Feodor M. Dostoievski, DEMONII

Publicat pentru prima oara in 1872, Demonii poate fi considerat singurul roman politic scris de Dostoievski. Este o alegorie a consecintelor distrugatoare ale nihilismului politic si moral care lua avant in Rusia anilor 1860, dar, facand portretul vremurilor sale, Dostoievski atinge de fapt conditia umana in general, problema existentei lui Dumnezeu, a diferentei dintre bine si rau, a dorintei de putere.


Personajele romanului sunt orbite de convingeri politice si de constructii teoretice ale moralitatii, dezlantuindu-si propriii demoni interiori. Nikolai Stavroghin, misteriosul aristocrat nihilist, se foloseste de sentimentele celorlalti, domina mintile orasenilor naivi de provincie, seduce si manipuleaza fara scrupule, iar Piotr Verhovenski, maestru al conspiratiei, orchestreaza o incercare de revolutie care va aduce micul oras patriarhal in pragul dezastrului.

Pentru cititorul de azi, Demonii, asemenea tuturor romanelor dostoievskiene, este in primul rand o invitatie la reflectie si la descoperire interioara.

Romanele lui Dostoievski sunt vartejuri clocotitoare, furtuni de nisip involburate, suvoaie de apa care suiera, fierb si ne sorb in ele. Sunt compuse in intregime din materia sufletului. Impotriva vointelor noastre, suntem aspirati, rasuciti, orbiti, sufocati si, simultan, umpluti de un extaz ametitor. Virginia Woolf

„Dostoievski ne este indispensabil: satira lui, asemenea celei a lui Jonathan Swift, denunta egoismul, cruzimea, ipocriziile noastre si, mai presus de orice, aceasta infirmitate pe care o numim constiinta de sine. Acest Shakespeare al romancierilor isi inzestreaza personajele cu o intensitate a trairii pe care doar operele Marelui Will au atins-o si, in plus, le face sa poarte povara rusinii, un lucru pe care Shakespeare nu a fost capabil sa-l realizeze.” (Harold Bloom)