte însemnate, fiindu-i expuse între 1934 și 1945 doar 5 lucrări – 3 bronzuri, un gips și o marmură. Presa vremii nu îl evită însă, iar arta lui Savargin este comentată de Comarnescu sau Tache Soroceanu cu ocazia unor personale sau expoziții de grup în care sculptorul se evidențiază.