Jurnale 1 (1965-1985), de Valeriu Anania

Editie critica de Aurel Sasu ?Exista in paginile jurnalelor o subtila filosofie a prea putinului si o vibratie de ritm launtric al dorintei de a izbuti, de a indreptati si de a se cuceri pe sine, ca argument de umanitate superioara si de recuzare a vulgaritatii ucigatoare de idealism. Impresioneaza extraordinarul sentiment al predestinarii si magia personalitatii mereu austere, detasate, supusa disciplinei celor chemati, constienta de valoarea sa in vremuri tulburi de izolare si de istorie cazuta in anonimat. (?)Jurnalele schimba paradigma tragediei si a identitatii refuzate (?omul fisa?) cu lupta launtrica si cu ?pravila de chilie? a unei intimitati consolidate prin exercitiul in-cuvantarii si al arderii in disperarea de a se construi pe sine. Memoriile din 2008 erau un desert de indoieli si de intrebari fara raspuns, de melancolii si de regrete traite sub semnul sacrificiului. Jurnalele aduc totul in albia de libertate a gandului si de bucurie solemna a spiritului.? Aurel Sasu