Protocoalele inteleptilor Sionului

Lumea crestina sufera de multa vreme. Un rau ascuns o sapa din adâncurile temeliei.
Ascuns, întrucât nu sunt ochi si minti atente îndeajuns, pentru a fi vazute nenumaratele forme sub care acest rau apare si se face tot mai mult si mai puternic simtit în toate directiile si în toate ramurile de munca omeneasca.
De la Renastere si pâna acum, lumea civilizata si crestina, trecând din jertfe în jertfe, mânata mereu de idealul orânduirii ei cât mai mult si mai apropiat de dreptate, n-a crutat nimic pentru a-si atinge acest ideal.
În fata Bastiliei, pe baricade si pe esafod, la 1789, sângerând mai întâi pentru libertatea si dreptatea individuala, pentru ca de la 1848 sa nu înceteze de-a curge, de la izvoarele si pâna la gurile Dunarii, sângele diverselor natiuni pentru libertatea si dreptatea lor colectiva, lumea civilizata si crestina a dat un nesfârsit lant de martiri si eroi, cunoscuti si anonimi, pentru a fi consecventa cu însasi dogma si morala sa: asezarea unei vieti linistite si fericite prin dreptate.
Si, totusi, nici linistea si nici fericirea nu a dobândit-o; iar în numele mult doritei dreptati cele mai revoltatoare nelegiuiri se fac din ce în ce mai mult simtite.
În locul libertatii, restrictiile cele mai variate si mai puternice – conventional admise – s-au înaltat mai trufase si mai nepatrunse decât darâmatele ziduri ale Bastiliei. În locul egalitatii, privilegiile plutocratiei parazitare – atotputernica prin mijloacele-i materiale – fac tot mai mult simtita umilinta si inegalitatea; în timp ce, crestineasca iubire a aproapelui: fraternitatea – oricând si peste tot data de crestini – ramâne un cuvânt gol, atunci când acestia o cer sau o asteapta.
 
Ion Mo?a, Cluj, 1923